162 matches
-
cerut nici averi, nici bogăție, nici răsfăț, ba nici măcar o viață mai lungă, îți voi da și averi, și bogăție, și răsfăț, și o viață în care să te saturi de zile. Solomon, fiul lui David, este autorul scrierii biblice “Ecleziastul”. Cu “Mersul tuturor lucrurilor” începe această scriere: “O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Ecleziastul, o deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune” “Dar un Domn cu adevărat înțelept, este cel care se ocupă cu munca câmpului.” A căuta înțelepciune în scrierile pe
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
îți voi da și averi, și bogăție, și răsfăț, și o viață în care să te saturi de zile. Solomon, fiul lui David, este autorul scrierii biblice “Ecleziastul”. Cu “Mersul tuturor lucrurilor” începe această scriere: “O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Ecleziastul, o deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune” “Dar un Domn cu adevărat înțelept, este cel care se ocupă cu munca câmpului.” A căuta înțelepciune în scrierile pe care le parcurgi cu lumina ochilor, și a minții, mai ales în lumea
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
verzi și fragede, pe care vor paște frumoasele vite ale României; bordeiele, unde abia pătrund razele soarelui, vor deveni case luminoase, îmbelșugate și fericite”. (Alexandru Odobescu). Cât de aproape era Odobescu, progresistul, cu două secole în urmă, de spiritul înțelepciunii „Ecleziastului” : „Un domn cu adevărat înțelept este cel care se ocupă cu lucrul câmpului”. Domnul Gheorghe Niculescu ( România ) croșetează paradoxuri cu meșteșug de vechi rebusist: - “să muncești zi lumină în fiecare noapte”. Acest paradox mi-a adus aminte de vremea pe când
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
potrivit poruncii, nici un bine desăvârșit, fiindcă nu este bine ceea ce nu se și face bine, cu alte cuvinte binele nefăcut bine nu este bine. De aceea, așa cum toate celelalte porunci ale lui Dumnezeu cer fiecare timpul ei cuvenit, precum spune Ecleziastul: "Este o vreme prielnica pentru orice lucru" (Eccl. 3,1), tot așa și poruncii dumnezeieștii împărtășanii se cade să-i dăm timpul prielnic cuvenit. Iar timp potrivit este momentul în care preotul striga acel: "Cu frică de Dumnezeu, cu credință
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
sensurile, frământările omului? Ele există dar numai în sfera divină, în logica supremă a lui Dumnezeu. Condiția elevată la care însă, din păcate omul care a atins-o e nevoit să constate doar absența rosturilor, adică nimic alceva decât, vorba Ecleziastului, zădărnicii. Altfel spus: există rațiunea banală a plăcerilor ieftine, există rațiunea superioară a neplăcerilor și în fine logica divinului, care nu e abordabilă rațiunii umane, căci e o super-rațiune, dar care justifică, încununează, dorita legimitate aspirațiilor elevate ale oamenilor. Iisus
ÎNDEMN LA SINCERITATE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378415_a_379744]
-
sensurile, frământările omului? Ele există dar numai în sfera divină, în logica supremă a lui Dumnezeu. Condiția elevată la care însă, din păcate omul care a atins-o e nevoit să constate doar absența rosturilor, adică nimic alceva decât, vorba Ecleziastului, zădărnicii. Altfel spus: există rațiunea banală a plăcerilor ieftine, există rațiunea superioară a neplăcerilor și în fine logica divinului, care nu e abordabilă rațiunii umane, căci e o super-rațiune, dar care justifică, încununează, dorita legimitate aspirațiilor elevate ale oamenilor. Iisus
ŞTEFAN POPA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372359_a_373688]
-
încinge exteriorul, iar în ocnițe existau picturi de sfinți în picioare, azi șterși și din păcate nerestaurați 155. Tot pe peretele exterior (partea de sud )lângă pridvor se află portretul săpat în piatră și încastratrat în zid al lui Ghenadie ecleziastul și inscripția “Ghenadie,1819 ecleziastul “156. Biserică are și un amvon (o rărițate în zona ) semn al statutului ei de biserică Domneasca, aflată într-un oraș, capitala de județ. Inscripția de pe amvon reflectă totodată și atitudinea notabilităților Cernețiului față de această
DR.MITE MĂNEANU, BISERICILE ORAŞULUI CERNEŢI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346981_a_348310]
-
existau picturi de sfinți în picioare, azi șterși și din păcate nerestaurați 155. Tot pe peretele exterior (partea de sud )lângă pridvor se află portretul săpat în piatră și încastratrat în zid al lui Ghenadie ecleziastul și inscripția “Ghenadie,1819 ecleziastul “156. Biserică are și un amvon (o rărițate în zona ) semn al statutului ei de biserică Domneasca, aflată într-un oraș, capitala de județ. Inscripția de pe amvon reflectă totodată și atitudinea notabilităților Cernețiului față de această veche și prestigioasa ctitorie domneasca
DR.MITE MĂNEANU, BISERICILE ORAŞULUI CERNEŢI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346981_a_348310]
-
corpul și mintea, mai exact ne intoxicăm cu toate sursele de stres psihic și metabolic, alergăm într-o speranță deșartă de a găsi fericirea. Ne oprim în câte un scurt popas să respirăm adânc și ne vin în minte cuvintele Ecleziastului: „Deșertăciune a deșertăciunilor, totul este deșertăciune!” apoi ne apucă un dor de întâlnire cu zeii, așa cum se întâmpla și în antichitate când lira lui Orfeu stârnea și caprele la joc! Pe de altă parte, spaima de moarte conduce la dorința
TAINA SCRISULUI (38) – SCRIEREA, CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346352_a_347681]
-
corpul și mintea , mai exact ne intoxicăm cu toate sursele de stres psihic și metabolic, alergăm într-o speranță deșartă de a găsi fericirea. Ne oprim în câte un scurt popas să respirăm adânc și ne vin în minte cuvintele Ecleziastului: ”Deșertăciune a deșertăciunilor, totul este deșertăciune!” apoi ne apucă un dor de întâlnire cu zeii, așa cum se întâmpla și în antichitate când lira lui Orfeu stârnea și caprele la joc! Pe de altă parte, spaima de moarte conduce la dorința
SCRIEREA – CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346428_a_347757]
-
a păstrat-o Eusebiu de Cezareea în Istoria sa Bisericească. În textul acestei scrisori sunt relatate, cărțile Vechiului Testament: Pentateuhul, Isus Navi, Judecători, Ruth, Patru Cărți ale Regilor, I, II Paralipomena, Psalmii lui David, ale lui Solomon: Pildele și Înțelepciunea, Ecleziastul,Cântarea Cântărilor, Iov, Isaia, Daniel, Ezechel, Cei doisprezece Profeți într-o Carte și Ezdra”. Primul autor bisericesc care ne redă catalogul cărților canonice este apologetul Meliton, Episcop de Sardes. El face o călători în Orient, tocmai pentru a se orienta
CANTAREA CANTARILOR – O CARTE BIBLICA SI LITERARA DE O FRUMUSETE INEGALABILA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344878_a_346207]
-
a păstrat-o Eusebiu de Cezareea în Istoria sa Bisericească. În textul acestei scrisori sunt relatate, cărțile Vechiului Testament: Pentateuhul, Isus Navi, Judecători, Ruth, Patru Cărți ale Regilor, I, II Paralipomena, Psalmii lui David, ale lui Solomon: Pildele și Înțelepciunea, Ecleziastul,Cântarea Cântărilor, Iov, Isaia, Daniel, Ezechel, Cei doisprezece Profeți într-o Carte și Ezdra”. [21] Un rol deosebit de important în perioada primară a creștinismului, când și-au făcut apariția primele erezii, dar și unele probleme ale unele cărți ale Scripturii
CANTAREA CANTARILOR – O CARTE BIBLICA SI LITERARA DE O FRUMUSETE INEGALABILA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344878_a_346207]
-
desigur, un reziduu al romantismului secolului trecut că și creștinismul este supus aceleiași viziuni pesimiste a existenței. Pentru cine privește superficial creștinismul, aserțiunea respectivă ar putea face impresie: i-ar suna imediat în urechi acel vanitas vanitatum omnia vanitas al Ecleziastului (Kohelet), făcîndu-l să uite acel viguros și repetat gaudete, iterum dico gaudete (Fil., 4, 4) rostit așa de categoric de Apostolul ginților. Creștinismul recunoaște valoarea acestei vieți, valoare relativă, se-nțelege, pentru că pe pămînt nu se poate atinge Dumnezeirea, absolutul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cartea este închisă odată cu ultima suflare a lui Montaigne. Prietenii sunt de față: Florimond de Raemond, un istoric care-i succede la magistratură în Parlament, Pierre de Brach, poet și avocat din Bordeaux, Anthony Bacon, fratele viitorului cancelar, Pierre Charron, ecleziast, campion al Ligii cândva și moștenitor al blazonului lui Montaigne, autor al unui tratat Despre înțelepciune care plecând de la Eseuri, va face mult și pentru și contra reputației filosofului! Mai cheamă lângă el și câțiva oameni din vecinătatea imediată. Unora
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Evului Mediu este adesea iluminată brusc de unele flashuri luminoase care-și au originea și în afara filosofiei hedoniste. Aceasta mai ales cu goliarzii, cântăreți în taverne, poeți și baladini, îndrăgostiți epicurieni, autori satirici cărora nu le erau pe plac nici ecleziaștii importanți nici mai marii puterii politice, și nici nu erau încântați de felul de a fi al călugărilor. Fie că erau cunoscuți și își semnau textele, fie că au rămas necunoscuți, ei au scris cântece incluse în Carmina Burana. Imprimeria
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mine valuri trec de nu s-alintă”. O metaforă a glacialității sugerează teama, distanța incomensurabilă, cu stranii ecouri, din nou, într-o elegie eminesciană: „Unde-m vine-aminte de svânta ta față, / Mi să varsă-n suflet răceală de gheață”. Plângerea Ecleziastului, motivul perisabilității lumii - străvechiul topos „ubi sunt” al liricii antice și medievale - se regăsește în psalmii lui D., ca și la contemporanul său Miron Costin, autorul poemului Viiața lumii. Rezonanțe de bocet interferează acum lamentația psalmistului, sentimentul trecerii nu întunecă
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
nu își găsesc calea. În Europa! În Europa!, carte scrisă între ianuarie 1989 și ianuarie 1992, închide în trei capitole de jurnal confesiunile scriitoarei și demersurile sale în încercarea de a-și găsi locul într-o altă lume. Parafrazând parcă Ecleziastul, S. mărturisește: „Există un timp al trăirii. Apoi un timp al înțelegerii. Și în cele din urmă un timp al scrisului. Acest Jurnal ține de timpul încercării de a înțelege”. Alte pagini memorialistice înregistrează emoțiile, derutele și entuziasmele provocate de
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
instruiește profesori, punând, astfel, bazele învățământului teologic superior din Moldova. Continuă să predea, între 1860 și 1863, la Facultatea de Teologie a Universității din Iași. Arhimandrit (1843) și arhiereu de Stavropoleos (1852), a fost, concomitent, egumen al mănăstirii Socola (1843-1862). Ecleziast și om de cultură, S. a participat la evenimentele politice ale vremii. Unionist ca și fratele său Neofit Scriban, a fost deputat în Divanul Ad-hoc, din partea mănăstirilor neînchinate (în 1857), și senator al unui colegiu electoral ieșean (1867-1869). Alături de fratele
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
celorlalți / Delta n-are culoarea înecului”. Câteva motive ordonează materialul poetic: delta, diamantul, arborele vieții, amfora, acestea fiind preluate și într-un volum de eseuri, Marele Inchizitor (1993). Alcătuită din trei părți, inegale ca pondere, Geneza (Toți trebuie să moară), Ecleziastul (Neantul ebraic), Apocalips Nou (Vidul valah), cartea este structurată sub forma unui dialog între câteva personaje care tind să fie considerate modele arhetipale: faraonul, scribul, cezarul, filosoful, învățătorul, preotul, piticul, copilul și nebunul. Textul amestecă elemente de filosofie greacă, teologie
TAMARIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
Glossa lui Mihai Eminescu. Deșarte sunt vanitatea și lăcomia, dorul de parvenire, când totul stă sub semnul vremelniciei. Timpul aduce celor pământești grozave risipiri. După moarte, făptura omenească se desface iarăși în „stihii” (aer, lut, foc, apă). Purceasă din textele Ecleziastului, viziunea lui P. conține și unele elemente materialiste. Descriind, cu oarecare imaginație plastică, sinistra părăginire a palatului domnitorului Mihail Sturdza, P. este unul dintre primii poeți români ai ruinelor. Însă vocația scriitorului moldovean, om cu un temperament pătimaș, nu e
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
orice îngrijorare. Prin referința la instanța vagă a unei autorități precum sinodul, problemele de conștiință ale laicilor sunt delegate, iar sarcina răspunderilor noastre, oricum limitate, se ușurează. Ca tineri creștini în devenire, ne-am pierdut simțul autocritic al psalmistului, gustul ecleziastului pentru scepticism, ironia paulină și mai ales umorul sfinților nebuni întru Hristos. De aici succesul unor „lideri” ai tineretului ortodox care propovăduiesc fuga de realitate, explicația paranoică a eșecului (mereu alții ne vor răul), supunerea oarbă (Mohamed vs Hristos) și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
București știau să evoce cu prefăcătorie această stare: „Știm, dar ce contează?”. Intuiția deșertăciunii și dezvelirea aparențelor lasă loc pentru o exclamație solomonică: „Vreme este să plângi, vreme este să râzi; vreme este să jelești și vreme este să dănțuiești” (Ecleziastul 3, 4). Numai retragerea aparentă a sufletului într-o subtilă nepăsare putea pregăti inima de țigan pentru atâta creativitate. Folclorul o atestă din plin. Fără a se amesteca, nici românii, nici țiganii n-au agreat vreodată- în tot ceea ce au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Israel un element constitutiv. Tradiția abrahamică oferă o perspectivă lineară asupra istoriei, sub legea universală a teleologiei divine. De la cântările lui Moise până la Psalmii lui David, găsim în Scripturile vechi rugăciuni construite ca memorial itinerant al recunoștinței. La rândul său, Ecleziastul ne prezintă regimul sacru al oportunității (kairos) în viața de zi cu zi a muritorilor. Spiralat, iar nu ciclic, timpul își dezvăluie structura ritmată în două faze: zilele bune de „harți” se adaugă clipelor negre de „post”. Noul Testament pornește de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
exemple ne învață ceva important despre buna folosire a maladiilor istorice. Dacă este fie imposibil, fie indecent să construiești o teorie de tipul analogia entis într-un decor ruinat, plin de orori și sânge, am putea lăsa loc atunci cuvintelor Ecleziastului (3, 10-11): „Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume. Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase și la timpul lor. El a pus în inima lor veșnicia, dar fără ca omul să poată înțelege lucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dumnezeu, toate sunt sortite pieirii. „Căci soarta omului și soarta dobitocului este aceeași: precum moare unul, moare și celălalt și toți au un singur duh de viață, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Și totul este deșertăciune!” (Ecleziastul 3, 19) Această constatare dă naștere experienței plictisului fundamental; dezgustul de viață circumscrie deci reflexele perversei mândrii. Este vorba despre un plictis numit legiune și aflat în proximitatea rebeliunii. Violența repulsiei exprimă refuzul resemnării în fața morții, perceput ca ultim vrăjmaș
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]