72 matches
-
al conceptelor, raționamentelor și tipul antropologic religios, dominat de logica Adevărului Revelat, Unic, vehiculat de dogma creștină. În cadrul acestei dezbateri privind valoarea cunoașterii în plan religios se remarcă și Petre Țuțea, un alt reprezentant al elitei interbelice, preocupat de problematica ecleziologiei creștine. Potrivit gânditorului român, Biserica reprezintă spațiul sacru care definește profilul uman, practica liturgică fiind singura "scară către cer"1. Cu alte cuvinte, Ecclesia oferă identitate ontologică, substanță și devenire. Pendulând între calea Domnului (Bossuet) și cetatea lui Dumnezeu (Augustin
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
adevărul-mister revelat". În fond, pentru Țuțea, a gândi dogmatic presupune a gândi "în lumina eliberatoare a Celui de Sus". Dogma este indisociabilă Revelației, care legitimează în mod absolut și învăluie credinciosul și sacerdotul 8. Astfel, din punctul de vedere al ecleziologiei creștine susținute de Petre Țuțea, unicul mod de acces la o cunoaștere religioasă autentică este prin intermediul Revelației. Cu alte cuvinte, cunoașterea religioasă este o cunoaștere harică, cuminecătoare, ale cărei izvoare se regăsesc în Tradiția Ecclesiei, cunoaștere sui generis prin intermediul căreia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nt ne-num?rate p�n? pe la 1870. Printre ele, vom re?ine bisericile lui W. Butterfield (1814-1900), All Saints Church la Londra (1849-1859), �ntre altele. Austere la exterior, dar puternic policrome �n interior, ele atest? un sentiment religios pe linia �ecleziologi?tilor�, precum St. James-The-Less (Londra, 1860), una dintre bisericile construite de G. E. Street (1824-1881) �n timpul perioadei victoriene. Anumite idealuri ale lui Pugin ?i ale lui Ruskin se materializeaz?, de altfel, �n diversele societ??i comerciale fondate �ncep�nd
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
lor, generalul ordinului, ales pe viață. Legămintelor monastice clasice, ei le adaugă un legămînt special, de supunere față de papă. Controlat de papă și de iezuiți, Sinodul de la Tyrol (1545-1563) fixează pentru patru secole (pînă la al II-lea Vatican) bazele ecleziologiei catolice: credința se bazează pe Scripturile interpretate de Biserică, faptele reprezintă un complement necesar al acestora, sacramentele sînt imuabile, iar mesa, care conferă credincioșilor prezența reală a lui Hristos în Euharistie, are un rol principal, în sfîrșit, Biserica și sacerdoțiul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
respingând tradiționalismul și academismul; proclama exclusivist unele noi principii de creație (simbolismul, expresionismul, constructivismul și curentele de avangardă); 2. denumire sub care au fost condamnate, în 1907, de către Biserica catolică orientările progresist-liberale care încercau să înnoiască dogmatica, știința Bibliei și ecleziologia catolică; reprezentanții m. au fost excomunicați: A. F. Loisy în Franța (1908), iezuitul irlandez G. Tyrrell în Anglia (1907) și R. Murri în Italia (1909; revocată de Pius XII în 1943). 28. monoteism = adorația unui singur Dumnezeu; credința într-o
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Concilium, 18, 1982, pp. 955-964, Șerban Turcuș, op. cit., p. 30). 51 În pontificatul papei Pius X, natura monarhică a Bisericii și caracteristica ei de societate inegală formată din două categorii de personae (păstorii și turma), au rămas principiile esențiale ale ecleziologiei, iar măsurile luate de Papă în această perioadă (1903-1914) au fost împotriva modernismului și încercărilor de conciliere între dogme și noile tendințe culturale, mai cu seamă în ceea ce privea critica și dinamica devenirii istorice a Bisericii, continuând și disputa cu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ecleziastic și pe concepția puterii corelate oficiului papal ca suveranitate. Totuși, Conciliul Vatican I nu a reușit să definească o doctrină clară a Bisericii, referitor la rolul mass-mediei în Biserică și societate, fapt ce a dus la cantonarea într-o ecleziologie juridică și apologetic, transformând doctrina mai degrabă într-o ierarhologie. Aceasta realitate a permis teologilor interbelici și postbelici să redescopere și să reevalueze elemente din vechea tradiție a Bisericii, definind-o mai mult spiritual decât juridic-drept "mysterium Christi" sau "populum
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
să reevalueze elemente din vechea tradiție a Bisericii, definind-o mai mult spiritual decât juridic-drept "mysterium Christi" sau "populum Dei". În același timp cu augumentarea mișcării liturgice, care a făcut vizibilă Biserica din punct de vedere social și cultural, această ecleziologie solicita laicilor o nouă evaluare a raportului cu credința. Papa Pius XII a receptat această evoluție și a introdus-o în enciclica Mystici corporis Christi, în care Biserica era definită drept corpul mistic al lui Christos. Poziția monocrată a Papei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
magisteriul Conciliului Vatican II, în general, și de către doctrina ecleziologică a acestuia, în special. Mai mult, într-un anumit sens, acest Cod nou poate fi considerat ca un mare efort de a traduce în limbaj canonistic însăși această doctrină, adică ecleziologia conciliară. Deși practic este imposibil să se transpună în mod perfect în limbaj canonistic imaginea Bisericii, așa cum este ea prezentată de învățătura Conciliului, totuși Codul trebuie să-și îndrepte mereu privirea spre ea ca spre principalul său model, și din
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
o au părțile, secțiunile, titlurile și capitolele lor. Cu siguranță, noua împărțire sistematică nu numai că este mai conformă, în comparație cu cea veche, cu materia și caracterul specific al dreptului canonic, dar, ceea ce este mai important, se adaptează și mai mult ecleziologiei Conciliului Vatican al II-lea și principiilor care derivă din ea și care au fost propuse chiar la începutul revizuirii. În ziua de 29 iunie 1980, în solemnitatea sfinților apostoli Petru și Paul, schema tipărită a întregului cod a fost
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
a diversității celor trei persoane ale lui Dumnezeu. ● Isus Hristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat. Scurtă incursiune în Cristologie prin prezentarea definițiilor conciliare și a reflecției sistematice din cadrul teologiei actuale ● Biserica - sacrament universal de mântuire. Definiția Bisericii, scurtă incursiune în problematica ecleziologiei ● Sfintele taine ale credinței și ale Bisericii. Definirea sacramentelor, a subiectului și ministrului, materia și forma, efectele ● Sfânta Fecioară Maria în misterul credinței. Prezentarea principalelor problematici mariologice C. Bibliografie Catehismul Bisericii Catolice, Editura ARC, București, 1993 Conciliul Ecumenic Vatican II
ORDIN nr. 3.342 din 28 februarie 2012 privind aprobarea unor programe pentru acordarea definitivării în învăţământ. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239572_a_240901]
-
Internetul a contribuit la creșterea exponențială a fenomenului în ultimul deceniu, punând în legătură mulți credincioși. Mișcarea bisericilor-de-casă e înrudită cu mișcarea Biserica emergentă. Nu există un factor unic care să poată pretinde că e singur responsabil de reapariția acestei ecleziologii străvechi și de viitor, dar confluența tuturor firelor indicate mai sus a contribuit la creșterea numărului de biserici-de-casă în Occident. În zilele noastre, bisericile-de-casă sunt cel mai răspândite în China, Vietnam, India, Cuba, Brazilia și națiunile africane, dar se întâlnesc
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
Ortodoxă de stil vechi din România a intrat în comuniune cu Sinodul Kiprianit. PS Cozma a protestat, fiind nemulțumit de intrarea în comuniune cu mitropolitul Kiprian de Oropos și Fili, considerându-l eretic, deoarece era considerat modernist și susținea o ecleziologie "falsă". El susținea păstrarea tradiționalismului ortodox, refuzând orice element de modernitate. În luna martie 1984, a avut loc un puternic incendiu la Mănăstirea Slătioara, focul izbucnind în paralel în 5-6 locuri. În chilii au fost găsit câteva sticle incendiare. Focul
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
ales în ce privește recunoașterea cultului și bunul mers al mănăstirii. La rândul său, PS Cozma i-a acuzat pe cei doi episcopi că dau vina pe el pentru incendiu cu scopul de a-l alunga din mănăstire, deoarece el susține o ecleziologie strictă și nu dorește intrarea în comuniune cu Sinodul Kiprianit "al Rezistenței". Ca urmare a acuzațiilor celor doi episcopi, PS Cozma a fost obligat de furia poporului să se retragă la casa părintească pe lângă Vatra Dornei . Nu i s-a
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
a răspuns. Organele de miliție l-au anchetat și apoi l-au plasat sub supraveghere în satul natal. În anul 1985, IPS Glicherie a trecut la cele veșnice. Episcopul Cozma i-a scris noului mitropolit Silvestru, acuzându-l de schimbarea ecleziologiei bisericii, de sechestrarea mitropolitului Glicherie și de neinformarea acestuia cu privire la schimbarea ecleziologiei. Noul mitropolit Silvestru nu i-a răspuns. Între anii 1985-1989, episcopul Cozma s-a aflat izolat în satul natal, fiind supravegheat permanent de către miliție. PS Cozma a plecat
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
plasat sub supraveghere în satul natal. În anul 1985, IPS Glicherie a trecut la cele veșnice. Episcopul Cozma i-a scris noului mitropolit Silvestru, acuzându-l de schimbarea ecleziologiei bisericii, de sechestrarea mitropolitului Glicherie și de neinformarea acestuia cu privire la schimbarea ecleziologiei. Noul mitropolit Silvestru nu i-a răspuns. Între anii 1985-1989, episcopul Cozma s-a aflat izolat în satul natal, fiind supravegheat permanent de către miliție. PS Cozma a plecat în satul său natal (Neagra Șarului), înființând Mănăstirea Dornelor și căutând să
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
că refuză să recunoască biserica condusă de mitropolitul Vlasie, despre care a scris: "'"Biserica Ortodoxă Adevărată în care am lucrat și pe care am servit-o toată viața nu este aceasta. Totul s-a schimbat. Ei au introdus o nouă ecleziologie și modernism. Eu continui să fiu episcop al aceleiași biserici ortodoxe adevărate pe care a înființat-o părintele meu spiritual, mitropolitul Glicherie, nu al acestei noi "Biserici" pe care a creat-o acum Vlasie. Vlasie și cei cu el sunt
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
din cele mai importante lucrări este "Dogmatica" publicată împreună cu Anton Ziegenaus , o lucrare de referință ce oferă în volumele ei o privire organică de ansamblu asupra întregii teologii dogmatice (Introducere în dogmatică, Dumnezeu Unul și Întreit, Creație, Cristologie, Mariologie, Haritologie, Ecleziologie și teologie sacramentară, Eshatologie). Ca cea mai semnificativă pentru specificul teologiei lui poate fi menționată "Katholische Glaubenswelt", Aschaffenburg 1978 (ed. a II-a), o originală sinteză sistematică a teologiei, în care sunt analizate caracteristicile tipice ale credinței catolice, deosebindu-le
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
primatul de jurisdicție și la infalibilitatea personală a papei în unele circumstanțe ale exercitării magisteriului său: când învață "ex cathedra" despre credință și morală. Conciliul Vatican II, reamintind aceste enunțuri, a introdus figura și funcțiunea succesorului lui Petru într-o ecleziologie a comuniunii. Episcopul Romei, care exprimă în persoana sa unitatea colegiului episcopal „este principiul și fundamentul permanent și vizibil al unității atât al episcopilor cât și al întregului popor credincios” ("Lumen gentium", nr. 23). Papa Ioan Paul al II-lea
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
Yves Marie-Joseph Congar (n. Sedan, Ardennes, Franța, 8 aprilie 1904 - d. Paris, 22 iunie 1995) a fost un călugăr dominican, unul dintre cei mai influenți teologi catolici din secolul al XX-lea. Este cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale de ecleziologie și de ecumenism. Mai întâi expus bănuielilor, apoi sancțiunilor autorităților bisericești, după aceea a fost reabilitat, numit expert la Conciliul Vatican II (1962-1965) și ridicat la cardinalat de către papa Ioan Paul al II-lea, în 1994. Născut la 8 aprilie
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
accent pe istoria teologiei. Din 1928, el a resimțit o chemare de a lucra pentru unitatea tuturor creștinilor. Teza sa de lectorat în teologie se referă la "Unitatea Bisericii" (în ). Hirotonit preot la 25 iulie 1930, a început să predea ecleziologia la Saulchoir în 1932. Începând din 1935, a fost secretar al importantei reviste "Revue des sciences philosophiques et théologiques", a frecventat Jeunesse ouvrière chrétienne, apoi a lansat, în 1937, colecția "Unam Sanctam" la editura Cerf. Aici și-a publicat prima
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
catolice a secolului al XX-lea. Împreună cu Marie-Dominique Chenu, Henri de Lubac, Jean Daniélou și alții, Yves Congar a introdus istoria în metoda teologică. Prin publicațiile sale, prin colecția "Unam Sanctam", creată în 1937, el a contribuit cu forță la ecleziologia contemporană. Pentru prima oară în istoria teologiei catolice, cu lucrarea « Chrétiens désunis. Principes d'un „œcuménisme” catholique » (1937), Yves Congar dă o valoare teologică pozitivă ecumenismului. „Această carte, de o foarte mare importanță, a încercat, pentru prima dată, să definească
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]