161 matches
-
care este egal cu circa 23°26'15"; acest unghi exprimă înclinarea axială a rotației Pământului în raport cu normala la planul orbitei sale. Cât despre planul orbital al Lunii, înclinarea sa variază de la 5°01'1" la 5°17'35" în raport cu ecliptica, cu o medie de 5°08'48". Deoarece sunt circa 365,24 de zile într-un an tropic și 360 de grade într-un cerc, Soarele pare să se deplaseze de-a lungul eclipticii cu viteza de 59,1388' pe
Ecliptică () [Corola-website/Science/296795_a_298124]
-
1" la 5°17'35" în raport cu ecliptica, cu o medie de 5°08'48". Deoarece sunt circa 365,24 de zile într-un an tropic și 360 de grade într-un cerc, Soarele pare să se deplaseze de-a lungul eclipticii cu viteza de 59,1388' pe zi, adică aproximativ 1°/zi. Această mișcare de la Vest la Est este desigur contrară mișcării aparente de la Est la Vest a sferei cerești. Ecliptica și ecuatorul ceresc se întretaie în două puncte, vizavi unul
Ecliptică () [Corola-website/Science/296795_a_298124]
-
un cerc, Soarele pare să se deplaseze de-a lungul eclipticii cu viteza de 59,1388' pe zi, adică aproximativ 1°/zi. Această mișcare de la Vest la Est este desigur contrară mișcării aparente de la Est la Vest a sferei cerești. Ecliptica și ecuatorul ceresc se întretaie în două puncte, vizavi unul de celălalt. Se numesc "echinocții" momentele în care Soarele apare în aceste puncte (adică, din punct de vedere heliocentric, când Pământul se situează pe aceste puncte ale orbitei sale). În
Ecliptică () [Corola-website/Science/296795_a_298124]
-
iar acest lucru este valabil pentru orice loc de pe globul pământesc. Una dintre aceste intersecții se numește punct vernal. El corespunde poziției Pământului pe orbita sa la echinocțiul de primăvară și constituie punctul de plecare a măsurărilor unghiulare ale punctelor eclipticii. Cealaltă intersecție este punctul autumnal. Punctul de pe ecliptică care este cel mai la nord de ecuatorul ceresc se numește "solstițiu de vară" în emisfera nordică / emisfera boreală și "solstițiu de iarnă" în emisfera sudică / emisfera australă. Aceste denumiri sunt inversate
Ecliptică () [Corola-website/Science/296795_a_298124]
-
de pe globul pământesc. Una dintre aceste intersecții se numește punct vernal. El corespunde poziției Pământului pe orbita sa la echinocțiul de primăvară și constituie punctul de plecare a măsurărilor unghiulare ale punctelor eclipticii. Cealaltă intersecție este punctul autumnal. Punctul de pe ecliptică care este cel mai la nord de ecuatorul ceresc se numește "solstițiu de vară" în emisfera nordică / emisfera boreală și "solstițiu de iarnă" în emisfera sudică / emisfera australă. Aceste denumiri sunt inversate când Soarele este la punctul cel mai la
Ecliptică () [Corola-website/Science/296795_a_298124]
-
emisfera boreală și "solstițiu de iarnă" în emisfera sudică / emisfera australă. Aceste denumiri sunt inversate când Soarele este la punctul cel mai la sud al ecuatorului ceresc cu Pământul. Punctele în care orbita unui astru din Sistemul Solar taie planul eclipticii se numesc "noduri". În mișcarea sa în jurul Pământului, care se rotește în jurul Soarelui, Luna taie și ea planul eclipticii în două noduri. Dacă o Lună nouă sau o Lună plină se produce în dreptul unui nod, rezultă o "eclipsă", deoarece în
Ecliptică () [Corola-website/Science/296795_a_298124]
-
punctul cel mai la sud al ecuatorului ceresc cu Pământul. Punctele în care orbita unui astru din Sistemul Solar taie planul eclipticii se numesc "noduri". În mișcarea sa în jurul Pământului, care se rotește în jurul Soarelui, Luna taie și ea planul eclipticii în două noduri. Dacă o Lună nouă sau o Lună plină se produce în dreptul unui nod, rezultă o "eclipsă", deoarece în acest caz Luna, Pământul și Soarele sunt aliniate în planul eclipticii. Planul eclipticii este numit astfel din cauză că în acest
Ecliptică () [Corola-website/Science/296795_a_298124]
-
rotește în jurul Soarelui, Luna taie și ea planul eclipticii în două noduri. Dacă o Lună nouă sau o Lună plină se produce în dreptul unui nod, rezultă o "eclipsă", deoarece în acest caz Luna, Pământul și Soarele sunt aliniate în planul eclipticii. Planul eclipticii este numit astfel din cauză că în acest plan se observă eclipsele. Planul ecliptic este frecvent numit și "plan al eclipticii" și poate fi definit astfel: este planul care conține centrul de gravitate al Soarelui și centrul de gravitate al
Ecliptică () [Corola-website/Science/296795_a_298124]
-
Soarelui, Luna taie și ea planul eclipticii în două noduri. Dacă o Lună nouă sau o Lună plină se produce în dreptul unui nod, rezultă o "eclipsă", deoarece în acest caz Luna, Pământul și Soarele sunt aliniate în planul eclipticii. Planul eclipticii este numit astfel din cauză că în acest plan se observă eclipsele. Planul ecliptic este frecvent numit și "plan al eclipticii" și poate fi definit astfel: este planul care conține centrul de gravitate al Soarelui și centrul de gravitate al Pământului care
Ecliptică () [Corola-website/Science/296795_a_298124]
-
produce în dreptul unui nod, rezultă o "eclipsă", deoarece în acest caz Luna, Pământul și Soarele sunt aliniate în planul eclipticii. Planul eclipticii este numit astfel din cauză că în acest plan se observă eclipsele. Planul ecliptic este frecvent numit și "plan al eclipticii" și poate fi definit astfel: este planul care conține centrul de gravitate al Soarelui și centrul de gravitate al Pământului care se rotește în jurul Soarelui; acest plan este proiectat la infinit și servește la definirea sistemului de coordonate pentru reperarea
Ecliptică () [Corola-website/Science/296795_a_298124]
-
gravitate al Soarelui și centrul de gravitate al Pământului care se rotește în jurul Soarelui; acest plan este proiectat la infinit și servește la definirea sistemului de coordonate pentru reperarea stelelor. Pentru că orbita Lunii este înclinată doar cu circa 5° față de ecliptică, iar Soarele este mereu foarte aproape de ecliptică, eclipsele au întotdeauna loc pe sau lângă ea. Datorită înclinației orbitei Lunii, eclipsele nu se petrec la orice conjuncție și opoziție între Soare și Lună, ci numai când Luna este aproape de nodul ascendent
Ecliptică () [Corola-website/Science/296795_a_298124]
-
al Pământului care se rotește în jurul Soarelui; acest plan este proiectat la infinit și servește la definirea sistemului de coordonate pentru reperarea stelelor. Pentru că orbita Lunii este înclinată doar cu circa 5° față de ecliptică, iar Soarele este mereu foarte aproape de ecliptică, eclipsele au întotdeauna loc pe sau lângă ea. Datorită înclinației orbitei Lunii, eclipsele nu se petrec la orice conjuncție și opoziție între Soare și Lună, ci numai când Luna este aproape de nodul ascendent sau descendent în același timp cu opoziția
Ecliptică () [Corola-website/Science/296795_a_298124]
-
întotdeauna loc pe sau lângă ea. Datorită înclinației orbitei Lunii, eclipsele nu se petrec la orice conjuncție și opoziție între Soare și Lună, ci numai când Luna este aproape de nodul ascendent sau descendent în același timp cu opoziția sau conjuncția. Ecliptica este numită astfel, deoarece astronomii din Antichitate au notat că eclipsele au loc numai atunci când Luna o traversează.
Ecliptică () [Corola-website/Science/296795_a_298124]
-
faza lunară care apare atunci când Luna văzută de pe Pământ apare complet luminată de Soare. Aceasta se întâmplă când Luna este în opoziție cu Soarele, adică Pământul se află aproximativ pe linia care unește Luna cu Soarele, mai exact atunci când longitudinea ecliptică a Soarelui și a Lunii diferă cu 180 de grade. Eclipsele de lună pot avea loc numai în faza de lună plină, când Luna trece prin umbra Pământului. Eclipsele de lună nu apar în fiecare lună, pentru că orbita Lunii și
Lună plină () [Corola-website/Science/332662_a_333991]
-
nu este interesantă de observat, întrucât, fiind iluminată din față, relieful său se distinge mai greu. De aceea astronomii folosesc filtre de sticlă specială, numite „filtre lunare”, pentru mărirea contrastului și pentru atenuarea strălucirii. Dacă în timpul Lunii pline, Luna întâlnește ecliptica, (i.e. dacă ea se află pe axa de revoluție a Pământului) (un asemenea punct de întâlnire se numește "nod"), se produce o eclipsă de Lună . Luna va primi atunci o culoare roșcată. O eclipsă de Lună se vede de pe toată
Lună plină () [Corola-website/Science/332662_a_333991]
-
nu depășește 6 km. Se poate apropia la 140.000.000 km de Pământ. Prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 2,1862819 u.a. și de o excentricitate de 0,1292308, înclinată cu 4,64915° față de ecliptică. Când fost descoperit, la 26 martie 1971, de către astronomii americani C. J. van Houten, I. van Houten-Groeneveld și T. Gehrels de la Observatorul Palomar, aceștia l-au numit simplu 9495. În anul 2000, an care a fost declarat „anul Eminescu”, președinta Comitetului
9495 Eminescu () [Corola-website/Science/315203_a_316532]
-
ianuarie 1909, de Philibert Melotte. Cu un diametru de circa 79,99 km, asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 3,0615236 u.a. și de o excentricitate de 0,1261970, înclinată cu 12,86000°, în raport cu ecliptica. Denumirea asteroidului face referire la nimfa Melissa, care a fost transformată într-o albină. Denumirea este și o aluzie la descoperitorul acestui asteroid, Philibert Jacques Melotte.
676 Melitta () [Corola-website/Science/333801_a_335130]
-
Lună. În timpul unei eclipse de Lună Luna este mereu în faza de Lună Plină. Dacă ne-am găsi pe Soare în timpul producerii eclipsei, Luna s-ar ascunde în spatele Pământului. Orbita Lunii fiind înclinată cu 5 grade față de planul orbitei Pământului, ecliptica, cele mai multe Luni Pline nu aduc eclipse de Lună, Luna fiind ori prea la nord, ori prea la sud față de conul de umbră a Pământului. Pentru a se realiza o eclipsă de Lună, nodul ascendent sau nodul descendent trebuie să se
Eclipsă de Lună () [Corola-website/Science/306364_a_307693]
-
înaintat și el în mișcarea sa de revoluție; făcând o medie între timpul dintre două faze identice (de obicei, Lună nouă) și luna siderală obținem 29,5 zile. Acest răstimp este cunoscut ca "lună sinodică". Pe traiectoria sa,Luna traversează ecliptica de la sud spre nord, când e la nodul ascendent, și invers, când e la nodul descendent. Nodurile lunare au o mișcare graduală într-un sens retrograd din cauza gravitației Soarelui, iar un circuit complet se termină o dată la 18,6 ani
Eclipsă de Soare () [Corola-website/Science/304033_a_305362]
-
un asteroid din centura principală, descoperit pe 2 noiembrie 1975, de Tamara Smirnova. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 3,0023 u.a. și de o excentricitate de 0,0949, înclinată cu 10,57494° față de ecliptică. Asteroidul a primit numele lui Antoine de Saint-Exupéry, aviator și scriitor francez cunoscut și ca „Poetul zburător”. Alegerea denumirii a fost explicată prin faptul că personajul cel mai cunoscut al lui Saint-Exupéry este „Micul Prinț”, care trăia pe un asteroid
2578 Saint-Exupéry () [Corola-website/Science/333800_a_335129]
-
descoperit la 17 octombrie 1930 de către astronomul Karl Wilhelm Reinmuth, la Heidelberg, în Germania. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 5,3212114 ua și de o excentricitate de 0,1374969, înclinată cu 6,90992° în raport cu ecliptica. Își folosește orbita împreună cu Jupiter în jurul Soarelui în punctul Lagrange L, adică este situat la 60° în urma lui Jupiter. Calculele după observațiile făcute de IRAS i-au estimat diametrul la circa . Numele său face referire la Anchise, tatăl lui Enea
1173 Anchises () [Corola-website/Science/337297_a_338626]
-
zilei solare medii crește cu aproximativ 2 milisecunde pe secol. Timpul solar mediu este, în principiu, timpul solar adevărat corectat în așa fel încât să curgă uniform. Anume, se definește un Soare fictiv, care se deplasează cu viteză constantă pe ecliptică și coincide cu soarele adevărat în momentul trecerii Pământului prin periheliul orbitei sale. Se definește apoi un al doilea Soare fictiv, numit Soarele mediu, care parcurge ecuatorul ceresc cu viteză constantă și trece prin punctul vernal simultan cu primul Soare
Timp solar () [Corola-website/Science/309607_a_310936]
-
Pământ. Ipoteza lui devenea însă impotentă în cazul lui Mercur și Venus, care ambele aveau un parcurs pe boltă de un an, caz care era complicat în plus și de "coincidența" că acest termen era și timpul parcursului solar pe ecliptică. Lui Venus și lui Mercur nu li se puteau așadar aloca distanțe diferite față de Pământ apelând la ipoteza ptolemeică, care ea formase totuși timp de mai bine de un mileniu gândirea celor interesați de "știința stelelor" în lumea greacă, latină
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
punctul sud". Punctele situate pe cercul orizontului pe direcție perpendiculară pe direcția nord-sud se numesc "punctul est" și "punctul vest". Planul ce trece prin observator și este paralel cu planul orbitei Pământului taie sfera cerească după un cerc mare numit "ecliptică". Ecliptica taie ecuatorul ceresc în două puncte diametral opuse, numite "puncte echinoxiale": "punctul vernal" și "punctul autumnal". În descrierea poziției sau mișcării aparente a unui corp pe sfera cerească se utilizează două categorii de sisteme de referință: Reperarea punctelor pe
Sferă cerească () [Corola-website/Science/299928_a_301257]
-
sud". Punctele situate pe cercul orizontului pe direcție perpendiculară pe direcția nord-sud se numesc "punctul est" și "punctul vest". Planul ce trece prin observator și este paralel cu planul orbitei Pământului taie sfera cerească după un cerc mare numit "ecliptică". Ecliptica taie ecuatorul ceresc în două puncte diametral opuse, numite "puncte echinoxiale": "punctul vernal" și "punctul autumnal". În descrierea poziției sau mișcării aparente a unui corp pe sfera cerească se utilizează două categorii de sisteme de referință: Reperarea punctelor pe sfera
Sferă cerească () [Corola-website/Science/299928_a_301257]