65 matches
-
văzuse vreodată purtând podoabe de aur. Puțini erau aleșii pe care îi onora cu prietenia sa: mai întâi de toate, bătrânul Utrigúr, care fusese înainte prietenul de încredere și cel dintâi consilier îadică Onegesiusă al marelui Rua, unchiul său. Apoi Edec, comandant al scirilor, care, însoțit de sfetnicul său Oreste - roman pe jumătate -, fusese ambasador la Bizanț; Valamir, rege al ostrogoților, și Ardarich, gepidul. în acesta din urmă, mai ales, Atila părea să-și pună pe deplin încrederea, până într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
murdară și plină de sânge. Toți aveau încă pe ei armurile îmbibate de praf și sânge. Atila părea încruntat și furios, dar hotărât și stăpân pe sine. Balamber îl văzu cum scutura cu fermitate capul și îi răspundea ceva lui Edec, căpetenia scirilor; puțin după aceea, se îndreptă spre mulțimea ce-l înconjura și vorbi: — Să fie limpede! strigă cu voce fermă, încărcată de mânie, că de aici nu fuge nimeni. Și dacă dușmanul va ajunge până aici, ei bine, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în genere tipul de om orbit de partizanatul politic. Tot astăzi fusese de față la altă scenă : trecând regele cu automobilul prin centru, i s-a făcut o manifestație spontană de simpatie. Trecătorii, în plus cei de prin prăvălii, chiar edecurile care nu se lasă a părăsi crâșmele și se mulțumesc cu o limonadă cu lămâie și Vichy, au ieșit toți, ovaționându-l, agitând pălăriile, strigând : Trăiască armata română ! Comparase spectacolul cu cel de la 10 Mai, când bietul Ferdinand a trecut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
punct serios de aprovizionare cu ceea ce se mai putea găsi în acel timp de război greu. Pe Vâlciu și Dunăre, la Brăila, se putea merge doar cu barca. La vale era ușor, dar întorsul la deal, trebuia dusă barca la edec, cu funia, mare parte din timp. Cojocarul era compus din circa 15 case, fără garduri, cu casele construite ca și acelea descrise de Vasile Pârvan în Getica. Locuitorii se îngrijeau în special de trei articole: chibrituri, gaz si sare. Într-
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
pește la Vîlciu, la cântărit peștele și luarea avizului. Încărca peștele în lotcă și pleca cu el la vale la Brăila, cale de 35 km. Preda peștele și pornea înapoi, în susul Dunării și al Vîlciului, cale grea, mare parte la edec, cu funia, mergând mai mult pe jos, pentru a ajunge la Tăcău dimineața. Ființe supraomenești. Aceștia erau brăilenii noștri. Gorpodăriile indienilor sunt primitive, dar nu se vede o mână harnică de gospodar. Uneltele azvârlite unele peste altele, păsări ce aleargă
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
minute. Vrei să mergem la barcă? — Avem timp? Întrebă Kay. Cred că da. Merseră cît putură de repede parcurgînd două străzi secundare, pînă ajunseră la Regent’s Canal. Pe o Întindere de o sută de metri de-a lungul potecii edecului erau Înșiruite ambarcațiuni locuite și barje. Mickey stătea aici de dinainte de Începerea războiului. Era un fel de sătuc. Acolo se aflau depozite, șoproane pentru bărci, dar rezidenții erau artiști și scriitori, dar și barcagii autentici - toți destul de conștienți că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare încă. Ce ruginiri de ape trezite și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist Argos Ducea o lână verde, de alge năclăite, Pe când la pupă, trase - edec ca niște vite Cu țeastă nămoloasă și cornulețe mii, Treceau în brazda undei șirag de răgălii. Sub vântul drept, caicul juca tot mai aproape. Atunci, cu ochi de seară și-abia deschise pleoape (Căci, grei de-ngîndurare, nămeți mă năpădeau), Cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe toți comedianții..., aici mă desăvîrșesc cu doar trei inele smulse de la femeile ce alăptează orfanii pedepsiți prin semnul păduros al crucii, aici așteptăm sosirea unsului, a celui despărțit de tot și unit cu toți cei neasemănători, care trag la edec mormintele, Înțelenite cu prea mult fast pe creștetul celor din urbea lăsată capriciilor ― un menuet În sunetele căruia așteptăm deschiderea carnavalului, veseli că ne putem pîndi, printre versuri, unii pe alții. Doar aici mai pot să alint pielea cu care
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Dallas dădu drumul la butoanele roșii. ― Motoarele oprite și propulsia principală compensată. Suntem în stabilitate inerțială. Activați închizătura hiperpropulsiei. ― Activată, îl informă Ripley. Suntem atașați! Activat, Nostromo va produce o împingere de hiper propulsie destul de puternică pentru a trage la edec rafinăria. De acum aceasta va călători cu ei înfășurată în această misterioasă manifestare de irealitate care făcea pe oameni și navele spațiale în stare să depășească viteza luminii. ― Calculează ruta spre Pământ, ordonă Dallas. Aprinde apoi hiperpropulsia și adu-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zburau spre astrul nopților copilăriei noastre da, satul ăsta era în Siberia la vreo 8.000 de km de Brăila și pentru că dușmanii poporului rus trebuiau cunoscuți și văzuți, în '42, țin minte, ne-au pus să tragem satul la edec cu parâme groase pe tălpici de cedru, prin toate ținuturile mamei lor Rusia, împreună cu cei 14 soldați și un subofițer, santinelele noastre, care și acum sună de la telefoanele lor cu manivelă înapoi în trecut, la Moscova, fantome vii, de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
slăbeau. Nu? ne întrebau din nou. Nu! răspundeam noi. VREM SĂ FIM ROMÂNI IDEALI! Și urletele începeau. Toată Rusia era un monourlet românesc. Șoferoaica Liuba, care-i aproviziona pe soldați, ne îngrijea rănile. Când am ajuns cu Zagna trasă la edec pe pârloaga de lângă Vădeni, mirosea deja a Oxigen Românesc. Din 2000 rămăseserăm 60, soldații nu își dădeau seama că deveniseră istorie, odată cu calupul de timp, împietriți în sistem, ca și cei trei mari criminali ai omenirii de pe stânca smulsă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
proprietarii de drept ai orașului, ca urmași ai lanțului nesfârșit de crime. Domnule Primar, Noi am plecat ca să ne căutăm altă Țară. Păstrați Dumneavoastră ce-a mai rămas cu Dunărea care curge invers și Luna vândută unui cer străin. De la Edec, Satelitu vă salută. Călare pe bicicleta promisă de tatăl meu din prenaștere, Căpcăunu vă salută. Șirul de zmeie și parașute din batistă legate de portbagaj, de asemenea vă salută. În numele tuturor repetenților, semnează: Băiatul lui nea Ion. P.S. Acum când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Urecheru. Horticultoarea găsi prilej să-nfigă o țeapă: - Vă facem mîncare? Ca întotdeauna, la bufet se găseau cîteva notabilități. Văzîndu-l pe Fărocoastă, preotul se arătă grăbit să plece. Pe loc rămaseră doar instructorul utece, Tomulescu junior și nelipsitul Grigore Costan, edec politic de pe vremuri. După numai două păhărele, Grigore începea să răcnească: „A timpuri a muris, cum zicea conu Neculai. Trăiască!” și își căsca ochii în cap, prăvălindu-se peste tejghea. Cum pe Fărocoastă bătrînul pezevenghi îl distra, acesta ne îndemnă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
departe. Dar, cum Calu nu era nici om, nici cal, păstra câte ceva din fiecare, încât, dintr-o parte, umerii săi păreau un greabăn bolovănos, iar din cealaltă, greabănul se desfăcea în umeri plecați, de parcă purtătorul lor ar fi tras la edec. Colțurile gurii se căzneau să-i acopere dinții uscați de bătaia vântului, încât aveai impresia că se opintesc în zăbală. Ai fi câștigat bani buni cu el la bâlci, arătând, spre hazul asistenței, un om care nechează, dar, dacă l-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mare cadavrul acela inert, care ni se părea că abia se clintește, din cauză că era o povară enormă pe care-o trăgeam după noi. în China, pe canalul Huang-Ho sau cum i-o fi zicînd, patru sau cinci hamali trag la edec, de pe mal, cu o viteză de o milă pe oră, o joncă mătăhăloasă și încărcată-vîrf, dar arca asta pe care-o trăgeam noi parcă avea plumb în ea, într-atît de greu se mișca. Se întunecase, dar trei felinare fixate în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]