KorAP: Find »[drukola/base=efector & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...9 >

222 matches

Corola-website/Science/291542_a_292871

Această acțiune inhibă replicarea virală , iar dacă replicarea apare , virionii rezultați nu sunt capabili să părăsească celula . PegIntron Farmacodinamia PegIntron a fost evaluată la subiecți sănătoși , în cadrul unui studiu folosind doze unice crescătoare , prin examinarea modificărilor temperaturii orale , concentrațiilor proteinelor efectoare , cum ar fi neopterina serică și 2’ 5 ’ - oligoadenilatsintetaza ( 2’ 5 ’ - OAS ) , precum și a numărului de leucocite și neutrofile . Subiecții tratați cu PegIntron au prezentat creșteri moderate dependente de doză ale temperaturii corporale . După administrarea unor doze unice de PegIntron

Ro_783 (2009) [Corola-website/Science/291542_a_292871]
Această acțiune inhibă replicarea virală , iar dacă replicarea apare , virionii rezultați nu sunt capabili să părăsească celula . PegIntron Farmacodinamia PegIntron a fost evaluată la subiecți sănătoși , în cadrul unui studiu folosind doze unice crescătoare , prin examinarea modificărilor temperaturii orale , concentrațiilor proteinelor efectoare , cum ar fi neopterina serică și 2’ 5 ’ - oligoadenilatsintetaza ( 2’ 5 ’ - OAS ) , precum și a numărului de leucocite și neutrofile . Subiecții tratați cu PegIntron au prezentat creșteri moderate dependente de doză ale temperaturii corporale . După administrarea unor doze unice de PegIntron

Ro_783 (2009) [Corola-website/Science/291542_a_292871]
Această acțiune inhibă replicarea virală , iar dacă replicarea apare , virionii rezultați nu sunt capabili să părăsească celula . PegIntron Farmacodinamia PegIntron a fost evaluată la subiecți sănătoși , în cadrul unui studiu folosind doze unice crescătoare , prin examinarea modificărilor temperaturii orale , concentrațiilor proteinelor efectoare , cum ar fi neopterina serică și 2’ 5 ’ - oligoadenilatsintetaza ( 2’ 5 ’ - OAS ) , precum și a numărului de leucocite și neutrofile . Subiecții tratați cu PegIntron au prezentat creșteri moderate dependente de doză ale temperaturii corporale . După administrarea unor doze unice de PegIntron

Ro_783 (2009) [Corola-website/Science/291542_a_292871]
Această acțiune inhibă replicarea virală , iar dacă replicarea apare , virionii rezultați nu sunt capabili să părăsească celula . PegIntron Farmacodinamia PegIntron a fost evaluată la subiecți sănătoși , în cadrul unui studiu folosind doze unice crescătoare , prin examinarea modificărilor temperaturii orale , concentrațiilor proteinelor efectoare , cum ar fi neopterina serică și 2’ 5 ’ - oligoadenilatsintetaza ( 2’ 5 ’ - OAS ) , precum și a numărului de leucocite și neutrofile . Subiecții tratați cu PegIntron au prezentat creșteri moderate dependente de doză ale temperaturii corporale . După administrarea unor doze unice de PegIntron

Ro_783 (2009) [Corola-website/Science/291542_a_292871]
Această acțiune inhibă replicarea virală , iar dacă replicarea apare , virionii rezultați nu sunt capabili să părăsească celula . PegIntron Farmacodinamia PegIntron a fost evaluată la subiecți sănătoși , în cadrul unui studiu folosind doze unice crescătoare , prin examinarea modificărilor temperaturii orale , concentrațiilor proteinelor efectoare , cum ar fi neopterina serică și 2’ 5 ’ - oligoadenilatsintetaza ( 2’ 5 ’ - OAS ) , precum și a numărului de leucocite și neutrofile . Subiecții tratați cu PegIntron au prezentat creșteri moderate dependente de doză ale temperaturii corporale . După administrarea unor doze unice de PegIntron

Ro_783 (2009) [Corola-website/Science/291542_a_292871]
Această acțiune inhibă replicarea virală , iar dacă replicarea apare , virionii rezultați nu sunt capabili să părăsească celula . PegIntron Farmacodinamia PegIntron a fost evaluată la subiecți sănătoși , în cadrul unui studiu folosind doze unice crescătoare , prin examinarea modificărilor temperaturii orale , concentrațiilor proteinelor efectoare , cum ar fi neopterina serică și 2’ 5 ’ - oligoadenilatsintetaza ( 2’ 5 ’ - OAS ) , precum și a numărului de leucocite și neutrofile . Subiecții tratați cu PegIntron au prezentat creșteri moderate dependente de doză ale temperaturii corporale . După administrarea unor doze unice de PegIntron

Ro_783 (2009) [Corola-website/Science/291542_a_292871]
Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680

dintre Albert și iepure s-a micșorat până când copilul putea să tolereze apropierea de animal. Prin urmare se neagă rolul dominant al activității nervoase superioare, iar întreg centrul de greutate al activității fiziologico-psihice este deplasat de la zona centrală către zona efectoare și se ignoră faptul că între S și R se interpun o serie de procese nervoase intermediare care pot intensifica sau atenua reacția. E.C. Thorndyke este cunoscut ca susținător al teoriei întăririi legăturilor, subliniind natura comportamentală a conexiunii S-R

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
de la nivel central, coordonarea și precizia mișcărilor, îmbunătățirea vitezei și cursivității acestora prin intermediul activităților și exercițiilor destinate influențării proceselor de inhibiție a neuronilor motori care nu sunt implicați direct în efectuarea mișcării (se urmăresc astfel inhibarea impulsurilor corticale din zonele efectoare destinate grupelor musculare neinteresate de o anumită mișcare și distribuirea comenzilor doar acelor grupe musculare implicate direct în efectuarea unei mișcări voluntare); c) terapii bazate pe facilitare - urmăresc reducerea spasticității musculaturii, corectarea posturii și a mobilității segmentelor corpului prin exerciții

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286

mediul acvatic) și sistemul osteoarticular, care acționează convergent cu legile biomecanicii în manifestarea distinctă a tehnicii. Acestor componente caracteristice efortului li se adaugă intervenția axei cortico-hipotalamo-hipofizare, care comandă în mare reacțiile adaptative la efort, pe baza informațiilor primite de la organele efectoare. În aceeași măsură trebuie luat în considerare sistemul endocrinovegetativ, reprezentat pe de o parte de cuplul adrenergic-colinergic, iar pe de altă parte de tiroidă, pancreas, suprarenale, glande care reglează pe cale umorală adaptarea la efort. Acești factori nu numai că pot

Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

pierderea aderenței; proteine intracelulare din alcătuirea citoscheletului care se leagă la actină, elemente de transducție a semnalelor și numeroase alte molecule legate de mecanismele locomoției celulare. Celulele metastazante circulă pe cale sanguină sau limfatică, realizând evaziune față de atacul celulelor și moleculelor efectoare ale sistemului imunitar, pentru a ajunge în organe localizate uneori departe de tumora primară. Dar, majoritatea celulelor metastazante nu supraviețuiesc. Uneori, celulele metastazante au destinații precise: din pancreas în ficat sau plămân, din ficat în plămân, din prostată în oase

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
nucleotidului cu guanină. Acesta se asociază cu tirozinkinazele receptoare, prin molecule adaptoare care conțin domenii SH2 și SH3. Asocierea activează proteina RAS în aval de tirozinkinaze, în numeroase sisteme biologice (mamifere, Drosophila, Caenorhabditis elegans). Complexul activat RAS-GTP interacționează cu proteinele efectoare pentru a transmite mai departe semnalul mitogen, inițiat de legarea factorului de creștere. RAF-protein-serin/treoninkinaza pare a fi ținta critică a lui RAS. Proteinele oncogene RAF sunt capabile să inducă proliferarea celulară, chiar și atunci când funcția RAS este blocată prin

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
unele kinaze care intervin în tranziția G1→ S (fig. 20.5). Proteina P21 inhibă activitatea kinazei CDK 2, dependentă de cicline. Ciclinele asigură trecerea celulelor prin etapele ciclului celular. CDK 2 stimulează parcurgerea stadiului G1 al ciclului celular. Principala genă efectoare, activată de P53, este waf 1, care reprezintă gena codificatoare a proteinei P21. Proteina P53 este activatoare și a genei bax, care, prin produsul său accelerează desfășurarea apoptozei. În celulele transformate malign, efectul exercitat de P53 este abolit. Anularea funcției

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de origine limfoidă (leucemii, limfoame). După activarea complementului, se produce liza celulei țintă. Efectorii imunității antitumorale sunt celulele imunitare. Rolul acestora a fost demonstrat cu același gen de experimente, cu celule maligne plasate în camere poroase, care permit trecerea celulelor efectoare ale răspunsului imun. Rezultatul acțiunii celulelor imunitare este liza celulei țintă malignă. Imunitatea celulară antitumorală este mediată de celule capabile să lizeze celulele țintă, prin interacțiune moleculară sau celulară care nu necesită procese de recunoaștere specifică. 29.3. ROLUL CELULELOR

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de celulele T este analoagă ca mecanism răspunsului imun față de alți antigene T-dependente (de exemplu, antigenele CMH). Experiențele in vitro au evidențiat că antigenele tumorale stimulează, în grade diferite, proliferarea tuturor subpopulațiilor de limfocite T (Th, Ts, Tc). Funcțiile efectoare ale limfocitelor T sunt stimulate de limfokine și monokine (IL-1 și TNF-alfa), sintetizate și secretate de macrofagele care prezintă antigenele tumorale solubile. Limfocitele TCD4 secretă citokine stimulatoare ale celulelor citotoxice efectoare: - IL-2, cu efect stimulator asupra celulelor care o secretă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
tuturor subpopulațiilor de limfocite T (Th, Ts, Tc). Funcțiile efectoare ale limfocitelor T sunt stimulate de limfokine și monokine (IL-1 și TNF-alfa), sintetizate și secretate de macrofagele care prezintă antigenele tumorale solubile. Limfocitele TCD4 secretă citokine stimulatoare ale celulelor citotoxice efectoare: - IL-2, cu efect stimulator asupra celulelor care o secretă; - IFN γ activează macrofagele și celulele NK, având efect antitumoral direct, dar este și imunomodulator, prin efectul stimulator asupra nivelului de exprimare a moleculelor CMH clasa I. Limfocitele Tc au rol

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
exprimă molecule CMH I. Interacțiunea limfocitului Tc cu celula malignă este specifică. Limfotoxina produsă de limfocitul Tc are efect litic direct asupra celulelor tumorale. In concluzie, reacția imună față de celulele tumorale are două etape. În prima etapă sunt activate celulele efectoare nespecifice (macrofage, eozinofile, neutrofile, celule NK) și se produce o reacție inflamatorie locală. Reacția nespecifică ușurează reacția imună specifică, prin diminuarea ratei de creștere a tumorii și creșterea nivelului de prezentare a antigenelor tumorale de către celulele maligne, prin modularea exprimării

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
imună specifică, prin diminuarea ratei de creștere a tumorii și creșterea nivelului de prezentare a antigenelor tumorale de către celulele maligne, prin modularea exprimării moleculelor CMH. În cea de a doua etapă, celulele Tc asigură protecția imună față de creșterea tumorii. Celulele efectoare ale imunității mediate celular, specifică și nespecifică, sunt eficiente în detectarea și liza celulelor tumorale izolate și transplantate. Deoarece detectează celulele tumorale izolate, ele sunt eficiente în prevenirea metastazelor, dar sunt ineficiente față de celulele care au constituit deja o microtumoră

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
exercită un efect imunosupresor în gradient. La un situs îndepărtat de tumoră, efectul imunosupresor diminuă și inoculul mic de celule tumorale este respins. După ce tumora a dobândit dimensiuni importante, efectul imunosupresor este sistemic. Antigenele tumorale circulante se asociază cu celulele efectoare ale sistemului imunitar, chiar în sângele circulant, producând „paralizia” răspunsului imun. Creșterea tumorii poate fi stimulată prin fenomenul de amplificare imunitară. Acest fenomen a fost descoperit experimental și se definește ca un proces de intensificare a creșterii tumorii, în prezența

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
eliberarea totală a citocromului c și a conținutului din spațiul intramitocondrial-intermembranar. Citocromul c eliberat în citoplasmă poate forma un complex cu ATP și cu enzima APAF-1. Acest complex împreună cu caspaza 9 (caspază inițiatoare) formează apoptozomul care activează caspaza 3 (caspază efectoare). Tot în spațiul intramembranar mitocondrial este dispus și AIF (factor inductor al apoptozei) care faciliteaza fragmentarea ADN, cât și proteinele SMAC/DIABLO care inhibă IAP-urile (inhibitori apoptotici), (fig. 30.1). O particularitate a proteinei BAX este absența din regiunea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cu modificarea riscului de apariție a cancerului de sân. Riscul de boală cel mai crescut a fost atribuit pentru pacientele homozigote -712 TT (Izawa și colab., 1999). • Caspaza-3 - de la Apoptosis-Related Cysteine Peptidase Casp-3 localizată 4q34 codifică pentru precursorul unei caspaze efectoare. CASP-3 activată de către CASP-9 se homodimerizează și determină avansarea procesului apoptotic prin clivarea unei mari varietăți de proteine: CASP-2, CASP-6, laminine nucleare, protein kinaze dependente de ADN, factorul de fragmentare nucleară 45 (DFF 54/ICAD) etc. Degradarea DFF45 eliberează DFF40

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
morții (DED, de la death effector domain), care fixează procaspaza-8 de DISC prin interacțiune homotipică DED-DED. Concentrația locală a numeroaselor molecule de procaspază-8 de pe DISC determină activarea lor autocatalitică și eliberarea caspazei-8 active. Caspaza-8 activă induce procesarea în aval a caspazelor efectoare, care ulterior clivează substraturi specifice și duc la moartea celulei. Celulele care prezintă capacitatea de a induce asemenea căi apoptotice directe și dependente în special de caspaze au fost încadrate în tipul celular I. În cadrul tipului celular II, semnalul provenit

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
monomeric care oligomerizează ulterior, printr-o modificare conformațională dependentă de dATP, pentru a alcătui apoptosomul, un complex în formă de roată cu simetrie heptagonală, care țintește activarea procaspazei-9 inițiatoare. Caspaza-9 activată inițiază ulterior o cascadă de caspaze, care cuprinde caspazele efectoare din aval, precum: caspaza-3, -7 și -6, în final având loc moartea celulară. 30.2.1. TNF Gena Tnf (TnfA) a fost clonată în anul 1985 de către Old. Ea are localizarea 6p21.3 și o lungime de aproximativ 3 kb

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cascadei ICE. 30.2.5. CASPAZELE Familia de proteaze cisteinice sunt denumite și caspaze (proteaze specifice cu cisteină și acid aspartic) fiind înrudite cu produsul genei celulare apoptotice ced-3 (de la cell death abnormal) a nematodului Caenorhabditis elegans. Ele reprezintă componentele efectoare distale ale aparatului apoptotic la mamifere. Caspazele prezintă similitudini în secvența de aminoacizi, structură și specificitatea de substrat. La mamifere au fost identificate cel puțin 14 caspaze distincte. Numai în cadrul genomului uman au fost identificate 11 gene codificatoare de caspaze

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
caspaze distincte. Numai în cadrul genomului uman au fost identificate 11 gene codificatoare de caspaze. La mamifere, șapte caspaze s-au dovedit a avea roluri importante în apoptoză; dintre acestea, patru sunt inițiatoare (caspaza-2, -8, -9 și -10), iar trei sunt efectoare (caspaza-3, -6 și -7). Caspazele inițiatoare (din amontele cascadei desemnate 2, 8 și 10) sunt activate prin interacțiunea cu DISC; caspaza-9 este activată de către apoptosom, iar caspazele efectoare (din aval) 3, 6 și 7 clivează proteinele implicate în evenimentele apoptotice

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
care participă la replicarea și repararea ADN și la splicing-ul ARNm. Ținta caspazelor este poli (ADP-ribozo) polimeraza (PARP), enzimă care participă la repararea ADN. Pe baza rolului lor general în apoptoză, caspazele au fost împărțite în două grupe: inițiatoare și efectoare. Caspazele efectoare asigură desfășurarea apoptozei și induc paleta de schimbări morfologice care au loc în timpul apoptozei. Caspazele inițiatoare sau apicale sunt responsabile de activarea caspazelor efectoare. O caspază inițiatoare se caracterizează printr-o regiune extinsă aminoterminală, care cuprinde unul sau

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]