188 matches
-
Acasa > Poeme > Constiinta > SENS(IBIL) Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1267 din 20 iunie 2014 Toate Articolele Autorului gingășia mea dansează pe spini sufletul (e)rodat expiră inspiră aspiră latura mea androgină lezează geometrii efeminate sunt ca Nero miros a sânge plebeu a matricid și-a poet port platoșa orgoliului semidoct lașitatea doarme perfect în sala de spectacol pe trandafiri gardienii o condamnă pentru virtute țineți ochii deschiși asistăm la repetiții brute latră câinii venal
SENS(IBIL) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357482_a_358811]
-
întâi de liceu, când încă nu aflase că e domnișoară, crezându-se tot un fel de băiețoi aflat mereu în competiții, dar nu cu fetele. Descoperise, la un moment dat, că era o atracție pentru un coleg cam diafan, cam efeminat, tare liniștit. Știa despre el că se trăgea dintr-o familie de artiști, tatăl, un renumit regizor de la Național, iar mama, soprană la Operetă. O conducea spre casă zilnic, mai totdeauna modificând traseul, ca să nu ajungă prea repede. Își împrumutau
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
discursul dintâi fu contracarat de spusele sculptorului Toma. De obicei introvertit, trăind dus printre norii creației, în seara aia devenise limbut, căpătase curaj, voia recunoaștere, ce mai! Sorbi din vinul neatins până-atunci, se ridică - era mic de statură, subțirel, efeminat - și rosti cu vocea-i melodioasă de bas: -Olăritul stă cap de serie! E-ntâiul! Minunat meșteșug, nu?! N-a fost Adam, primul om, făcut din lut?! Euforia creatoare divină i-a dat imboldul însuflețirii statuii! Rumoare printre convivi, voci
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
etc. Nu degeaba Rosenberg, profetul rasismului, afirmă că "mila venită din Orient este nedemnă de om. Este o plantă de seră care nu poate fi transplantată în climaturile nordice, un produs al slăbiciunii orientale și al fricii de viață. Este efeminată, deprimantă, dezonorantă; este abdicare, trădare, lașitate. Trebuie eliminată din creștinism influența sa. Nici Hristos nu este admis, altfel decît ca un om puternic. Îl acceptăm pe Hristosul care alungă vînzătorii din templu cu lovituri de bici, dar nu pe acela
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
se răsfață produsele "hartiștilor"; n-am nimic cu "hartiștii" (am văzut așa ceva și pe cheiul Senei), dar să li se destineze alt loc: cheiul... Bahluiului. - mersul masculinizat al fetelor, atît de departe de cel glorificat pînă și-n Eneida; băieții efeminați; gesturile lor, însă, scenariul lor erotic, pe stradă, e-atît de parșiv-ambiguu, încît nu mă bag... - mastodonții de pe Universitate, cu ciocane și seceri: nu-i prea vede nimeni de pe trotuar, dar mastodonții există, ei sînt acolo și se pare că nimeni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de pe marile bulevarde sau de pe haioasele terase, cavalerii trebuie să le răspundă, nu?, cu fapte de arme. Unul din fapte se vrea a fi arta vizuală. Nu pictura, nu sculptura, îndeletniciri, puah, insuportabil de vetuste. Artele vizuale! Drăguțul băiețică, vag efeminat nedisplăcînd tocmai prin asta rafinatelor fete se aruncă brav, cavalerește, în luptă, alegînd soluții la modă, cele care deși fumate acum o sută de ani au încă șartul provocării. Iar dacă arătosul băiețică se mai și integrează unui grup congener
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gen, atunci „speciile Întrupate de el poartă marca proprie a epocii În care ele trăiesc”2. Exemplele nu prididesc să apară Începând din veacul al XVI-lea, purtând nume dintre cele mai ciudate, greu de tradus. Iată-i pe grațioșii efeminați, favoriții lui Henri al III-lea: les mignons. Delicați, plini de eleganță, gentili, un Epernon (Jean Louis de Nogaret de la Valette, duce d’Epernon) sau amiralul de Joyeuse sau Jacques de Lévis, conte de Livarot, pe care istoriile Îl pomenesc
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bal care tăiau respirația (tocuri roșii, à la française, catarame bătute cu diamante adevărate), fardați, cu niște peruci aiuritor de Înalte și sofisticate, bine date cu pudră, În vârful cărora tronau mici pălării, Macaroni-i aveau o eleganță ostentativă și adeseori efeminată, pe care și-o purtau semeț prin Hyde Park. Dar la faima celebrelor cluburi „Almack”, „Watier”, „White”, „Boodle”, parte deja deschise la Londra, „Macaroni Club” nu va ajunge niciodată. Breșa pe care o produce Însă În stilul lumii selecte (din afara
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de a fi masculin cu totul neobișnuit pentru austera Anglie: arogant, concentrat asupra vestimentației - obligatoriu șocantă -, de o afectare aproape ridicolă În pronunție sau În cele mai banale gesturi (de la sorbitul unei cupe cu vin, până la aruncatul zarurilor de joc). Efeminatul stil devine În curând nu doar sursă a prețuirii, ci și motiv de zeflemea. Very macaroni putea Însemna, după caz, și ceva foarte la modă, dar și o caricatură bună de ridiculizat. Dacă am porni, precum câțiva curioși, exact pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În galop, a putea ține hățurile unui car de curse constituie și pentru antemergătorii dandysmului, ca și pentru viitorii mari dandy ai lumii, nu doar un lucru necesar, ci și de bon ton. Privită din acest unghi, fascinația paradoxală a efeminaților pentru modelul războinic ni se dezvăluie surprinzător. Nu Însă fără a ne lăsa să deslușim resortul său adânc, despre care vom povesti la momentul cuvenit. Să trecem acum Canalul Mânecii, În același sfârșit de veac al XVIII-lea, pe continent. Muscadinii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care descriu În tușe aproape caricaturale lumea monden rafinată a Parisului, după ce o mai portretizase la fel de acid câțiva ani Înainte. Bărbații care se Înghesuie cu lornioanele lor În balcoanele și avanscena teatrelor, care mișună pe bulevarde seamănă cu niște spectre, efeminați, jalnici androgini, fluturând evantaie și degete Împovărate de inele, Îmbălsămați Într-un parfum Îndoielnic („de bideu”, scrie fără cruțare Edmond). Între toți, câteva figuri: Gramont-Caderousse, Adonisul sportiv („elegant, englez și distins”, concede memorialistul), a cărui primă calitate este de a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
observa ceva cu totul impresionant. Auritele vremi când Lauzun, d’Eon, de Custine sau d’Orsay făceau ravagii nu doar În saloane, ci și pe câmpurile de luptă au trecut de mult. Și totuși, spiritul cazon exercită asupra bărbaților fragili, efeminați, o fascinație secretă. Care să fie cauza ce Îi Îndeamnă pe mulți dintre ei să se Înroleze voluntar, să plece pe front și chiar să se lase uciși ca niște adevărați eroi? Așa cum e descris de stereotipurile În vigoare, războinicul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pomenește pe Brummell. Dacă ne gândim că o primă redactare a povestirii Remember datează din 1911, bănuiala ne poate fi confirmată. Atunci când Îi face portretul lui Aubrey de Vere (trimitere directă la Aubrey Beardsley?), „păpușa sulemenită”, de o „frumusețe stranie”, efeminat, tandru și seducător, Mateiu I. Caragiale nu uită să adauge: „Datina căreia Brummell i-a pus pecetea numelui său trăia În Aubrey de Vere În deplină strălucire”. Din chiar prima frază despre Mateiu nu ne-am putut Înfrâna dorința de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
până la timpuria, tragica și misterioasa moarte a lui Vaché, o prietenie trainică. Deși pe front, deși supus rigorilor cazone, Vaché nu ezită să-și etaleze dandysmul, schimbând uniformă după uniformă, când husar, când medic, Întotdeauna Însă cu o eleganță ușor efeminată. Cu trupul său Înalt și zvelt, cu părul roșcat, e o prezență inconfundabilă. Un episod excentric, provocator, Îl leagă definitiv de istoria suprarealismului. În ziua reprezentării piesei lui Apollinaire, Mamelele lui Tiresias, Vaché urcă pe scenă, Îmbrăcat În uniforma armatei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Împărțite. Le separă Însăși poziția celui care judecă. Pentru adepții activismului frenetic, ai eficienței fără rest, stilizarea trăitului pe care o practică dandy-i e semnul sigur al unei structuri de eșec. În carență de energie virilă, de tonus vital, efeminat, dandy-ul - cred aceștia - Își intuiește posibila ratare. Atunci, incapabil să realizeze o veritabilă creație, mult prea fragil și dispers, inapt pentru o mobilizare masivă, „În forță”, el se refugiază În simulacrul vieții. „Se silește să devină Brummell din neputința
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
veșmintelor marelui dandy. S-au scris pagini Întregi despre protocolul (aproape ecleziastic) al Îmbrăcatului, despre toaletă și arta corpului mascat. Un ritual lent, solemn, ritmat, fără nici o omisiune. Orice improvizație e rezultatul unei Îndelungi exersări, iar efectul - o eleganță ușor efeminată, de nereeditat, „o alianță a metodei și a hazardului, a regulilor și a inspirației spontane”1. „A Încerca un pantalon, a-ți comanda o redingotă: probleme grave, lucruri aproape religioase”, nota Barbey În Memoranda. Printr-un exercițiu de imaginație, Întemeiat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Întreagă teorie a bărbii și mustății, el Însuși fiind purtătorul unei delicate mustăți blond-castaniu. „De fapt, barba e un semn de noblețe și virilitate. Dumnezeu a făcut din ea un semn distinctiv al bărbatului. Iată de ce În epocile cu moravuri efeminate, de decadență și de sfârșit al marilor imperii, barba a fost părăsită. Bărboșii romani i-au cucerit pe grecii imberbi; goții bărboși i-au biruit pe romanii deveniți ei Înșiși imberbi; tătarii bărboși amenință până În ziua de azi popoarele efeminate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
efeminate, de decadență și de sfârșit al marilor imperii, barba a fost părăsită. Bărboșii romani i-au cucerit pe grecii imberbi; goții bărboși i-au biruit pe romanii deveniți ei Înșiși imberbi; tătarii bărboși amenință până În ziua de azi popoarele efeminate, cu obrazele rase, ale Apusului.” Chiar dacă nu strălucește prin stil și chiar dacă observațiile nu sunt neapărat originale, rândurile lui Brummell spun multe. Observațiile respective ar putea fi continuate de un studiu serios și aduse „la zi”. Ce anume au semnificat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un gust al teatralității care Îl Împinge, mai ales atunci când se proiectează - scriind - În personajele sale, spre o ciudată, maladivă voluptate a travestiului (Baudelaire, Barbey, Wilde, La Rochelle, D’Annunzio, Între alții). Am obținut, iată, portretul unei specii rasate, ușor efeminată, obsolescentă, ca tot ce ține de modă, de aparență și efemeritate, de imperiul acelui „a părea Înseamnă a fi”. Care e Însă miza acestui fastuos spectacol? La prima vedere, seducția. Strategiile seducțieitc "Strategiile seducției" La o scrutare atentă se observă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o podoabă, elaborate ironic, hipercalculate, „tipic masculine”. Unde s-ar afla atunci dandy-ul? Baudrillard nu descrie În mod special această categorie de seducători. Dar am putea deduce că un dandy Își exercită forța de cuceritor pe ambele căi. Natură efeminată, el Își transformă Întregul corp Într-un text imens și viu, silit să „vorbească”. Despre suprafața sa cea mai expusă și mai Încărcată de sens, veșmântul, am scris deja. Care ar fi Însă reprezentările dandy-lor despre chiar suportul acestui tip
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
realizat pe deplin. O masculinitate radicală, „totală” e greu de cucerit mai ales În epoci decadente, când fascinația regresului spre feminin devine copleșitoare mai ales În cazul bărbaților dandy. Atenția exagerată pentru vestimentație, cochetăria, grija pentru accesorii, fardarea, podoabele, gesturile efeminate, travestiurile sunt doar câteva dintre formele concret manifeste prin care dandy-i realizează pe cont propriu latenta nostalgie a unei făpturi utopice, complete. Cel puțin așa, cu bunăvoință și Înțelegere, le interpretează unii feminizarea. Nu Întotdeauna Însă. Atunci când acest dublu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tabel decât să ne informeze cinstit asupra savorii și a arabescurilor sale. Doxografia îi prezintă ca pe unii care se cunoșteau între ei, își vorbeau, frecventau aceleași mese, aceleași cursuri și aceleași figuri marcante, dacă nu pe aceiași anonimi: un efeminat, un cocoșat, un negustor de pește, un docher, un pleșuv sau niște pirați și, de fapt, aceeași mică lume a Atenei. Dușmanul comun rămâne Platon, Comandorul cu veleități piromane. Și multe istorioare puse pe seama unuia sau a altuia se clarifică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
interpretare îl plasează pe Tradem între Al. Macedonski și Mihai Eminescu, adică între poetica simbolismului incipient și poetica romantică, identificând atitudini, teme și cuvinte-cheie care fac din poet un precursor al simboliștilor, dar și un eminescian cu o sensibilitate distinctă, „efeminată și maladivă, lipsită de nota titaniană” a modelului. Monografia îi deschide astfel lui M. drumul către opera marelui poet. Eminescu, univers deschis (1987) aduce contribuții și sugestii interpretative privind mai ales absolutul („nostalgia nemarginilor”), demiurgia (cu sursele ei - gândirea, somnul
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
Perianth ca din poveste,/ În formă de șease foi,/ Petale încântătoare,/ Stamine, șease frumoase,/ Dispuse cu măestrie/ Și cu frunze foarte moi” (Legenda Narcisului). Surprinde inadecvarea majoră între curiozitatea pasionată, plină de fervoare, îndreptată către elementul cultural și sensibilitatea minoră, efeminată, repartizată egal - „la tot ce suferă sau de-abia mai mișcă” -, indiferent de obiectul ei, trăsătură remarcată și de Tudor Arghezi. Prin componenta livrescă excesivă, în care simbolul vizează întotdeauna cultura, și prin forma naivă a versificației, poezia lui V.
VANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
mai puțin adevărat că și unii bărbați au adoptat în stilul de prezentare socială simboluri decorative considerate tradițional ca fiind feminine: cercei, brățări, coliere și un întreg evantai de obiecte cosmetice. În vestimentație și în decorarea cosmetică, bărbații devin mai efeminați, iar femeile mai masculinizate, parcă printr-un efort comun de convergență accentuată a genurilor. 3. Stilistica feminității contemporane nu se vede doar pe stradă, în sălile de spectacole și petrecere sau la locul de muncă. Pentru a-i observa extinderea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]