1,310 matches
-
este. Se defalchează toate seriile cronologice și fiecare scriitor este pus la epoca lui istorico-literară: anticii la antici, medievalii și așa mai departe. Vă dați seama că în felul acesta eu realizez o mică bibliotecă, un Weltliteratur în miniatură, în efigii de scriitori, de coperți de cărți. Este un joc intelectual și, dacă vreți să știți, mă preocupă foarte mult ce-o să fac cu el. Fiindcă un Muzeu poștal nu avem. Probabil o să-l las la Biblioteca Centrală Universitară. Vreau s-
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
strânge timbrele și mă ajută în perfecționarea acestui joc. Care este joc, hobby și, în același timp, ilustrarea în mic al unui concept foarte serios care se cheamă literatura universală. 30 de albume care strâng toată literatura lumii în mici efigii. E un trouvaille, cum vreți să-i apuneți. Nici nu mă infatuez prea mult, dar nici nu mi-e rușine de el. Am scris și articole, am publicat la un moment dat în reviste filatelice italiene despre scriitorii români în
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
o invoca permanent prin citate plastice, prin fragmente de imagini recuperate, prin aluzii ceremoniale și printr-o cromatică în care tonul viu, lumina și apăsarea nocturnă comunicau pînă la contopire, este acum redimensionată prin punerea ei în relație directă cu efigia unei umanități la fel de ciudate. Ceea ce pînă nu demult era doar memorie și ipoteză, devine acum un fel de certitudine glacială. Reperele umane ale Paulei Ribariu, acele structuri împietrite într-o fizionomie vagă, sugerează, cu o imensă putere a expresiei, tipul
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
să știe, dar nu fără să o arate - și frați literari. Dacă spre cei dintîi el se îndreaptă, cei din urmă duc fără îndoială la spațiul literar de unde el provine. Un frate mai mare al lui Apolodor este grecul Odysseus. Efigia protectoare a fratelui mai mare este cea mai sigură garanție că micul pinguin va scăpa teafăr din toate încercările. Despre Odysseus, Homer povestește că s-a acoperit de glorie sub zidurile Troiei împreună cu ceilalți regi achei și a contribuit printr-
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
decît se obișnuiește, cu iz de mărturisire, par detalii dintr-un atac de noapte. Între critică aproape sincronă a receptărilor, mai detașate ori mai pătimașe, datorate, deopotrivă, "observatorilor" și "beligeranților" și creionare cu mînă/mină moale a unor frotaje după efigii în curs de fixare, preliminariile lui Chioaru ascund, nu suficient de abil, manifestele de altădată, îmbătrînite cu douăzeci de ani. Generația care a schimbat la tour d'ivoire pe tour de veille trece din nou, retrospectiv, la o altă turație
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
cît pe-aci a renunța și la turbulențele suprarealului la care-l îndatorează limbajul avangardist, propunîndu-și a recompune realul pe care l-a izgonit (ori din care a fost izgonit, dar oare nu e același lucru?), din tușe simple, din efigiile banalității: "acum ar trebui să fie un bulevard cu cinematografe apoi/ un bar în care să mă uit la pereți și o stradă/ acum ar trebui să vină cineva să-mi explice că nu e bine/ ce fac că așa
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
manifeste decât în mod timorat, înseamnă a nu vedea rolul pe care criticul l-a jucat realmente în viața noastră literară.” Cu același respect al dreptei judecăți, expurgată de orice infiltrări ale umorilor negre, sunt conturate ferm și memorabil și efigiile unor George Ivașcu sau Geo Bogza, cel cu „mersul lui de inginer hotarnic șcareț măsura parcă latifundii literare proprii.” În general, caracterizările conclusive ale lui Ștefan Aug. Doinaș, concise, esențializate, au virtuți epigrafice: „Lucian Blaga a avut tăria să demonstreze
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
D. Sârbu, pe care epoca „l-a jupuit de viu ș...ț a fost un om care și-a învins destinul la modul tragic al eroilor elini.” După cum E. Lovinescu, cunoscut în ultimele luni ale vieții, „ș...ț pare o efigie ștearsă, un fel de Don Quijote al literelor române, surprins în momentul când tocmai își scotea viziera și își lepăda lancea cu care dărâmase și înălțase o serie întreagă de mori de vânt.” Unele imagini surprind prin insolit și aruncă reflexe
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
Damascului) și Toma Necredinciosul, prin dubiile sale. Și cum n-am flacăra mistică a Apostolului Pavel, mă repliez lângă Toma Necredinciosul”. În toate, cartea Îngrijită admirabil, (inteligent, cu pioșenie) de către Daniel Cristea Enache, Îi fixează lui Octavian Paler o adevărată efigie de liber cugetător, a cărui cultură asimilată creator, revărsată În cele mai diverse registre de morală, rămâne mărturie peste veac. Deși dintr-o altă speță intelectuală, profesorul Nicolae Balotă mai dă seamă de Înălțimea spiritului românesc ieșit În rada universală
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
poate duce la derapaje și la pierderi de credibilitate, cu consecințe incalculabile pe termen lung. Pe cât este de firesc ca exprimarea să fie liberă, pe atât de natural trebuie să fie ca informația furnizată de o persoană care lucrează sub efigia unei publicații să fie avizată. Și asta pentru simplul fapt că o onorabilă coafeză care are un blog (de succes) pe care scrie că nu este de acord cu ceea ce face primarul nu este, totuși, o jurnalistă... Roxana Istudor
Jurnalismul şi blogul – separate, dar împreună [Corola-blog/BlogPost/93844_a_95136]
-
istoric și face să culmineze o aspirație seculară către rațiune, egalitate și lumină. În acest scenariu, rolurile sunt distribuite cu atenție și nimic nu este abandonat întâmplării: actul de naștere al noii literaturi sovietice, realist socialiste, este inseparabil de o efigie, cea a lui Maxim Gorki, după cum intervențiile sale punctează, encomiastic, o actualitate citită, solar, sub semnul optimismului lipsit de rezerve 1. Un întreg capital simbolic este pus în slujba stalinismului și operațiunea de seducție având ca destinatar intelectualitatea occidentală nu
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
retardare semifeudală, România mare este contemplată, retrospectiv, doar pentru a extrage din fauna teratologică un exemplar ilustrativ în cel mai înalt grad. Maestrul își probează, pentru a câta oară?, capacitatea de a incorpora în discursul său mitologemele democrat-populare. Uciderea în efigie este corolarul exterminării. Fizice. Detașarea ironică cu care este descrisă truda donchișotescă a "fostului învățător de sat, personagiul ridicol din guvernarea Maniu", se traduce într-un pasaj antologabil în orice florilegiu al abjecției intelectuale autohtone. În acest punct, clasicul se
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
clasici": "Eram tînăr și nu puteam să-mi imaginez ferocitatea cu care ultimii mohicani ai proletcultismului atacau poezia tînără ș...ț în această perioadă a saltului brusc din lac în puț, era foarte greu să nu-ți pierzi capul. Demitizarea efigiei, gîndită naiv de către mine, a mai multor poeți, mă umpluse de scărbă", (Antimetafizica). Tocmai această interzicere feroce din anii '50 a literaturii interbelice a dus tînăra generație la reorientarea totală a "frontului liric": vreme de decenii "opozantul" nu a mai
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
în noi himere amiezile de vara anemică ispită cu tinere dogori rotindu-se cărunte pe umerii prea slabi să poarte rodul grădinilor încă necules în sufletul inundat de ceață șoimii își poartă zborul indecis tot mai aproape de pământ amețiți de efigiile anotimpului când puteau săruta soarele eu cred c-ai învățat să te accepți tu taci să nu-mi tulburi zâmbetul fragil ... Citește mai mult Ecoul pașilor se stingehohotind surd în tăcerea timpului meutu crezi c-am învățat să mă acceptîntr-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
își scutură frunzișullumina fumegând pe finister în searăau mai rămas în noi himereamiezile de varaanemică ispită cu tinere dogorirotindu-se căruntepe umerii prea slabi să poarterodul grădinilor încă neculesîn sufletul inundat de ceațășoimii își poartă zborul indecistot mai aproape de pământamețiți de efigiile anotimpuluicând puteau săruta soareleeu cred c-ai învățat să te accepțitu taci să nu-mi tulburi zâmbetul fragil... XXIII. VANITAS VANITATUM, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016. cerul și-a deschis venele, lumină și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
zâmbetul meu - o frunză memoriei furată... Lacrima gândului tău ne-a readus iluzia prezentului, suspinul inimii a spart Poarta dintre lumi î n capcanele Uitării prin ochii ei revezi copacii care ne-au îmbrățișat în palma ei, purtată de vânt, efigie - o frunză galben ă. Ți-a cuprins chipul în cercul mâinilor ei, Ți-a mângâiat infinitul oprit acolo unde nu mai sunt cuvinte, gânduri, Poate c â ndva o vei re în t â lni într-o toamnă-primăvară cu fum
UNDEVA ÎN TIMP... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380788_a_382117]
-
Sorin Lavric Lui Heidegger nemții ar trebui să-i ridice statuie în fiecare centru universitar de pe întinsul Germaniei. Punerea în efigie statuară a acestui om nu ar face decît să spună, în altă formă, ceea ce comentatorii au spus-o mereu: că, prin cărțile lui, Heidegger a reușit să-i convertească pe locuitorii culți ai planetei la limba germană. Este misionarul a
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
alt autor, solidă și coerentă în construcție și în limbaj care, prin transmisie genetică directă, a moștenit atît exploziile și cruzimile cromatice ale lui }uculescu, dar ale unui Țuculescu încărcat de penumbre, cît și viziunile monumentale și hieratice, chipurile în efigie, ale Eugeniei Iftodi. Acest al treilea pictor are un aer exotic, comprimă spațiile, devoalează ritualuri uitate și privește, cu un ochi atent, cînd jucăuș, cînd reflexiv, direct în ograda postmodernității. Și dacă stăm să ne gîndim bine, avea și destule
Un eveniment ieșit din comun by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10053_a_11378]
-
metabolism intern, este armonizarea înaltă, după modelul cosmic, a unui număr infinit de entități particulare. Astfel, arhitectura de forme și de imagini a Paulei Ribariu, sprijinită pe un repertoriu halucinant de semne și de reprezentări, în care lemnul, textila, hîrtia, efigia magică, ornamentica populară, insemnul eclezial, citatul sacru, mai mult prin enunțul axiomatic decît prin conținut, instituie un tip de civilizație și un sistem spiritual, sincretice ca morfologie, dar tocmai prin aceasta disponibile și deschise pentru orice tip de experiență. Acest
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
un răspuns pregnant, axiomatic, la problemele existenței și care substituie, ca într-un ceremonial magic, acțiunea brută și reacția vulgară. În esență, întreaga pictură a lui Florin Mitroi este o încercare de stopare a lumii, de suspendare a acesteia în efigie, și nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea unei expresivități tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și stilistică generală, Florin Mitroi este un nonfigurativ, un spirit platonician sau oriental, iar raporturile sale cu nivelul senzorial și vizibil al realului se stabilesc în termeni
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
desăvîrșită. Fie că este cuțit, secure, căuc, căldărușă sau lingură, și aici trebuie observată fascinația lui Mitroi pentru formele umile, fără mitologii înalte, dar cu o profundă rezonanță afectivă și domestică, obiectul-motiv evadează subit din propria natură și devine hieroglifă, efigie, mit. Materia se preschimbă prompt în concept: cuțitul devine Cuțit, securea, Secure, căucul, Căuc ș.a.m.d. Chipul uman însuși, în special acela feminin, a cărui sursă directă o constituie icoanele populare și pictura țărănească din zona Olteniei, în special
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
deveniți. Bărbații din Shirmal au povestit ani de zile după aceea despre isprava măreață și neobișnuit de altruistă a lui Bombur Yambarzal. Prin faptul că le transformase lumea de tigăi și oale care le era atît de familiară într-o efigie a terorii, prin faptul că își sacrificase demnitatea și mîndria la care ținea atît de mult, prin faptul că făcuse din el însuși arma cu care să-i insulte, îi trezi din ciudatul lor vis cu ochii deschiși, din puternica
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
Un ritual al uciderii în efigie M-a oripilat încă din copilărie ideea că unii oameni i-au obligat pe evrei (alți oameni) să poarte în piept o stea galbenă, ca semn distinctiv. Fapte îngrozitoare, tortura, violul, chiar execuția, sunt depășite ca atrocitate de această stigmatizare
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
chiar încurajat, din slugărnicie, a devenit acum - sau, în orice caz, este gata să devină - un incendiu devastator, de genul celui care a distrus Biblioteca din Alexandria. Vârstnicii care girează, în paginile ziarului Cotidianul, acest monstruos ritual al uciderii în efigie, sperând să se salveze pe ei înșiși, prin lingușirea tinerilor agresivi, fac o figură jalnică. Seamănă cu niște bătrâne scofâlcite și fără dinți care s-au rujat grotesc și mișcă din șolduri. Este cu totul fals argumentul (lui Gabriel Liiceanu
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
Ioan-Aurel Pop De astă dată, Mircea Muthu „pășește rar pe dealuri transilvane”, după ce ne obișnuise cu maniera de „a se ploconi răsăritean și moale” înaintea efigiilor hieratice bizantine și a fantasmelor încrâncenate balcanice, de la Panait Istrati până la Ismail Kadare. Cărțile sale noi - Repere culturale transilvane, vol. I, și Trepte, poeme, scoase frumos de editurile clujene Eikon și Scriptor - sunt atipice într-un fel, fiindcă una este
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]