738 matches
-
pui averea lăsată în urmă! O-ntâmplare? Ori să fie ceva legat de vânzarea lanțului hotelier al familiei? Vom vedea, vom vedea! Important e că avem de unde porni ancheta... sigur îl vom găsi pe făptaș! Bloodhound făcu față cu greu efuziunilor sentimentale ale Șefului Poliției. În timp ce acesta-și reluase discursul, se retrăsese strategic spre fotoliul de lângă biroul supraîncărcat. Șeful se opri puțin, copleșit de un amănunt supărător: -Ascultă, la un moment dat va trebui să dăm niște explicații! Cu Laboratorul m-
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
Constantin Noica dedicate Limbii Române (,,Sinele și sinea’’, ,,Ciclul ființei’’, ,,Ciclul rânduielii’’, ,,Viață și societate în rostirea românească’’ - din celebrul său volum: ,,Rostirea filozofică românească’’, Editura Științifică, București, 1970) -, Mariana Didu realizează un salt evident în ascensiunea sa lirică, de la efuziuni postsimboliste, romantic, neoromantice ori de la poezia de notație, specifice primelor sale trei volume de versuri, la poeme de o substanțialitate evidentă, în care personalismul energetic (atât de bine definit de Constantin Rădulescu-Motru) se manifestă în deplină libertate. Poemele cu substrat
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
Occident. Doar două întâlniri au loc între mamă și fiică, la câte un vorbitor și în scene pe care Oana Orlea le va expedia, peste ani, cu un gest decis tăind fumul de țigară al rememorării: "Aș vrea să evităm efuziunile sentimentale". După o vreme, ea simte însă nevoia de a reveni la figura mamei, la situația sa cumplită în acei ani de victorie a socialismului asupra întregului popor. Date cu un corp de literă mai mic, aceste adăugiri ulterioare înregistrării
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
loc în 1889. În repertoriul pianistic acesta face legătura între literatura de gen scrisă de Liszt și Rahmaninov, iar interpreții se găsesc în fața unei lucrări ce surprinde prin dinamism, simfonism, mare virtuozitate, bogăția procedeelor tehnice servind atât monumentalului cât și efuziunii și melodicii generoase. Aceste calități s-au regăsit în pianistica lui Daniel Goiți, artistul căruia îi este atât de familiar acest sentiment al spațiului slav, evocat sincer, prin arcuri sonore construite cu mult rafinament sau prin secțiuni încărcate de strălucire
Ceaikovski - Nachev / Goi?i by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84239_a_85564]
-
am început să scriu poemul / cu instrumente de măsurat / un compas o linie cu care se face / cuadratura cercului" (Butelia lui Klein). Sau cu o alură de filozofie ultimă : "Abandonul neîmplinirea / sunt desăvîrșirea oricărui lucru" (Unde mi-e inima). Astfel efuziunile apar nu numai reconstituite sintetic, ci și potențate grație unei colaborări cu instanța autoscopică ce dispune de propriile-i latențe poetice, aidoma unei oglinzi ce se privește în altă oglindă: "A scris poemul / despre cum a scris / poemul" (Stihul). Dacă
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
dansatori, coregrafi și critici, am stat non stop alături de companie, la studii, repetiții și spectacole, legătura cu acest creator de o mare generozitate și deschidere și cu compania lui a fost deosebit de strânsă. Drept martori ai acelor momente de caldă efuziune ne-au rămas două fotografii, astăzi cu valoare de document, care văd prima oară lumina tiparului. Dar nu era previzibil care urma să fie impactul de acum asupra publicului românesc al acestei trupe americane, cea mai mare și mai importantă
Reîntâlnirea cu o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7981_a_9306]
-
faptul că se închide administrativ o televiziune. Iar motivul închiderii (suspendării licenței, ce naiba o fi) e de un ridicol grotesc. Statul nu a returnat profesorilor tăierile abuzive de venituri, consfințite de hotărâri judecătorești definitive, Să-l închidem, zic. Ca să preîntâmpin efuziunile cretine, amintesc idioților că amenzile neplătite se încasează, după rămânerea lor definitivă consfințită de instanță, cu executorul judecătoresc. Și, dacă nu-s bani în conturi, se valorifică activele societății. În plus, mă distrează că urlătorii-n gura mare de satisfacție
Ce spune Victor Ciutacu despre închiderea OTV by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80258_a_81583]
-
Nici chiar la poemele publicate, nu mi-am păstrat ciornele, ci numai variantele electronice, ca și când mi-ar fi fost teamă să las prea multe urme. Când am început să scriu, am scris poezie. Nu era o poezie bună, erau niște efuziuni sentimentale, expresie a unor stări neliniștite de adolescentă. Nu aveam reperele literare necesare și nu eram un geniu. Oricum, am scris puțină poezie, tocmai fiindcă eram nemulțumită de ce-mi iese. După ce am intrat la facultate, l-am întâlnit pe
"Oamenii fericiți și normali nu scriu, trîiesc pur și simplu" by Doina Ioanid () [Corola-journal/Journalistic/8121_a_9446]
-
început de reputație literară și voia probabil s-o verifice. Auzisem de numele lui de la Ov. S. Crohmălniceanu, foarte entuziast de pe atunci în ce-l privește. A citit un singur poem, extrem de lung, cu voce nazală, mecanică și egală, fără efuziuni, dar care accentua versurile exact acolo unde te așteptai mai puțin. Abundent imagistic, chiar torențial, poemul a curs o vreme monoton, cam obositor, dar, după câteva zeci de versuri, a început să-și arate forța: deloc dezorientat sau flasc, din
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
de Maupassant, Arthur Conan Doyle, Henrik Sienkiewicz etc., sau de prima întîlnire la lo ani cu teatrul, la reprezentația Fîntînei Blanduziei în regia lui Nottara la Brăila. Oare aceste momente n-au declanșat propriile impulsuri artistice de mai tîrziu? Sau efuziunile de mîndrie patriotică din adolescență la victoria armatelor române la sfîrșitul Primului Război Mondial nu vorbesc destul de credibil că acel licean evreu nu se simțea în România nici o clipă un venetic pe un pămînt pe care nu-l dorea, ci, dimpotrivă, chiar
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
în pămînt, nu putea intra. Și, dacă e deasupra lui, mi-e teamă că n-o vom găsi decît într-un singur loc: în mîinile Omului! La orice fel de reacție s-ar fi așteptat din partea fiului său, numai la efuziunea aceea de bucurie nu. O, tată! Ce minunat! Asta trebuie să fie. Nu m-aș fi gîndit niciodată. Da, Omul... Am auzit despre el povești înspăimîntătoare. E puternic. E neîndurător. E deștept. Da, tată! S-ar putea să ai dreptate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fotoliu îți vor depune osemintele - surdinizează același Lulu Chiracu). Atâtea vorbe frumoase despre persoana mea! Vorba latinului: de mortuis nihil... să spună mai departe tovarășul Capră, că a prins doi ani de latină în școala medie! ” Moment solemn, plin de efuziuni sentimentale, la căldura căruia se topesc vechile ranchiune. Pentru că tovarășu' Perju știa să arate și altă față, de șef sever, necruțător. Chiar și la începutul acestei ședințe avusese o tresărire, o iritare în priviri, se foise pe scaun și își
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o lume concretă, în care tarabiștii s-au reîntors la zarzavaturile lor, magazinele și-au strâns inimioarele din vitrine, felicitările muzicale au deve nit afone, moderatorii nu se mai sărută în direct, florăresele nu te mai aleargă, și în care efuziunile sentimentale sunt taxate ca nepotrivite, desuete și, cel mai im por tant, de un înfiorător prost gust. PASIONALUL DOMN AVRAM Răducu e un băiat care locuiește la scara unu. De fapt tot acolo s-a și născut. La propriu. Adică
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fără să se miște. Bine, omule, bine și maestrul se ridică pentru ca să-i pregătească șederea, așează-te! Și eu? zice don Avito. Dumneata... mai bine ar fi să ne lași singuri. Tatăl se duce spre maestru și-i strânge cu efuziune mâna zicându-i: Acesta rămâne aici; tratează-mi-l cu răsfăț" și, fără să întoarcă privirea spre fiul său, iese. Apolodoro s-a așezat și așteaptă cu picioarele apropiate și cu mâinile pe genunchi. Bine, omule, bine, și filosoful se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
reflect? str? lucirea stelelor Îi corespunde seninul gândului luminat de speran??? ?i lini?te; str?lucirii astrului nocturn ce spulber???irurile de nori Îi corespunde amintirea vie a chipului iubitei ivinduse din negura timpului: „Sentimentul elegiac ??se?te aici o efuziune de esen?? predominant vizual?, În care colocviul dintre inim?? ?i « lucrurile care ?tiu » I?i p?streaz? intact? tainica lui intimitate " . Punct de plecare al metaforei singur????îi poetului este ?i imaginea stelei-icoane al c? rei r???riț În „dep
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lună. Sophia își privește soțul. Apoi se mișcă încet, în pat. Se apro pie de Cavanosa. Se ridică de-a binelea. Îl ia în brațe. Îl strânge tare la piept. Cavanosa nu știe cum să reac ționeze. Pare speriat de efuziunea asta bruscă. Tot răul din interiorul lui e inundat de o mare caldă de iubire. Milioanele de celule canceroase rămân nedu merite câteva clipe. Mâinile lui ezită în aer, apoi se închid, atingând tandru spatele Sophiei. Și Cavanosa se aude
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de brand engagement), cu participanți din sindicatul băncii. Altfel spus, toți liderii de sindicat participau, și am intrat în "sala tronului" din Palatul CEC cu inima strânsă, pentru că nu știam cum vor reacționa la conceptele moderne despre brandingul intern. După efuziunea profund emoțională și neașteptată a acestor oameni, la sfârșitul celor opt ore am înțeles: orice angajat, în orice poziție este într-o companie inclusiv în sindicat -, vrea și are dreptul să știe "încotro" și "cum", să înțeleagă, să simtă că
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
niște pânze pe care "pictează" cu creionul conté și uneori, când vrea să sublinieze albul hârtiei, cu guașă. Artistul nu este interesat de precizia detaliilor, ci de atmosferă. Indiferent de subiect, imaginile sale au o seriozitate, o tandrețe lipsită de efuziuni care te duce cu gândul la pictura lui Vermeer. Desenele sunt un joc continuu între figuri și cadru, lumină și umbră, tridimensional și plan, plin și gol. În scenele de café-concert, de exemplu, Seurat folosește clar-obscurul într-o manieră similară
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
lui Barbu Brezianu este, pînă în acest moment, singurul instrument de contracarare. în cele peste trei sute de pagini, format A4, personalitatea brâncușiană și lucrările din România ale sculptorului sînt prezentate în toate dimensiunile lor. Rînd pe rînd sînt inventariate, fără efuziune și fără interpretări voluntariste, cronologia brâncușiană în contextul cultural românesc, european și mondial, cronologia expozițiilor colective și personale, operele prezente în colecțiile românești, sculptura de interior, sculptura funerară și ambientală, machetele,desenele și schițele, lucrările care au figurat în colecții
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
un adevăr și exprimă o sinceritate". Pe de altă parte, Sebastian se va situa în răspăr și față de "antisentimentalismul" declarat al generației "obosite sufletește"( v. Mircea Vulcănescu, ŤTînăra generațieť). Într-o scrisoare adresată lui Eliade, Mircea Vulcănescu constata: Nevoia de efuziune pare cel mai de suspectat vrăjmaș, sub acest raport, al generațiunii noastre", în condițiile în care "inteligența domină în chip absolut simțirea acestei generații", și, întrebându-se dacă va veni o reabilitare a sentimentului, își răspundea: Se prea poate. Dar
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
decît Heidegger, Elisabeth Blochmann, căreia filozoful îi mărturisește o constantă prietenie, este interlocutorul feminin ideal. Cultă, rafinată și cunoscînd îndeaproape familia gînditorului, Elisabeth devine încarnarea epistolară a unui duhovnic spiritual. Amatorii de picanterii erotice vor fi dezamăgiți: nici urmă de efuziune intimă între cei doi. De o parte, admirația unei tinere față de celebritatea lui Heidegger, de cealaltă parte, tonul sfătos și adesea protector al unui intelectual ce se simte flatat de interesul pe care i-l acordă tinerele studioase. Cum prestigiul
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
prune". în schimb, Radu, fratele, cu un an mai mare, era "voinic, vesel și optimist", aducea "în locuința mohorîtă de pe strada Decebal, numărul 27, șdin Turnu-Severinț, un proaspăt vânt de primăvară". Grădina copilăriei este evocată, nu fără mustrări lăuntrice, față de efuziunile "impardonabile", într-un elan liric nebănuit și care, spune criticul, "nu mă prinde": "Paradis pierdut al copilăriei mele, grădină de vis, coborâtă pe pământ, tu mi-ai îndulcit copilăria de orfan sensibil și oropsit, tu mi-ai păstrat voioșia înnăscută
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
din cauza lui. Nu te poți comporta impasibil cînd ești zgîlțîit de vibrația unei obsesii. Și astfel, suferind de o proastă așezare în raport cu cealaltă ființă, ai față de ea o perspectivă obtuză: în loc să descrii fidel o stare, vei debita un șuvoi de efuziuni. Vei manifesta o reacție tulbure provocată de o tensiune aflată într-un echilibru trecător. Și pentru că scrii "la cald", tocmai de aceea scrii subiectiv, fără nici o neutralitate interioară. S-ar putea crede că optica potrivită o vei căpăta abia după ce
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
era croit elvețianul cu înfățișare severă și dură, a cărei asprime contrasta cu finețea umorilor ce-i însuflețeau scrisul, cea mai potrivită expresie e cea de "introvertit resemnat": introvertit, deoarece avea o fire interiorizată sub imperiul căreia nu-și îngăduia efuziuni cotidiene, și resemnat, fiindcă intuia prea bine că schimbările prin care trecea Elveția erau ireversibile. Singura reacție de împotrivire față de ceea ce trăia era scrisul. De altminteri a scris pînă în ultimele clipe al vieții și, potrivit mărturiei soției sale, și-
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
cu vocea/ aceea nespusă// cum stăteam răsturnat/ în pădurea de crini/ lîngă răsuflare auzii/ deodată/ vocea aceea nespusă" (cum stăteam înconjurat...). De regulă autorul are tactul de a-și învălui năzuința mistică în figuri materiale, de a-și face inteligibile efuziunile prin tropi circumscriși, evident, unei convenții literare, dar nutriți cu ardoarea de ucenic perpetuu a convertitului. Prospețimea intervine prin nuanțarea plină de rîvnă cu care e tratat modelul: "Picură-mi, Doamne, timp înviat în inimă, fă-mă îmbrăcat în/ înger
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]