311 matches
-
transferuri materiale asociate direct cu existența inegalității materiale, ci este, în aceeași măsură, distribuire echitabilă a rolurilor sociale și a libertăților, astfel încât cei care ocupă poziții mai avantajoase să nu definească rolurile și pozițiile mereu în avantajul lor. În viziunea egalitarismului liberal, dreptatea socială este legată de o serie de măsuri care anulează efectele sociale nefaste ale puterii și dominației asociate inevitabil cu jocul neîngrădit al pieței. Este nevoie nu numai de a redistribui veniturile dinspre profesiile "tari" (masculine) către cele
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
cooperării sociale în termeni de putere și dominație: "nimeni nu va fi constrâns să facă parte dintr-o relație de dependență servilă și să execute sarcini monotone care înăbușe rațiunea și sensibilitatea umană"14. Bazându-se pe această diferență dintre egalitarismul liberal și statul bunăstării generale, anumiți critici libertarieni au apreciat că punerea în practică a dreptății rawlsiene sau dwokiniene ne-ar putea conduce mai degrabă la o formă de socialism de piață decât la un stat al bunăstării generale capitalist
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ale ideologiei inegalității rasiale. Antirasismul se definește astfel prin simpla inversiune: egalitate și diferență Împotriva inegalității; determinism cultural (sau social) Împotriva determinismului biologic. Însă așa nu ieșim din domeniul postúrilor polemice. Și, mai ales, riscăm să limităm gândirea antirasistă la egalitarismul și ecologia dogmatice, chiar În momentul În care Își face apariția noul rasism, bazat pe absolutizarea diferențelor culturale. De la antirasism la antirasisme Noul rasism ideologic s-a transformat treptat Într-o combinație de culturalism și diferențialism, ambele radicale, punând astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
etc.)? Noul antirasist ar trebui oare să se arate mixofil În toate privințele? Simplismul nu este niciodată cel mai bun sfătuitor: nu este suficient să susții opusul unei teze pentru a o combate În mod eficient. În fața vechiului rasism bio-inegalitarist, egalitarismul radical, cu etichetă științifică sau nu, ținea de iluzia militantă; În fața noului rasism care proclamă diferența, amestecarea obligatorie Îi orbește pe cei care se bizuie pe ea pentru a fi cu conștiința liniștită. Să fim sinceri: În fața neorasismului cultural și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sunt o mască a corupției. Cele două critici, empiristă și teologică, se unesc apoi pentru a da naștere unei critici sociale: „Orice ordine socială fiind În mod natural ierarhizată prin raportare la ordinea cosmico-teologică, abstracția este absolut inaplicabilă, iar imposibilul egalitarism al drepturilor omului nu poate conduce decât la reconstruirea unei ierarhii clandestine și contra naturii” (ibidem, pp. 22-23). Chiar dacă acest tip de critică nu a fost singurul elaborat (ar mai trebui să-i cităm pe Bentham, Taine, Comte etc.), el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
contractului social, al jocului „pasiunilor generale și dominatoare” sau al materialismului dialectic ă a ocupat un loc esențial atât În sociologie, cât și În filosofie sau În științele politice, câteva perspective putând fi totuși privilegiate. Reguli de drept universale și egalitarism Din punct de vedere empiric, se pot măsura, cu ajutorul unor indicatori de dispersie de tipul coeficientului lui Gini, diferențele de prestigiu, de statut sau de patrimoniu și se pot pune În evidență ă oricare ar fi limitele instrumentelor utilizate ă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ci pentru că sunt de părere că li se Încalcă astfel libertatea individuală” (Lipset și Schneider, 1978, p. 44). De unde o reinterpretare a faptelor observabile: conflictul fundamental ar avea loc „Între două valori care constituie miezul credo-ului american: individualismul și egalitarismul” (ibidem, p. 43). Acești autori afirmă că „majoritatea este favorabilă egalității În drepturi și egalității șanselor” (ibidem, p. 38) și semnalează că există și În rândurile albilor un sprijin considerabil pentru „acțiunile compensatorii” În favoarea negrilor ă de exemplu, pentru acțiunile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a resurselor economice; • organizarea socială de tip bandă, de obicei patrilocală, alcătuită din câteva familii nucleare; • mobilitatea rezidențială și lipsa comportamentului teritorial; • statutul preponderent vânătoresc al comunităților paleolitice; • diviziunea muncii pe sexe, responsabilitatea vânătorii revenind bărbaților, iar exploatarea plantelor, femeilor; • egalitarismul și, în general, lipsa unei diferențieri importante de statut social între membrii comunității, cu excepția unor vagi distincții între clasele generale de vârstă și sex, sau a prestigiului personal viager; • lipsa corelativă a unei diferențieri de statut economic; • apariția târzie (nu
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
ce separă cele două universuri, deși larg răspândite, nu sunt rareori lipsite de consecințe practice. Diferențierea minimă de statut între membrii acestor comunități nu trebuie, nici ea, absolutizată: la rigoare, nu există societăți etnografice riguros și absolut egalitare (Flanagan 1989). Egalitarismul este rezultatul aproximativ și în fond anevoios al unui permanent proces de monitorizare din partea ansamblului comunității, ca și al unor instituții de schimb generalizat care descurajează acumularea materială și asimetriile exagerate în prestigiu (Binmore 2001; Boehm 1999; Runciman 2005; Spikins
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
Richerson 2009), principalul mecanism de refuz al ierarhiei, disponibil în mai mare măsură înaintașelor lor preistorice - și le-a impus formule sociale extreme: escaladarea complexității, inclusiv prin aculturație, sau, dimpotrivă, accentuarea unor riguroase mecanisme de control social, menite a conserva egalitarismul(Binmore 2001). În fapt, chiar înainte de primele contacte coloniale, vânătorii și culegătorii trăiau deja, în majoritatea lor, în diverse relații, inclusiv de proximitate, cu populații agricole sau pastorale, devenind rapid parte a „sistemului mondial” modern (Headland & Reid 1989; Kusimba 2005
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
că, dacă se poate emite o generalizare privind statutul acestor societăți din paleoliticul superior mijlociu, cel transegalitar ne vine primul în minte: dacă explozia creativă a paleoliticului superior poate fi asociată cu apariția unui sistem de organizare socială asemănător imperfectului egalitarism etnografic, instituționalizarea inovației, atât de vizibilă în decursul acestei epoci, rămâne de neimaginat în absența unei structuri sociale cel puțin în parte inegalitare. A presupune, însă, că această escaladare accelerată a complexității a condus la un „model mediu” al societăților
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
ele și ancorate într-o perspectivă deliberat materialistă, și, ca atare, unilaterale, au fost, sperăm, suficiente pentru a pune sub semnul întrebării o parte din aceste prejudecăți eternaliste, inclusiv pe cele motivate etnografic, cu privire la epoca paleolitică: nici preponderența vânătorii, nici egalitarismul, nici asocierile monogame, nici măcar diviziunea convențională a activităților pe sexe, nu reprezintă atribute ale vânătorului-culegătorului „etern”. Ele au cunoscut, fiecare, o evoluție proprie. Este cert că reconstituirea socialității paleoliticului inferior și mijlociu pune încă mari probleme: ea oscilează între îmbogățirea
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
timpurie a unor mecanisme sociale, capabile să fi stabilizat aceste soluții adaptative, vizibile în plan somatic. Pentru că biologia, supusă mecanismelor mendeliene, recuperează greu avansul permanent al culturii, configurația psihosomatică actuală a speciei umane rămâne grăitoare pentru realitățile bio culturale ancestrale. Egalitarismul, efect al mecanismelor de „contra-dominație” (Erdal & Whiten 1994; Knauft 1994), oferă un bun exemplu: el s-a instaurat prin acțiunea concertată și de lungă durată a mai multor factori, inclusiv selecția de grup, care au condus inclusiv la transformări fiziologice
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
devenită tot mai ostilă continuă. La începutul anului 2012, lozincile "indignaților" din peste 6o de orașe din țara noastră evocă fapte înrudite cu cele redate de Guénon în observațiile sale socio-politice. Ultimele trei capitole ale scrierii rezumă deficiențele democrației, ale egalitarismului abstract, care nu țin seama de diferențele existente între oameni, mai ales în privința înțelegerii și participării la rezolvări cât mai corecte a problemelor sociale acute. Este respinsă subordonarea oamenilor față de mașini și reducerea relațiilor dintre popoare la puterile lor bancar-financiare
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
un angajament politic mai pronunțat. Dar se diferențiau net de comunismul marxiștilor ortodocși prin promovarea unei societăți bazată pe sentimente simple, fără prejudecăți, cu multă muzică și dansuri ritmate (destul de primitive, n.ns.). O calitate a studenților americani a rămas egalitarismul în relațiile cu ceilalți. Sexul, culoarea pielii, apartenența religioasă, imaginea familiei, banii posedați, naționalitatea nu sunt criterii de discriminare umană. Dar pentru că nici universitățile nu mai au datoria de a produce "gentlemeni și erudiți" și nu mai sunt nici școli
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
De la moderația filosofilor antici față de politică, unii filosofi moderni au trecut la angajare activă, situându-se cel mai frecvent "pe stânga". În opoziție ("pe dreapta") au stat slujitorii religiei, iar "pe centru" s-a situat vechiul liberalism, adept al unui egalitarism mai radical, care amenința din interior știința. Bloom nu a rămas fascinat doar de filosofia antică clasică. El sublinia că " Oricât de contrarie ar fi înțelepciunii istorice contemporane, firul conducător care străbate toate accidentele istoriei moderne este doctrina filosofică a
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
vedere modernitățile multiple, cu structuri instituționale distincte, care sunt totuși raportabile la una și aceeași matrice cu principii determinate. J. Habermas, U. Beck sau C. Lau, de exemplu, disting un set de principii referențiale ale modernității, cum ar fi reflexivitatea, egalitarismul și subiectivitatea, dar și forme variabile de manifestare instituțională care se asociază cu variante distincte într-un set de modernități multiple. Dintr-o astfel de perspectivă, tranziția postcomunistă poate fi analizată în contextul de configurare a modernității contemporane pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sens și de aceea ne vom referi în continuare la ele. 3.5. Inegalități: diferențiate, cumulative, dar mai ales individualizate Nimic nu-i este mai străin tranziției postcomuniste decât egalitatea. Ieșirea dintr-o epocă a structurilor întemeiate pe principii ale egalitarismului coincide cu accentuarea inegalităților și chiar cu glorificarea lor de către unii. Sigur că se urmărește și perpetuarea unor egalități de către alții. Totuși, această tentativă de menținere a unor egalități generează tot inegalități, multe dintre ele fiind structurale, ca în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
admit că guvernământ nu se poate fără garanții de știință și integritate și că votul și numai votul concetățenilor nu-l face pe om nici mai cuminte, nici mai onest, nici mai muncitor decum a fost. Iată deosebirea esențială între egalitarismul botezat, fără cuvânt, liberalism și între un sistem conservator care, fără a exclude pe cineva de la viața publică, nu admite totuși înaintarea decât pentru merit și integritate. [6 februarie 1881] REPEDE ARUNCĂTURĂ DE OCHI ASUPRA PROIECTULUI DE BUGET PE ANUL
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
realizarea unei serii de idei liberale și egalitare cosmopolite. A fost o finețe extraordinară de-a debita esența cosmopolitismului sub forma naționalității și de-a face să treacă toate elementele sănătoase și istorice ale trecutului sub acest jug caudin. Odată egalitarismul cosmopolit introdus în legile politice ale țării, orice patriot improvizat și de proveniență îndoioasă a voit să stea alături cu aceia pe cari trecutul lor [î]i lega cu sute de rădăcini de țară și de popor. Dar acești oameni
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-i mai dăruiește încrederea pentru nici o împrejurare. Astfel stă azi lucrul cu roșii. Nimeni nu poate crede că oamenii cari-n decurs de zeci de ani au semănat anarhia, lipsa de respect față cu Coroana și cu orice autoritate constituită, egalitarismul american pot astăzi să puie temeliile unei solide organizări monarhice și creștine. D. Brătianu o simte asta atât de bine încît în timpul din urmă s-a vorbit mult despre lepădarea sa de elementele acelea dintre roșii care reprezintă esența partidului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
că eu și un alt coleg student din Brazilia suntem diferiți și încearcă cu orice preț să ne agreseze, să ne umilească. În aburul gras al bucătăriei, viața și regulile de supraviețuire extrem de dure se manifestă altfel, nici o legătură cu egalitarismul și conversația aseptică de la universitate. Ceea ce spune multe despre naivitatea și ipocrizia mediului universitar occidental, rupt total (cel puțin în eșaloanele superioare) de realitatea vieții. (Pasaj adăugat ulterior: L-am întâlnit pe Arif cu totul și cu totul întâmplător în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
până la confuzie cu regulile vieții monahale: singura diferență importantă rămâne planul de imanență al epicurismului. în afara acestei chestiuni, etica ar putea fi impărțită: reducere a dorințelor, interpretare ascetică a plăcerii, practicarea blândeții și a cumpătării, exercițiul spiritual efectuat în comunitate, egalitarism în izolare, frugalitate și sobrietate, austeritate, sărăcie. De ce ar neglija cineva în așa măsură conținutul gândirii epicuriene și ar face-o să exprime contrariul a ceea ce spune ea de fapt, dacă nu din cauza unei repulsii față de însuși principiul hedonismului? Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
proletare era introdusă în grafic, cu epoci diferite drept variabile și cu lupta de clasă a „celor mulți“ drept constantă. Proletarul era, în acest caz, bunul sălbatic al epocii moderne, indistincția și promiscuitatea în care trăia fiind identificate, pieziș, cu egalitarismul teoretic al marxismului, spiritul comunitar cu cel de clasă, ignoranța cu inocența, iar sărăcia cu inapetența pentru corupătoarea proprietate privată. Similitudinea conduitelor dă naștere oricând anonimatului, tipologiei 160. Marx căuta o subversiune radicală prin care să asalteze ordinea statului prusac
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În care dintre domeniile de activitate umană piața spontană poate ajunge la rezultate optime? De netrebnici sau de semeni?". Tomas Sedlacek, Economia binelui și a răului, Editura Publica, București, 2012, p. 281. 82 Justețea socială nu poate fi confundată cu egalitarismul și cu preocuparea pentru a face cadouri celor săraci: ,, Însă acolo unde există asemenea venituri, să nu se reia faptele demagogilor de astăzi, pentru că ei distribuie ceea ce rămâne în plus și de îndată ce membrii demosului și-au primit partea, ei o
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]