81 matches
-
de gaze în țară, în special de-a lungul coastei atlantice GNL la Sines (terminal nou) e05bis Portugalia Construcția unui terminal GNL pe coasta atlantică e06 Grecia Crearea unei rețele de gaze în țară, în special de-a lungul coastei egeene, inclusiv construcția unui terminal GNL în Attica și a unor instalații de stocare Ramificație cu presiune mare spre Tracia Ramificație cu presiune mare spre Corint Ramificație cu presiune mare spre nord-vestul Greciei Stație de compresoare deasupra conductei de gaze principale
jrc4537as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89703_a_90490]
-
din împrejurimi, sau o insulă. Dialectul doric avea câteva subdiviziuni, anume doricul insular (inclusiv doricul cretan), doricul Peloponesului de Sud (inclusiv dialectul laconian, al Spartei), și doricul Peloponesului de Nord (inclusiv dialectul corinthian). Faimosul dialect lesbian era membru al sub-grupului Egeean/Eolic asiatic. Toate grupurile erau reprezentate și de colonii dincolo de Grecia, și aceste colonii și-au dezvoltat, în general, caracteristici locale, de multe ori sub influența călătorilor și vecinilor care vorbeau dialecte grecești diferite. Dialectele din afara grupului ionic sunt cunoscute
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
(vechiul nume antic: , ) este un oraș din Turcia. , cu atmosfera sa boemă și elitară, este o localitate pitorească situată pe coasta egeeană, pe o peninsulă în apropierea insulei Kos. Este un bun punct de pornire într-o călătorie de-a lungul coastei cariene, cu panorama sa de mitologie și istorie, cu o arhitectură tipic mediteraneană, cu plaje de nisip spectaculoase și mici
Bodrum () [Corola-website/Science/307752_a_309081]
-
seismice nord-anatoliene, falie de-a lungul căreia plăcile tectonice lucrează continuu, făcând scoarța terestră extrem de nesigură și periculoasă. Este aceeași falie care face din Istanbul metropola cea mai nesigură seismic din lume și care se prelinge spre apus până în bazinul egeean. Amenințarea s-a transformat în realitate de foarte multe ori. Chiar de foarte curând, în zorii zilei de 17 august 1999, orașul a fost zguduit de un cutremur devastator. A răpit viața a 17.118 locuitori și a lăsat peste
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
se scufunde, echipajul a sărit pe nava atacatoare și a ocupat-o prin forță. Pe măsură ce sorții se înclină în favoarea atenienilor, navele persane din ariergardă încearcă să se retragă, dar sunt lovite în flanc de mica escadră de 30 de galere egeene ascunsă în Golful Ambelaki. Efectul este devastator. Panica cuprinde triremele persane îngrămădite. Fără îndurare, grecii aruncă echipajele de perși peste bord și, pentru că puțini știau să înoate, pierderile sunt enorme. Insula Psytaleia, ocupată de perși, este atacată de Aristide și
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
parțial, situația politică din Orientul Apropiat (amoriții, hittiții, hurrienii, hiksoșii și, posibil, israelițiii). Sfârșitul epocii bronzului e caracterizat de regate puternice aflate în competiție, și statele lor vasale (Egiptul Antic, Asiria, Babilonia, Hittiții, Mitanni). Au existat contacte prelungite cu civilizațiile egeene (Ahaia, Alashiya), în care comerțul cu cupru a jucat un rol important. Această perioadă a avut drept finalitate așa-numita prăbușire a epocii bronzului, care a afectat o mare parte a Mediteranei de Est și a Orientului Mijlociu. Prelucrarea fierului
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
controlată apoi, de-a lungul timpului, de perși, romani, bizantini, venețieni, genovezi, turcii selgiucizi și de otomani. Egeea este locul de naștere al democrației și a permis contactul dintre diversele civilizații care s-au dezvoltat în Mediterana de Est. Insulele Egeene se împart în șapte grupuri: Marea Egee acoperă o suprafață de aproape 214.000 km²; ea măsoară aproape 610 km de la nord la sud și circa 300 kilometri de la est la vest. Adâncimea maximă este de 3543 metri. Cuvântul "arhipelag" a
Marea Egee () [Corola-website/Science/302748_a_304077]
-
Anatolia, Papalitatea, Ungaria, Burgundia, Albania lui Skanderbeg, regatul Cipru, Rodos. Dar nici un stat nu a îndrăznit să-i atace pe otomani. În 1470, Mehmet Cuceritorul a luat sub control insula Eubeea, un important punct strategic, alungând definitiv Veneția din bazinul egeean. Înaintarea fulgerătoare a otomanilor i-a obligat pe aliați să ia măsuri importante. Anul următor s-a înnoit alianța între regatul Napolitan, Veneția și ducele Carol de Burgundia, Rodos, plus Papalitatea. După victoriile asupra rivalilor săi din Orient, Uzun Hasan
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
ar fi ajuns în Transilvania datorită unor contacte economice sau de altă natură cu Orientul Apropiat deși datarea tăblițelor este mai timpurie cu un mileniu față de apariția scrisului în Orient. De asemenea există ipoteza unui contact și transmiterii din aria Egeeană, existând multe elemente care îndreaptă cercetătorii în mod special spre zona insulelor Ciclade. Lăsăm la o parte faptul că aria Cicladelor este legată direct și strâns de precursorii civilizației grecești (civilizațiile pelasgilor, minoanilor, micenienilor). Prezența unor artefacte ridică un semn
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
împânzită de insule și situată între Grecia și Asia Mică. Insula are un sol relativ fertil, mai ales în câmpia Mesarei, posedă zăcăminte de cupru, un element indispensabil civilizațiilor din epoca bronzului și este larg deschisă spre Mediterană, Grecia, Insulele Egeene, Orientul Mijlociu și Egipt. Este posibil ca civilizația minoică să fi fost rezultatul unei dezvoltări interne, dar este foarte probabil ca ea să fi fost stimulată de legăturile comerciale și culturale cu Asia Mică și, în măsură mai mică, cu Egiptul
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
dansuri, tauromahii etc. Aparitia unor simboluri de suveranitate ca securea dublă (labrysul) și coarnele de taur stilizate conferau palatelor cretane prestigiu și sacralitate-elemente ce amintesc de legenda regalității justițiare a lui Minos. Rolul comercial și politic al Cretei în lumea egeeană din prima jumătate a mileniului II î.Hr. a fost major. Întemeiată pe câteva elemente de origine diversă-abundența uneltelor de bronz și absența cositorului, legendele grecești despre Minos și deducțiile lui Tucidide cu privire la "thalassokratia" (stăpânirea) cretană a măriilor, prezența obiectelor cretane
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
că Pilos, Sparta ,Atena sau Micene, sau în Anatolia, ca Hattusa, Tars sau Ugarit, precum și Qatna, Kadesh, Lachis sau Megiddo fiind devastate sau nimicite. Deși rețeaua comercială părea complexă și rafinată ,civiliatia bronzului era fragilă și vulnerabilă. De asemenea, civilizația egeeană a fost extrem de afectată. Orașele au dispărut, agricultură a decăzut, orizontul vieții s-a îngustat, iar comerțul s-a prăbușit. Dar civilizația a supraviețuit, începând un proces de schimbare: epoca fierului. Inițial folosit pentru unelte, din el se făceau arme
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
navigatori și constructori de corăbii de cedri rezistente și dure cu care puteau desfășura comerțul și se puteau îndepărta destul de mult de țărm. Arta navigării le-a permis să creeze o rețea economică care lega Armenia, Asia Mică, Cipru, insulele egeene, Palestina, Arabia, Siria, Orientul Apropiat, de la un țărm la altul. Deseori, erau cunoscuți pentru vopseaua lor purpurie, cu care vopseau pânzeturi prețioase și apreciate atunci. Sursă vopselei era Murex. De aceea, grecii îi numeau "phoinikes"-oamenii pânzei regale purpurii . Cetatea-port
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
iulie, iar schimbările teritoriale au fost reglementate în tratatele de la București și de la Constantinopol. Bulgaria a pierdut cea mai mare parte a teritoriilor câștigate în primul război balcanic, inclusiv sudul Dobrogei, cea mai mare parte a Macedoniei, Tracia și coasta egeeana, cu excepția portului Dedeagach. Șerbia a devenit puterea dominantă în Balcani, iar Grecia a obținut Salonic și împrejurimile, plus cea mai mare parte a coastei Traciei Occidentale. A fost doar o înțelegere temporară. Zece luni mai tarziu luptele au reînceput, odată cu
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
fierului s-a răspândit în întreg Orientul Apropiat, piesele din fier înlocuindu-le pe cele din bronz la începutul mileniului I î.Hr. Utilizarea armelor de fier de către hitiți este considerată un factor însemnat la expansiunea rapidă a Imperiului Hitit. Lumea egeeană se pare ca a cunoscut acestă tehnologie ca urmare a expansiunii hitite, a migrației popoarelor mării iar raspândirea tehnologiei în întreaga Grecie este pusă pe seama invaziei dorienilor. Obiecte de fier au fost descoperite în China și datate cel mai devreme
Epoca Fierului () [Corola-website/Science/303708_a_305037]
-
În evul mediu, peninsula a fost cunoscută sub numele de "Morea". După etimologia populară, acest lucru se datorează cruciaților care au descoperit plantații întinse de duzi (grecește: "moreai") folosiți de industria înfloritoare a mătăsii. Prima civilizație importantă a Greciei, civilizația egeeană (sau minoică), a dominat Peloponezul în epoca bronzului din orașul Micene, aflat în nord-estul peninsulei. În antichitate, în peninsulă se aflau unele dintre cele mai puternice orașe ale Geciei antice, și aici s-au dat unele dintre cele mai sângeroase
Peloponez () [Corola-website/Science/303909_a_305238]
-
est de acesta în urmă insistentelor regelui Constantin I și a șefilor armatei grecești, în ciuda sfaturilor date de primul ministru Eleftherios Venizelos. Grecia a trebuit să facă față opoziției Italiei atunci când a ridicat pretenții asupra sudului Albaniei și asupra Insulelor Egeene ("Vedeți și: Insulele Dodecaneze"). La sfârșitul războiului, Grecia mai avea pretenții asupra unor teritorii locuite în acel moment de aproximativ 3.000.000 de greci.
Tratatul de la București (1913) () [Corola-website/Science/306111_a_307440]
-
linear A), unele au elemente asemănătoare celor egiptene. Situl de la "Tell el-Dab’a" acoperă cam 2 km² și este alcătuit cu preponderență din ruine. A fost excavat un templu din perioada hiksosă cu multiple artefacte care atestă contactul cu civilizația egeeană și un mormânt de mari dimensiuni situat în vestul templului, construit din cărămizi de chirpici; în interior au fost descoperite săbii din cupru. Cercetările moderne au fost începute în anul 1966 de către o echipă condusă de egiptologul austriac Manfred Bietak
Avaris () [Corola-website/Science/314276_a_315605]
-
parțial situația politică din Orientul Apropiat (amoriții, hittiții, hurrienii, hiksoșii și, posibil, israelițiii). Sfârșitul epocii bronzului e caracterizat de regate puternice aflate în competiție, și statele lor vasale (Egiptul Antic, Asiria, Babilonia, Hittiții, Mitanni). Au existat contacte prelungite cu civilizațiile egeene (Ahaia, Alashiya), în care comerțul cu cupru a jucat un rol important. Această perioadă a avut drept finalitate așa-numita prăbușire a epocii bronzului, care a afectat o mare parte a Mediteranei de Est și a Orientului Mijlociu. Prelucrarea fierului
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
s-a răspândit în întreg Orientul Apropiat, piesele din fier înlocuindu-le pe cele din bronz la începutul mileniului I î.en. Utilizarea armelor de fier de către hitiți este considerată un factor însemnat la expansiunea rapidă a Imperiului Hitit. Lumea egeeană se pare ca a cunoscut acestă tehnologie ca urmare a expansiunii hitite, a migrației popoarelor mării iar raspândirea tehnologiei în întreaga Grecie este pusă pe seama invaziei dorienilor.Obiecte de fier au fost descoperite în China și datate cel mai devreme
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
să aprovizioneze garnizoanele turce izolate și să asigure debarcarea de trupe din provinciile asiatice ale Imperiuluiu Otoman. Eșecul acțiunilor navale ale grecilor ar fi dus la zdrobirea insurecției. Flota elena a fost înzestrată în principal de locuitorii bogați ai insulelor egeene, în special a celor de pe trei insule: Hydra, Spetses și Psara. Fiecare insulă a echipat, a asigurat echjpajul și a întreținut propria escadră, aflată sub comanda unui amiral local. În ciuda faptului că erau încadrate cu marinari experimentați, navele grecești nu
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
au recăpătat independența doar la sfârșitul Primului Război Mondial. Noul fondat stat grec avea să lupte pentru alipirea celorlalte teritorii locuite de eleni și, în următoarea sută de ani, alte teritorii aveau să devină parte a Regatului Greciei: Macedonia, Creta, Epirul, Insulele Egeene și altele.
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
faliei nord-anatoliene, falie de-a lungul căreia plăcile tectonice lucrează continuu, făcând scoarța terestră extrem de nesigură și periculoasă. Este aceeași falie care face din Istanbul metropola cea mai nesigură seismic din lume și care se prelinge spre apus până în bazinul egeean. In cele douăzeci și trei de secole de existență, și orașul moștenitor, Izmit, au suferit numeroase cutremure devastatoare, dintre care ultimul în anul 1999. Temeliile orașului s-au pus în anul 264 e.A, de către Nicomedes I-ul regele Bythiniei
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
de plaje splendide, echipate pentru relaxare și sport. Rodos este legată prin linii aeriene de Atena, Heraklion, Salonic, Karpathos, Kassos, Kos, Megisti, Mykonos și Santorini. Ferry-boatul leagă Rhodos de Pireu, de celelalte Dodecanese, de Cyclade, de Creta, și de insulele Egeene estice. În preajma anului 290 î.Hr., la intrarea portului din Rodos se ridică vestitul Colos din Rodos, o statuie înaltă de 34 de metri care îl reprezenta pe zeul Helios. Monumentul comemora victoria lui Seleucos I Nicator împotriva lui Demetrius I
Rodos () [Corola-website/Science/297358_a_298687]
-
vorbind limba galică. În afară de gali, existau și alte popoare pe teritoriul nordului Italiei moderne, ca lepontii care locuiau la poalele sudice ale Alpilor italieni, în Raetia. Galii sub comanda lui Brennus au ocupat Roma în anul 390 î.Hr. În lumea egeeană, o migrațiune a galilor răsăriteni a apărut în Tracia, la nordul Greciei, în 281 î.Hr. Un alt căpitan numit Brennus, în fruntea unei armate largi, a renunțat să distrugă Templul lui Apollo din Delfi doar în ultimul minut, văzând, conform
Galia () [Corola-website/Science/297135_a_298464]