105 matches
-
acum în ruină) la Abu Rawash (aproximativ 8 km la nord de Giza-fiind cea mai nordică parte a complexului de la Memphis). În 2004, dovezi ale ipotezei că Djedefra ar fi construit Sfinxul în chipul tatălui său, au fost prezentate de egiptologul francez Vassil Dobrev.
Djedefra () [Corola-website/Science/303039_a_304368]
-
Egiptologii consideră Vechiul Regat începând cu A III-a dinastie egipteană. Primul faraon notabil din Vechiul Regat a fost Djoser (2630-2611 î.Hr.) din dinastiea a treia, el a ordonat construirea unei piramide în trepte, în necropola Memphis de la Saqqara. O persoană
Vechiul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/303024_a_304353]
-
2503-2496) este al 7-lea faraon al dinastiei a IV-a, fiind probabil fiul lui *Menkaure Mama suveranului era cu certitudine o soție secundară a lui Mykerinos. În privința soției există mai multe presupuneri; oricum, Bunefer fiind persoana pe care unii egiptologi o socotesc soția, alții fiica faraonului. Documentele vremii atestă o fiică a lui, Khamaat, soția marelui preot din Memphis, Ptahshepses. Se cunosc numele-Horus:„Cel sublim al corporației“ și numele-nebti: „Cel sublim al celor Două Stăpâne“. Lista regală de la Abydos i-
Shepseskaf () [Corola-website/Science/303050_a_304379]
-
între suveran și preoții de la Heliopolis al lui Re. Mastabaua sa este numită de localnici „Mastaba Fara’un“, fiind investigată, în 1858, de către A. Mariette, cel care i-a atribuit construcția lui *Unas. Numai după 1924, prin cercetările intreprinse de către egiptologul G. Jéquier s-a reușit stabilirea numelui adevăratului „proprietar“, ținând cont de următoarele indicii: descoperirea unei stele fragmentare cu o parte a numelui faraonului Shepseskaf și nu în ultimul rând aș unei stele din epoca Regatului Mijlociu, din textul căruia
Shepseskaf () [Corola-website/Science/303050_a_304379]
-
iar în interiorul mormintului de camere de depozitare, de anticameră ți cameră mortuară. S-a descoperit și un sarcofag fragmentar al faraonului. Rămâne de văzut dacă într-adevăr Shepseskaf ar vrut ulterior să transforme monumentul într-o „piramidă standard“ - așa cum susține egiptologul M. Verner -, dar domnia scurtă l-ar fi împiedicat. Probabil nu Shepseskaf a fost ultimul faraon al dinadstiei a IV-a. Canonul Regal din Torino, înainte de numele lui *Userkaf, mai are un spațiu de unde ar reieși că un alt faraon
Shepseskaf () [Corola-website/Science/303050_a_304379]
-
ar fi împiedicat. Probabil nu Shepseskaf a fost ultimul faraon al dinadstiei a IV-a. Canonul Regal din Torino, înainte de numele lui *Userkaf, mai are un spațiu de unde ar reieși că un alt faraon ar fi domnit„...,2 ani“. Mulți egiptologi consideră că persoana în cauză este Thamphthis, amintit și de către Manethon, care ar trebui identificat cu egipteanul Djedefptah.
Shepseskaf () [Corola-website/Science/303050_a_304379]
-
lui Kheops, direct sau prin căsătorie. Povestea este notată pe "Papyrus Westcar". În acest context Userkaf devine frate cu succesori săi și fiul unui preot și al unei femei, Radjedet. Sursele arheologice contestă această idee, de aceeași părere fiind și egiptologii.
A V-a Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/303068_a_304397]
-
ambele descoperite la sfârșitul secolului al XIX-lea la Hierakonpolis. Paleta lui Narmer redă simbolic triumful faraonului asupra Egiptu-lui de Jos și unificarea țării. În rândul specialiștilor există mai multe opinii referitoare la data sau prilejul confecționării obiectului. Foarte mulți egiptologi nu mai acceptă interpretarea istorică tradițională(conform căreia piesa a fost realizată în urma victoriilor obținute de către Narmer asupra Egiptului de Jos și unificarea țării)și socotesc că scenele de pe paletă comemorează un act simbolic, ținând cont de faptul că „unificarea
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
a Egiptului de Jos, coroana albă a Egiptului de Sus, flagellum-ul, sandalele și nu în ultimă instanță stindardele. Apar și primii oficiali ai curții regale: purtătorul de sandale, un funcționar purtând titulatura tjet - probabil precursorul purtătorului funcției de vizir. După egiptologii de ultimă generație, pentru perioada domniei lui Narmer se poate documenta și practicarea unui ritual regal, numit „apariția regelui în calitate de biti“. Dintre divinitățile egiptene se poate documenta venerarea zeiței Bat, originară din Egiptul de Sus, considerată uneori ca o manifestare
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
această realitate, T. Wilkinson scria că începând cu domnia lui Aha putem vorbi de existența sistematică a „analelor“, autorul referindu-se la etichete. În conformitate cu uzanța epocii, se cunoaște numai numele - Horus al faraonului, adică Aha, având semnificația de „Luptătorul“. Unii egiptologi au încercat să dovedească faptul că începând cu domnia lui Aha apare și numele-nebti al suveranului. Greșeala provine de la interpretarea textului unei etichete de fildeș, provenită din mormântul reginei Neith-hotep de la Naqada, care - în registrul de sus - prezintă, pe lângă serekh-ul
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]
-
de nomarhi tebani. Succesorii lui Intef au devenit independenți. Regatul Mijlociu este perioada cuprinsă între sfârșitul Primei Perioade Intermediare și cea de a doua Perioadă Intermediară. Pe lângă prima jumătate a Dinastiei a XI-a și a XII-a Dinastie, unii egiptologi includ în Regatul Mijlociu și dinastiile a XIII-a și a XIV-a. Perioada Regatului Mijlociu este caracterizată de o deschidere către comerț, în afara Egiptului, acesta ducând in cele din urmă însă și la decăderea Regatului datorită invaziei Hyksos. A
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
genetice recente arată Studiile bazate pe linia materna leaga egiptenii moderni de locuitorii actuali ai Eritreei si Etiopiei Vechii egipteni își plasau originile într-o zonă pe care ei o numeau Punt sau "Ta Neteru" (Tărâmul Zeilor"), pe care majoritatea egiptologilor o plasează într-o arie ce cuprinde Eritreea și Dealurile Etiopiene. Un studiu recent al morfologiei danturii egiptenilor antici confirmă trăsături dentale caracteristice Africii de Nord, și într-o măsura mai mică a populației din sud-vestul Asiei. Studiul confirmă și
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
nucleul semantic al cuvântului "auzi"; conjugarea de bază este "smd"- "aude". În cazul în care subiectul este un substantiv, sufixele nu se adaugă la verb: "sdm hmt", "aude o femeie". Adjective sunt derivate din substantive printr-un proces pe care egiptologii îl numesc "nisbation" din cauza asemănării sale cu limba arabă. Ordinea cuvintelor sunt predicat -subiect în fraze verbale și adjectivale, și subiect -predicat în propoziții nominale și adverbiale. Subiectul poate fi mutat la începutul propozițiilor în cazul în care acesta este
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
încă din 3000 î.en.. Cele mai vechi corăbii descoperite sunt cunoscute sub numele de bărcile de la Abydos. Acestea sunt un grup de 14 corăbii descoperite în Abydos, care au fost construite din scânduri de lemn "cusute" împreună. Descoperit de egiptolog David O'Connor de la Universitatea New York, curelele țesute s-au dovedit a fi fost folosite pentru a bate scândurile laolaltă ,iar între plăcile de lemn se umplea cu stuf sau iarba pentru a sigila cusăturile. În ciuda abilitații egiptenilor de a
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
singurul faraon femeie al Egiptului au fost distruse, statuile care o reprezentau au fost desfigurate, iar numele ei a fost șters din toate scrierile vremii. Hatshepsut a fost considerată disparută din istorie timp de aproape 3000 de ani, dar grație egiptologilor moderni ea și-a reluat locul care i se cuvenea pe scara ierarhică. Hatshepsut a fost o prințesă regală. Ea a fost fiica cea mai mare a faraonului Tutmes I și a consoartei sale. Ahmose nu a putut să-i
Hatșepsut () [Corola-website/Science/303344_a_304673]
-
să accepte să devină regenta tânărului rege. Timp de mai mulți ani, regina se comportă ca atare, dar după un timp, ea s-a încoronat ca rege, aruncându-l astfel pe tânărul Tutmes al III-lea în negura timpului. Mulți egiptologi sunt de părere că puterea în stat era împărțită. Hatshepsut se ocupa de problemele economice și administrative, iar Tutmes se ocupa de problemele militare. Regina a construit două obeliscuri înalte de 108 m, pe care le-a acoperit mai apoi
Hatșepsut () [Corola-website/Science/303344_a_304673]
-
lângă Teba. Au rămas aici până în anul 1881, când a fost decoperită de un jefuitor de morminte Muhammad Abd Al-Rasul. Muhammad a fost arestat, iar în timpul procesului a dezvăluit autorităților locul unde se aflau mumiile. Acestea fiind, ulterior, transportate, de către egiptologul Gaston Maspero, la Muzeul din Cairo. În anul 1974, s-a observat că datorită condițiilor nu tocmai optime în care era depozitată, mumia a inceput să se degradeze. Pentru stoparea degradării, s-a decis să fie transportată la Paris, la
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
permite celui decedat să treacă prin diferitele obstacole spre viața de apoi. "Cartea Morților" a fost cel mai frecvent scrisă pe papirusuri defilate și plasate în sicriul din camera mortuară a decedatului. Numele de "Cartea Morților" a fost inventat de egiptologul german Karl Richard Lepsius, care a publicat o selecție a textelor în 1842. Când a fost descoperită prima dată "Cartea Morților" a fost considerată a fi "Biblia" egiptenilor antici. Dar, spre deosebire de "Biblie", "Cartea Morților" nu stabileste principile religioase ce trebuiesc
Cartea Morților () [Corola-website/Science/303503_a_304832]
-
și nu pot constitui o relatare concreta.Nu se știe cum a murit,iar mumia să nu a fost încă descoperită (deși se crede că se află în mormântul KV 55 din Valea Regilor). Confuzia este foarte mare în rândul egiptologilor,fiecare dintre ei putând doar să aducă teorii nesigure pe baza dovezilor găsite. Cauza principală este reprezentată de faptul că aproape toate descrierile domniilor faraonilor care l-au succedat pe Amenhotep al-III-lea,(Akhenaton,Semenkhare,Tutankhamon și Ay) până la cea a
Semenkhare () [Corola-website/Science/303679_a_305008]
-
viața religioasă. Sumerul și Egiptul Civilizația Egiptului antic lasă impresia unei lumi închise. Egiptul este înconjurat din toate părțile de frontiere naturale: deșert, mare și în sud de munți dar influență sumeriana în perioada acestor începuturi este recunoscută azi de egiptologi: construcțiile din cărămidă, forma corpului navelor, folosirea sigiliilor cilindrice, temele artistice preluate de către egipteni de la sumerieni. Arheologii împreună cu egiptologii și istoricii recunosc faptul că aceasta influență a fost de scurtă durată și că a avut doar un rol stimulent, de
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
de frontiere naturale: deșert, mare și în sud de munți dar influență sumeriana în perioada acestor începuturi este recunoscută azi de egiptologi: construcțiile din cărămidă, forma corpului navelor, folosirea sigiliilor cilindrice, temele artistice preluate de către egipteni de la sumerieni. Arheologii împreună cu egiptologii și istoricii recunosc faptul că aceasta influență a fost de scurtă durată și că a avut doar un rol stimulent, de catalizator. Influențele suferite nu au devenit imitații. Temele artistice sumeriene - cum observa istoricul A. Toynbee „au dispărut curând”. Piatră
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
este o statuie gigantică, reprezentând un leu cu cap de om. Pe Sfinx nu există nicio inscripție care să reprezinte anul construirii. Unii egiptologi cred că a fost construit de către faraonul Khafra, având înfățișarea acestuia, dar . Ultimele teorii spun că Sfinxul a fost construit în timpul celei de a IV-a Dinastii de către Khaf-Ra (Chefren, Kefren), în anul 2500 î.Hr., după construcța piramidei acestuia. Numele
Marele Sfinx de la Giza () [Corola-website/Science/304011_a_305340]
-
ajuns la noi concluzii privind datarea Sfinxului. Se pare că roca ce alcătuiește celebra construcție a fost expusă eroziunii între 7000-5000 î.Hr., perioadă ce corespunde unor perioade ploioase din istoria Egiptului, ceea ce face Sfinxul mult mai bătrân decât afirmă majoritatea egiptologilor. (Lynn Picknet & Clive Prince, "Conspirația Stargate" p. 58) simbol al civilizatiei egiptene Sfinxul are corpul unui leu și capul unui rege sau zeu. Capul are 6 m înălțime și 4 m lățime, iar numai ochii au 2 m înălțime. Nasul
Marele Sfinx de la Giza () [Corola-website/Science/304011_a_305340]
-
7, valoare folosită la proiectele piramidelor din Vechiul Regat al Egiptului. Marea ramidă din Giza, construită în 2550-2500 î.e.n., a fost construită cu un perimetru de 1.760 cubiți și o înălțime de 280 cubiți; raportul 1.760/280 ≈ 2π. Egiptologi ca profesorii Flinders Petrie și I.E.S Edwards au arătat că aceste proporții circulare au fost alese deliberat de către scribii și arhitecții Vechiului Regat, din motive simbolice. Aceleași proporții apotropaice fuseseră utilizate și la ramida de la Meidum din anul 2600
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
conștientă că fiica ei e prietena cu o mumie vie sau că Luxor poate vorbi.Ea l-a văzut pe Tutenstein odată, dar Cleo i-a spus că e un elev de la cursurile de actorie. Tatăl lui Cleo e un egiptolog cu experiență și un tată iubitor.El a disparut înainte să înceapă show-ul și a rămas dispărut fără răspunsuri reale.A dispărut ca să facă ceva cu oglindă lui Isis, în care e posibil să se fi blocat acolo când
Tutenstein () [Corola-website/Science/312672_a_314001]