2,768 matches
-
domeniul prin excelență al confuziilor între viciu și virtute: în nici o altă parte omul nu se înșeală mai abitir în ce privește motivările sale și nu se mulțumește mai bine cu sofisme cusute cu ață albă. În nici o altă parte, masochismul și egoismul strâmt nu se înveșmântează cu mai mult succes cu aparențele sacrificiului 142. Patima desfrânării face ca în existența celui robit trupul să treacă înaintea duhului: Pofta (desfrânată) face mai iubite decât Cauza și Ființa cea unică și singură de dorit
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
obsedat de propria carieră, un romancier mediocru, un caracter revendicativ și egolatru, care călătorește în Europa pe banii familiei". (Dosarul Eliade, 22, 28 februarie-6 martie 2006). "Eliade a dat dovadă, în numeroase ocazii, de o micime sufletească îngrijorătoare, de un egoism feroce... de scăderi morale consistente... Luați chestiunea competenței lingvistice. Studenții americani ai lui Eliade se plâng că nu înțeleg mare lucru din engleza lui Eliade. Nu publică nimic de valoare până la 40 de ani... Un mărunt aspirant pe scena culturală
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
Eliade. Nu publică nimic de valoare până la 40 de ani... Un mărunt aspirant pe scena culturală" (Idei în dialog, nr. 6, iunie 2006). Afirmațiile de mai sus nu sunt documentate. "Informațiile" sunt inexacte, false. Lipsa de moralitate, micimea sufletească îngrijorătoare, egoismul feroce. Cei ce l-au cunoscut, în diferite perioade ale vieții - de la copilărie până la senectute - s-au referit la o ființă seducătoare, care i-a fascinat. Peste o sută de personalități - profesori, scriitori și oameni de cultură din întreaga lume
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
de cursele celui viclean. 4. Din partea dreaptă ne ispitesc diavolii prin patimi sufletești și raționale subțiri, greu de deslușit și foarte greu de cunoscut și biruit, cum sunt: mândria, trufia, părerea de sine, slava deșartă, osândirea altora, răzvrătirea minții, neascultarea, egoismul, eresurile, sectele, încrederea prea mare în mila lui Dumnezeu, cugetarea înaltă, hula, îndoiala, necredința, visurile, vedeniile, vrăjitoria etc. Aceste patimi, având la temelie mândria din care a căzut Lucifer în adânc, sunt foarte cu anevoie de cunoscut și tămăduit. 5
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
care timpul pare a se fi oprit În loc, Estera “Îi Ținea mîna Într-a ei, sperînd că astfel se va face un transfer, că scurgerea vieții va fi Împiedicată de căldura sîngelui ei și cînd Încordarea slăbea o clipă, normalul egoism se insinua fără voie”. Volumul surprinde și o latură frapantă, dezvăluită cititorului atent din perspectiva unui dublu nivel. Primul este cel al subiectului ales. Comunismul a conservat mereu o latură ascunsă, explorată de autoare și gustată de cititor. Prin modalități
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
Orthodox Christian Theology and Philosophy, Volume 1, Number 3, Spring 2004, articol disponibil la adresa web http://www.theandros.com/restoration.html, accesat la 6 Mai 2011. footnote>. Răul începe cu îndepărtarea de participarea la divin, în voință izolată, particularitate și egoism. Nu există o limită în ființa divină (care, literal, este lipsită de granițe), ci ea oferă continuu și este plină de iubire. Aceasta permite o comuniune a înălțării perpetui în bunătatea lui Dumnezeu (ἐπέκτασις). Singurul scop al vieții umane este
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
pe care Îl poate controla și de care se atașează aproape inconștient. Porcul e un roman ce devoalează traumele, dar și momentele minunate ale adolescenței privite din perspectiva unui băiat aflat În pragul maturizării, care se confruntă cu indiferența și egoismul celorlalți, care Încearcă să se descopere și refuză să se integreze Într-o lume ale cărei reguli i se par nedrepte. O lume prea mare și puternică pentru a nu i te supune, măcinată de violență, rasism și Încercarea de
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
alături de mulții iubiți ai mamei, de a doua soție a tatălui, dar și de acesta, imaginându-și apoi o experiență petrecută În compania lui pe o insulă din Alaska, al cărei scop era descoperirea unei soluții pentru viața trăită În egoism, Înșelăciune și deseori, imoralitate la care, copil fiind, a asistat. Deși nu sunt adepta judecării unei cărți după copertă, trebuie să recunosc că fotografia dezolantă a ursulețului prăbușit ca dintr-o luptă acerbă Împreună cu titlul provocator m-au făcut să
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
Dan Teodorovici Trei singurătăți ciocnindu-se Într-un spectacol care poate fi În același timp o poveste despre frumusețea amară a existenței și despre nimicitoarea căutare a ei, despre moarte, realitate interioară, incongruență a sinelui cu ceilalți, despre artă și egoism, despre formele pe care le Îmbracă spaima și dăruirea și căutarea unei soluții și despre speranță și pasiune și cât de aproape se află toate acestea de egoism, nimicnicie, mizerie. O piesă despre Înfrângere, dar și despre gramul de nebunie
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
despre moarte, realitate interioară, incongruență a sinelui cu ceilalți, despre artă și egoism, despre formele pe care le Îmbracă spaima și dăruirea și căutarea unei soluții și despre speranță și pasiune și cât de aproape se află toate acestea de egoism, nimicnicie, mizerie. O piesă despre Înfrângere, dar și despre gramul de nebunie cu care fiecare Își urmărește visul, rămânând prizonierul propriei existențe și singurătăți, despre multiplele forme pe care le Îmbracă iubirea, despre răni și mutilări interioare. O piesă despre
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
din timp și frustrări. Între avânt și stabilitate. „Între” pendulează el. Nu promite și nu face compromisuri. Trăiește respectând inflexibil doar dorința de a surprinde noul, frumosul, necunoscutul, viața. Aflându-se Însă permanent cu fața spre moarte. „Între” se definește egoismul ce Îmbracă forma iubirii și a frumuseții. Între alb și negru. Cuierul negru și oglinda cu ramă albă, biroul alb și ușile negre, scaunele albe și aparatele negre ce 65 Înregistrează pe pelicula neagră dârele de la alb la negru ale
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
Dar agape, care a fost odată tradus și prin caritate, are o conotație mai largă decât aceea simplă de act altruist sau chiar pe aceea de iubire, el desemnând o formă de iubire socială, reciprocă, dăruitoare, care este lipsită de egoism, nu pentru că se centrează pe binele celui care o primește, ci pentru că vine de la Dumnezeu prin intermediul celui care dăruiește și este direcționată către toți: către cel care dă, către cel care primește, și în mod egal și către societate, pentru
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Dar agape, care a fost odată tradus și prin caritate, are o conotație mai largă decât aceea simplă de act altruist sau chiar pe aceea de iubire, el desemnând o formă de iubire socială, reciprocă, dăruitoare, care este lipsită de egoism, nu pentru că se centrează pe binele celui care o primește, ci pentru că vine de la Dumnezeu prin intermediul celui care dăruiește și este direcționată către toți: către cel care dă, către cel care primește, și în mod egal și către societate, pentru
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
adesea de ,,propovăduitori drepți”din trecut sau din prezent, ignorându-I adesea. Slava Cerescului Părinte se lasă așteptată în inima noastră văzându-ne zgârcenia cu care ne dedicăm Lui, uitînd adevărată menire și identitate (de creștin) în preocupări fără de sens. Egoism, indiferență, uitare? Poate la un loc toate acestea ne umbresc idealul propriei mântuiri peste care tronează eu-l personal, orbitor și nimicitor. Cât mai avem în preajmă ,,luminători” să-i purtăm pe brațele inimii noastre făcând loc mesajului lor aducător
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
a avea dreptate, el caută rădăcinile culturii și civilizației românilor și lupta pentru depășirea superficialității și a occidentalizării fără noima a țarii”. „Mulți oameni de cultură, artiști și creatori (remarcă renumitul medic și scriitor Dimitrie Grama), sunt limitați de un egoism feroce și de invidie și tocmai aceste manifestări nefaste Artur a încercat să le combată prin atitudinea să altruist-superioară...M-a impresionat mult la Artur dragostea lui față de originea și istoria românilor și, ca o continuitate normală a acesteia, angajamentul
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
animare - fie într-un trup, fie într-o conștiință individuală sau colectivă. De aceea femeia normală nu se poate desăvârși pe ea, aducându-se spășită în jurul Eului ei fizic sau psihic, ea nu se poate împlini decât când înfloare dincolo de egoismul individului ei în ființele ce naște din trupul și din duhul ei. Individualismul - un ideal legitim pentru bărbat, e pentru femeie un non-sens! Idealul moral, firește e la fel pentru tot omul, dar virtuțile ce-l servesc și-l apropie
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
ar slăbi puterile inimei ei. Doar “a învăța” înseamnă “a înțelege” mai bine și mai multe - și a înțelege mai bine înseamnă “a iubi” mai temeinic. Prin învățătură se crește obiectivitatea și aceasta înseamnă scăparea - cât de cât - din strâmtimea egoismului. De altfel, nu e prilej de disciplinare mai severă, nu e antrenament mai sigur împotriva capriciului decât e cunoașterea legilor imuabile ale naturei și a principiilor șindescifrabilț. O instrucțiune serioasă - luminarea gândului - nu poate fi primejdioasă feminității, decât poate numai
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
Ca și cum nu și-ar avea eroismul ei specific, ca și cum nu l-ar fi dovedit veacuri de-a rândul! Ea, care dă viață, are menirea s-o apere. Eroismul ei nu poate sta în cuceriri prin sacrificiul vieței, ci în sacrificiul egoismului ei trupesc ca și sufletesc, pentru a da naștere și pentru a ocroti viața nouă! Eroismul ei e curajul răbdărei, curajul așteptărei și al nădăjdei! Ioana d’Arc e eroină, nu prin virtuțile războinice - soldați ca ea puteau fi mulți
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
Fiindcă dacă luăm, cumva la întâmplare, un alt personaj despre care s-a spus că a fost generos, ne referim la Bogdan-Pitești, care invita la conacul său scriitori și pictori, constatăm îndată că la acesta generozitatea făcea parte egală cu egoismul, chiar cu cinismul (a se vedea, în acest sens, foiletoanele sale din Seara). Spuneam mai sus că G. T. Kirileanu trecea între motivele care l-au îndepărtat de masa de scris, și pe acela că a fost "copleșit de multe
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
deprinde "vorba pe d-asupra limpede, dar adîncă la înțeles". Lipsa de ipocrizie și a oricărei atingeri hagiografice se vădește în ipostaza de cerber al autenticității, al adevărului cu firul despicat în patru sau, la nevoie, în patruzeci și patru. Egoismul lui Caragiale și lipsa lui de scrupul în a pune mîna pe averea Momuloaiei sînt reduse la ironia vecină cu disprețul: "într-un singur proces, Caragiale s-a lepădat întîi de mama lui și apoi de tatăl său". Și dacă
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
că nu au unde să parcheze nu fac altceva decât să pună carul înaintea boilor. În nicio capitală europeană nu este ușor să parchezi în centru. Și nici ieftin. Felul în care se parchează în București este un spectacol al egoismului fără sfârșit. Ultima dată când n-ai lăsat mai mult de 30 de centimetri între mașina ta și zidul unei case te-ai întrebat cum va mai trece pe acolo o mamă cu un cărucior? Când ai acoperit cu mașina
Problema parcărilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82544_a_83869]
-
lupta vieții,cu nimic nu te alegi, Iar cimitiru-i plin și de norod dar și de regi, Năpăstuiți și-asupritori! Pe nimeni n-ocolește moartea! O,lume,cât ai să mai lupți, Cu tot ce e .....lumesc? Căci doar din egoism și ură,te înfrupți , Păcate și plăceri,aleg azi tot mai mulți, Și-s prea puțini,cei ce pe Domnul,Îl slujesc! O,lume,când vei căuta, Să afli " Calea ", și să o urmezi? Împărăția cerului,o vor "lua", Acei
O,LUME! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380768_a_382097]
-
ne întoarce la copilărie, adică la acea stare de vis edenic, de dulce confuzie între real și imaginar. Iar orice copilărie își are norodul ei de păpuși, adevărate izvoare de încântare și de speranță într-o lume incipientă, neîncolțită de egoism și de mâhniri ascunse. Norod pe care l-am întâlnit în Impasse Berthaud, savurându-și experiențele istoriei lor de un veac și jumătate. Vârsta, rangul, sexul, rasa nu le împiedicau să stea laolaltă și să bârfească pe marginea năravurilor cele
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul are ceva demonic În el. O, Doamne, când mă ridic de jos, cu Încetinitorul, văd totul În jurul meu altfel, deși nimic nu s-a schimbat. Totul este la fel. Dar eu În conștiința mea sunt alta, parcă aș fi fost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
reflecție tehnică, ci mai degrabă ca un proces viu, spontan de perpetuă renaștere spirituală. E ca o eliberare de forță și de durere, de patos și de măreție, de credință și de speranță. Dangătul metalului nobil parcă ne transmite acel egoism divin ce provine din maniera de a trăi total, amețitor, fără limite propriul suflet, întregul eu. Mă simt blocat, ca și cum aș fi prizonierul acestor uriașe talăngi. în jurul meu dansează sunete incontinente, efluvii de armonice necenzurate. Ritornele de Handel, arii atribuite
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]