98 matches
-
culorilor țipătoare, dar și a sarcasmului ce funcționează ca un amortizor al suferinței. Floarea Țuțuianu e o senzuală frenetică. Stihurile sale sînt pătrunse de gîfîitul dorinței, sub egida unei pansexualități de tip feminin care se substituie celei masculine (autoritare și egolatre, ori sublimate, refrigerate în intelect), mizînd pe atuul seducției. însăși poezia nu e decît o pradă a acestei tactici: "Sulemenită/ și pe deasupra tocită de gînduri/ Lustruind pe ascuns singurătatea din vise/ Da. Sînt un trup care se dă la cuvinte
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
Poantă, Radu }uculescu, Letiția Ilea, Claudiu Groza) și cu destule articole incitante. O pată nefericită de culoare o reprezintă însă, în ansamblul publicației de la Cluj, "contribuțiile" lui Laszlo Alexandru, fostă tânără speranță a foiletonisticii critice, actualmente un spirit înăcrit și egolatru (a se vedea site-ul lui de pe internet, unde postează orice vorbuliță spusă despre el, laolaltă cu cópii de pe diplomele de bacalaureat, licență ș.a.m.d.). în numărul 96 al revistei (1-15 septembrie), autorul articolului Muzeul figurilor de ceară descoperă
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]
-
lumini/ se-aude un plâns printre vii/ cel ce fuge purtînd între umerii lui/ un copil/ nu poate fi decât sufletul/ cu poala veșmântului plină de/ struguri și frunze" (cel ce fuge). Un instinct al modestiei, așadar de la antipodul ipostazei egolatre proprii creatorului care sfidează alcătuirea universală, o îndreaptă spre "lucrurile mici" în care se răsfrînge splendoarea obiectivă a lumii. Lucrurile mici" au un rol expiator, întrucît ne pun în contact cu totalitatea, dizolvînd grandoarea secundă, artificioasă a subiectului ce-și
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
nu sunt incluse nici la indice, nici în cuprinsul volumului Dlui }urcanu. în prima polemizez cu Norman Manea, Leon Volovici, Daniel Dubuisson, Alexandra Laignel-Lavastine, în cea de-a doua urmăresc cronologic șubrezenia atacurilor anti-Eliade. Dar să nu fiu cârcotaș și egolatru și să nu insist asupra amănuntelor pro-domo. Spuneam și în recenzia anterioară că marele merit al autorului este că reproduce ireproșabil fragmentele cele mai semnificative din memorialistică, documente, scrisori, care evidențiază, fără rezerve, strălucita personalitate omagiată. Georges Dumézil îi scria
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
vehement și intransigent, a apărut în 2006 și se numește Cătălin Avramescu. De ce a tăcut până acum e un mister. Să-i dăm cuvântul: Mircea Eliade este "un personaj obsedat de propria carieră, un romancier mediocru, un caracter revendicativ și egolatru, care călătorește în Europa pe banii familiei". (Dosarul Eliade, 22, 28 februarie-6 martie 2006). "Eliade a dat dovadă, în numeroase ocazii, de o micime sufletească îngrijorătoare, de un egoism feroce... de scăderi morale consistente... Luați chestiunea competenței lingvistice. Studenții americani
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
Alexandru Vona. Era, prin 1995, și, firește, în legătură cu acest roman tot atât de fascinant pe cât i-a fost destinul, dar l-am văzut ulterior de cel puțin două ori pe an, și de fiecare dată, cu o insistență ce putea să pară egolatră, dacă n-ar fi fost extraordinara-i candoare, aducea, spre bucuria mea, vorba despre ecourile în țară și în lume ale Ferestrelor zidite. Și despre misterul pentru mine inepuizabil, al acestei cărți. Deși cu Alexandru Vona (pe numele lui de
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
Gheorghe Grigurcu Un joc favorit al lui Petre Stoica este jocul de-a modestia. La polul opus emfazei egolatre, hiperbolei sinelui, bardul se vrea cu tot dinadinsul micșorat, redus la formatul unui ins neglijat și neglijabil, ocolit de recunoașterea meritelor ce e de presupus că le are, dedat unor ocupații mărunte. Dramatismul e resorbit în surîsul echivoc al autoironiei
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
condiții stresante, dar m-am înseninat pe parcurs. Ar trebui, poate, să revin asupra unora din răspunsuri, dar convenția sincerității și-a directeții trebuie respectată. În ce-l privește pe Proust, răspunsurile sale îmi lasă impresia unui tânăr superficial, vag egolatru și obsedat să epateze. S-ar putea să fi fost chiar așa. Dar asta nu mi-l coboară cu nici un milimetru și cred că, dincolo de chestionar și în afara lui, rămâne una din cele mai strălucite minți creatoare date de umanitate
Ați completat vreodată chestionarul lui Proust? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7170_a_8495]
-
Săftoiu a fost exclusă, sâmbătă, din PNL Prahova pe motiv că există contradicții între discursul ei și cel al formațiunii politice. Într-un text scris, în urmă cu două luni, pe voxpublica, Săftoiu îl numește pe liderul PNL „narcisiac și egolatru”, „un Brutus postmodernist”. „A urmat campania prezidențială din anul 2009. Nu l-am căutat pe Crin Antonescu, el m-a căutat, propunându-mi să fac parte din stafful de campanie. Deși apăreau în permanență... semne suspecte, am pus totul pe seama
Ieșirile publice care au exclus-o pe Adriana Săftoiu din PNL by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40098_a_41423]
-
căutat pe Crin Antonescu, el m-a căutat, propunându-mi să fac parte din stafful de campanie. Deși apăreau în permanență... semne suspecte, am pus totul pe seama tensiunii campaniei și nu am căutat sensuri profunde ale unui comportament narcisiac și egolatru. C. Antonescu era excesiv de adaptabil când era vorba să își atingă țelurile”. „A ieșit victorios, pe locul al treilea. Într-o bună dimineață, am aflat că membrii PNL erau nevoiți să-l susțină, în turul al doilea, pe candidatul PSD
Ieșirile publice care au exclus-o pe Adriana Săftoiu din PNL by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40098_a_41423]
-
erau consistente, iar pana lui se grăbise să aștearnă texte propagandistice dintre cele mai acuzate, fapt ce l-a propulsat în fruntea unuia din foarte puținele periodice literare care apăreau atunci în țară. Însă ambițiile sale, cu o viguroasă rădăcină egolatră, erau mult mai mari, în direcția unei afirmări personale cu sau fără sprijinul oficialității. Încasînd onorariile oferite de aceasta, A. E. Baconsky înțelegea a o sfida "subtil" prin garderoba sa ieșită din comun, printr-o "eleganță" nelipsită de aroganță pe
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
cu moartea și indirect, dar necruțător, pe cei aduși în cauză ce se dau în vileag prin propriile fapte. Prin intermediul acestor două personaje, stau față-n față două stări de spirit: inocența, ingenuitatea și optimismul tinerei Kelly vs. lașitatea, cinismul egolatru al Senatorului. Lupta este inegală: pragmatismul calculat și implacabil al politicianului, care pune mai presus de orice propria carieră, va zdrobi visele juvenile ale unei tinere femei „fără importanță” care își făcuse un mit din prezența, prestanța și prestația Senatorului
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
o vitalitate debordantă care implică pe de o parte incapacitatea de disciplină, ergo o anume versatilitate, pe de altă parte propensiunea spectacolului. Introvertirea e descumpănită de extrovertire, ducînd la eleganța cultivată ostentativ, la dandysm. Vanitatea caracteristică are la bază estetismul egolatru, fără a putea ține în frîu impulsivitatea, tumultul funciar: "E vorba de o mistică a exceselor ce merge împotriva formelor stabile, detestînd colportajul sentimental de substrucție romantică, dar și formele epurate, clare". Spiritul baroc nu e unul al exclusivei forări
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
nu fac altceva decât să-l scoată la rampă pe inepuizabilul Dan C. Aidoma tuturor cititorilor săi profesioniști și inteligenți, ajuns față în față cu propriul scris, Dan C. Mihăilescu cade în fascinația sincerității. Ceea ce nu e nicidecum un act egolatru, ci o dovadă de extremă seriozitate, o confirmare definitivă a funcționalității algoritmului său. Singurul algoritm, de altminteri, întemeiat - curajos - pe arta sublimă a seducției... Viață literară II - o sintagmă fără articol hotărât, dar o carte întru totul decisă, cu osatură
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
descoperă nu doar o lume necunoscută (Europa de Est), ci și cât de ignorantă era intelectualitatea occidentală față de ceea ce se petrecea dincolo de Cortina de Fier. Nepăsarea și dezinformarea i s-au părut a fi cele două identități ale unei categorii de oameni egolatri, naivi și incapabili să înțeleagă realitatea, complăcându-se în papagalicirea dogmelor preluate din cărți simplificatoare și din conferințe în care nu se comunică, de fapt, nimic. Ține de predestinare faptul că, în cele din urmă, Tony Judt a ajuns la
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
o înșirare de întîmplări,povestirea amintirilor și gîndurilor mele ar trebui să fie o înșirare de odăi cu lumini diferite»”. Nici examinarea contradicțiilor și înrudirilor intelectuale dintre „neoclasicismul ionic” al lui Camil Petrescu și oscilațiile lui Mircea Eliade între confesiunea egolatră (ca formă de aventură) și extimitatea antiindividualistă (subsumată ideologiei experienței) nu sînt de ignorat, iar analizele dedicate lui G. Ibrăileanu sau Mihail Sebastian sînt, de-a dreptul, un lux, în care prețuirea nu exclude accente de tandră maliție. O idee
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
un flash asemeni unui haiku: figurant (Trois Chambres a Manhattan, 1965), protagonist (Mean Streets, 1973), oscarizat pentru rol secundar (Vito Corleone în Godfather ÎI, 1974) sau principal (Jake La Motta în Raging Bull, 1980), veteran dezaxat (Taxi Driver, 1976), saxofonist egolatru (New York, New York, 1977), imigrant temerar (Deer Hunter, 1978), proprietar de pămînturi (1900, 1976) sau producător de cinema (The Last Tycon, 1976), gangster sentimental (Once Upon A Time în America, 1984) ori legendar (The Untouchables, 1987), îndrăgostit ilicit (Falling în Love
Clipind în întuneric by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18171_a_19496]
-
principializeze particularitățile, să-și recunoască defectele constitutive, să-și depășească prejudecățile atunci când o operă literară autentică i-o cere. La noi, Lovinescu a fost mai aproape decât alții de un asemenea ideal" (p. 311). Expresivitatea discursului metaliterar nu înseamnă "exhibiție egolatră, ci frumusețe subordonată, propedeutică adevărului"; iar obiectivitatea nu este sinomină cu prudența. Explicațiile furnizate, aici, de Mircea Martin sunt - din tot ce am citit pe tema dată - cele mai apropiate de propria mea poziție critică, strâns asociată cu deontologia exprimării
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
d-sale belicoasă nu sînt doar produsul unei concepții, al unui credo, ci și efectul unui temperament. Mai mult, s-ar zice că acesta îi presează, îi informează conștiința, dirijînd-o în direcția unei funcționalități fățiș personale, reglînd-o pe scara dispoziției egolatre. Prezumăm că stăruința criticului pe "metodă", pedanteria mai curînd ambițios principială decît pusă în lucrare pe care o afișează, e o manevră de autodisciplinare, o reflexă tentativă de a-și calma nervul năbădăios. Marin Mincu dovedește o excelentă opinie de
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
în clipa concentrării asupra scrisului, nu cînd îți iese cartea de sub tipar"Să fie oare o febrilitate a unei anume neliniști? Să fe teama secretă a izolării prin anistoricitate? Segregîndu-se într-o antiegolatrie ea însăși prin extensie cu contradictorii efecte egolatre, poetul se cantonează în conștiința unei vitalități glorioase în sine, fără antecedente și fără urmare: „Nu-mi ridicați monumente de piatră dacă țineți la mine. Mă veți uita mai curînd decît moartea. Nu cheltuiți în zadar / miliarde de lei pe
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
dar și de epilogul sugerat prin tușe simbolice. Important pentru rigoarea și stilul "crochiurilor" este că Tania Lovinescu nu amestecă poezia cu proza și evită melodrama. Miza morală a cărții este fățișă, fără a fi stridentă: pesimismul, izolarea înverșunată, macerarea egolatră cedează în fața solidarității și încrederii în frumusețea vieții, altruismul fiind singura soluție de a fi a personajelor. Oricum, palpitul și zumzetul vieții se aude limpede în fiecare povestire (cu excepția câtorva, ceva mai discursive), Tania Lovinescu simțindu-se cel mai bine
Portrete în mișcare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12532_a_13857]
-
Irina Coroiu O mamă - egolatră dintotdeauna și cochetă încă - își clamează dreptul la nepoți. Prilej pentru fiică de a-și rememora motivele ratării existențiale. Așa ar putea fi rezumat subiectul piesei scriitoarei scoțiene Sharman Macdonald, nu însă și tema pe cît de profundă, pe atît
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
pe ascuns,/ caligrafiate excesiv, ca pentu a întârzia/ și îndulci vacarmul de fond, pentru a păcăli ochiul/ ostenit asupra unui peisaj toxic./ Ca pentru a înveli în literă îngerească realitatea/ cu practicile ei haotice" (Literă îngerească). Iar oglinda, instrument narcisiac, egolatru, devine bună conducătoare de umanitarism: Un motiv să te admir zburând ca un înger/ nu ca un vierme târându-te tu, semenul meu,/ oglinda mea cu care venind în atingere vreodată,/ să mă recunosc și să nu mă detest" (Ochii
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
estetic și nu cauți să-l judeci sub unghi istoric. A-i cere să fie distant e o condiție absurdă, un Pandrea nepărtinitor fiind o contradicție în termeni. De aceea carența simțului critic îi este acută, compensația venind de la timbrul egolatru, de histrion debordînd de admirație de sine. Pandrea e un deliciu în latura mînuirii verbului și o stupoare în latura mărturiei directe. E un cîrtitor fierbînd în suc propriu și ridicînd limba la pragul unui carnaval cult. Din acest motiv
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
ar limita, prin urmare, la ipostaza de simplu mediator, agent al comunicării directe, de la om la om, cu ajutorul unei „limbi comune“ (pentru detalii, vezi cartea cu titlu omonim), accesibile oricui. Sarcină grea, impunând drept condiție preliminară renunțarea, asceza, reprimarea tendințelor egolatre și a impulsului afirmării de sine. În plus, naratorul acesta ubicuu și lipsit de viață personală ar avea menirea de a concilia literatura cu viața și de a-i învăța pe ceilalți (pe cei care trăiesc fără a fi capabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]