90 matches
-
fie mai comodă decît la noi. La noi se iartă pe toată linia. La noi se uită". Nu în ultimul rînd sîntem îndemnați a semnala actualtiatea unor linii ale poetului ce vituperează apatia și lîncezirea conștiințelor, retorica sterilă a parlamentarilor, egotismul lacom, parazitar al noilor privilegiați, pe fondul unei degringolade axiologice: Spiritul curent arată semne de slăbiciune vădită, este o răsturnare a valorilor care ne-a dat criza principiului de autoritate atît de necesar într-o muncă de consolidare, este o
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
momentul consacrării oficiale. Așa merg lucrurile în lumea literară și se pare că fără asta nu se poate. E drept că unora dintre aceste autentice personalități e mult mai bine să le citești doar cărțile, fără să le cunoști nemijlocit egotismul exacerbat, trufia, susceptibilitățile, lipsa de măsură, nevrozele, răutatea - fertile în opera dar neplăcute în relațiile cotidiene. * Printre tinerii afirmați în ultimul deceniu, unul ni se pare uimitor prin înfăptuiri și altruism: Nicolae Tone. Punîndu-si, cu o inepuizabila energie, priceperea, cultura
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
peste zi e cum nu se poate mai bine// noi numai noaptea când mara a adormit în sfârșit// atunci ne strecurăm iute sub plapu-mă/ și în tăcere ne izbim iute unul de altul/ ca două pulpe de pui." (pag. 46) Egotismul rugos și fluiditatea minimală sunt trăsăturile distinctive ale celui dintâi. În schimb, în cel de-al doilea, altera pars se face simțită și e ascultată cu sfințenie. Nu e singurul loc în care Mara deține cheia mecanismului discursiv. Un foarte
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]
-
probabil cel mai recurent reproș adus atunci lui Mircea Cărtărescu a fost ,autismul" politic. Deși România trecuse în acei ani prin evenimente și schimbări politice majore, faptul că ele nu apăreau consemnate în jurnal era interpretat ca un semn de egotism și aroganță supreme. Scriitorul spunea, într-un interviu, că neimplicarea sa în spațiul public nu înseamnă însă indiferență civică. Cert este că, anul trecut, cînd Mircea Cărtărescu a apărut printre editorialiștii relansatului Jurnal Național, această nouă postură a stîrnit interes
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
au publicat primele manifeste avangardiste spaniole și faimosul cerc literar de la Cafeneaua Pombo. Adept al "artei pentru artă", Ramón, cum îl numesc pînă și cele mai sobre dicționare literare spaniole, este adeptul unei formule extrem de personale, amestec de autobiografic, chiar egotism și viziune nihilistă, de extravaganțe narative, fragmentarism și viziune absurd-haotică asupra lumii. Este inițiatorul unei specii literare numite "greguería", definite ca "metaforă plus umor" și ca "esența a tot ce rămîne, tot ce trăiește, tot ce rezistă între decădere, aciditate
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
sub unghiul spectacolului baroc ce ni-l oferă personalitatea d-sale, îl măsurăm prin lentila fumurie a difidenței critice care șterge efectul sclipirilor sprințare, sperăm a ajunge la o concluzie rezonabilă. Confratele Mincu e unul din criticii însemnați ai momentului. Egotismul teatral ce i se impută cu amuzament sau iritare e considerabil redus inclusiv prin atenția constantă, exemplar generoasă, pe care o acordă tinerilor autori.
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
amestec de realitate și ficțiune, însă asta nu are nici un impact negativ asupra valorii ei. Miza cărții nu este neapărat una de ordin istoric, de redare a unei realități trăite, cât portretizarea unui individ cu un destin neobișnuit, de un egotism desăvârșit, reverberațiile acestui portret fiind de natură filozofică. Relația lui Miller cu Moricand debutează pe fondul unei empatii prin partea primului pentru condiția de falit rătăcitor, pe care el însuși o trăise, empatie pe care Moricand o speculează la maximum
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
să rămână așa) perioada cea mai romanescă pe care am traversat-o; faptul că memoria mea, slabă, foarte imprecisă, a transformat de mult timp amintirile într-o cvasi-ficțiune, în povești, în roman; faptul, de asemenea, că simțeam nevoia, înconjurat de egotismul și de cinismul contemporan, să vorbesc despre o perioadă care avea ridicolul ei, dar care era totuși dominată de un anume idealism, un anume altruism; cu atât mai mult cu cât mi se părea că epoca aceea, nu chiar foarte
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
o sforțare compensatoare a „originalității” cu orice preț, acompaniind extravaganțele ce se țin lanț în mass media? De o depersonalizare, de o reducție a ființei lăuntrice în favoarea unor prestații uscate, mașinale? De o depreciere a valorilor „înalte”, ducînd la un egotism cinic? Greu să mă opresc la una singură din asemenea cauze, la urma urmei verosimile, ori la altele ce s-ar mai putea dibui. Prefer a socoti că e o criză de creștere pe care, ce e drept, noi am
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
o asemenea adîncire a ființei încît punțile curente spre lume sînt aparent suspendate, pe de alta, în calitatea estetică spre care aspiră, se cuvine a se deschide către fenomenologia mundanului, a face uz de materia acestuia. Marea ei abstractizare (un egotism sublim) amenință concretețea obligatorie a limbajului ce-i dă trup și-n care se află sămînța unei dăruiri specifice, vizînd o infinitate a recepției. "Unindu-se moral în rugăciunea adevărată cu Dumnezeu, scrie Vladimir Soloviov, omul nu se unește cu
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
cu energie, pentru că eroi de tipul Fabrice sau Julien Sorel sunt tocmai aceia cu care mă feresc să semăn. Popoarele îmbătrînite se semnalează prin astfel de simboluri. Exaltarea vitalității fără nici o rezervă poate să ducă la cultul senzației și la egotism. E tocmai ceea ce detest. Fabrice și Julien sunt eroi romantici, cultivând eul, personalismul, căutând să se promoveze brutal ca indivizi, să guste viața solitar. Ei vor să violeze conștiința umanității prin cinismul egoismului lor. Într-un cuvânt, sunt avizi de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din decuria și centuria mea și a gusta din plin viața, adică pericolele ei, în mijlocul unei unități de calitatea aceasta. (Ioanide: "Ce erezii! Tudorel nu are sensul valorii omului, crezând că individualitatea e în conflict cu corpul social".) Am un egotism social și în felul acesta caut și eu senzația și mă dezinteresez de construcție și alte rezultate de acestea himerice. Să construiască pentru noi popoarele sclave, noi merităm viața prin simplul fapt că existăm. Am făcut o aluzie la pericolele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
criminale! E juristul unei galere!") Am citit și Les caves du Vatican 1 de Andre Gide, așa de gustat, din păcate, chiar de unii din centuria noastră. Cartea mi se pare o aberație a spiritului unui popor îmbătrînit , bolnav de egotism și de senzualism individualist. (Observația lui Ioanide: "Dar ce faci tu nu e romantism patologic?") Contrafăcând pe Raskolnikoff, Lafcadio comite un crime immotive 2 din simpla perversitate estetică de a deruta poliția; quel embarras pour le police!3 O ucidere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se va despărți de Cocuța, una dintre ele va muri iar micuța Lilly se va sinucide folosind o „armă ucigătoare” în buna tradiție a pieselor de teatru bulevardier, ochiul analistului observând și un fir de ciorap care s-a desprins. Egotismul eroului implică „și dorința de a poza, rezultat al unei formații livrești și al capacității de autoiluzionare. Amăgirea cunoște la început forme benigne, naive; tânarul profesor, invitat într-o clasă de fete să țină o conferință, preocupat de impresia pe
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și ce iaște convenabil la noi: de nu ar fi decât o natură ceva mai puțin poluată, o mare disponibilitate conversațională a omului de rând, un încă sporit interes pentru istorie, geografie, lumea străină, o rată realarmantă încă a voiorismului, egotismului, intertămâierilor și interfelațiunilor reciproc dezavantajoase, o prezență suportabilă a gândirii unice și/ sau a corectitudinii politice, atât de tiranizantă pe axa Washington-Marea Moartă. Cât privește imagina României peste hotare, dusă în cîrcă de reprezentanții săi, astuția sugerată de patafizician pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
personalitate, pe a fiecăruia dintre cei ce mă citesc, pe a cititorilor mei, dar și pe-a acelora ce nu mă citesc. Noi toți suntem euri, fiecare dintre voi, cei ce mă citiți, sunteți câte un eu, și ca atare egotismul este poziția cea mai altruistă și mai universală. Și eu nu apăr și nu predic un eu pur, ca acela al lui Fichte, apostolul germanismului, un eu care nu ar fi altceva decât eu, ci apăr și predic eul impur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
căsătoriei decât chiar mănăstirile sau marile colegii, un club e Întâi de toate cel mai ocrotitor refugiu pentru un bărbat care vrea să Își păstreze libertatea. „Numai la club bărbații reci, rezervați, egoiști, Într-un cuvânt - terni, Își pot cultiva egotismul; numai acolo dușmanii doamnelor au mână liberă pentru a da formă intimității lor; iar dacă sunt cumva Îndrăgostiți de vreo femeie, numai acolo se pot adăposti din calea acestui amor. ș...ț Numai acolo se poate mânca, bea sau citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
printr-un fel de nebunie, dar fără a provoca totuși vreodată ruptura”1. Cel care continuă discuția inaugurată de Jean d’Ormesson, o nuanțează și o sporește cu noi sugestii e Emilien Carassus În capitolul intitulat nu fără temei De la egotism la snobism al cărții sale. El nu Încetează să sublinieze tensiunea dintre dorința de unicat a dandy-ului și riscul de a fi multiplicat prin simulacre, Între care, cel mai vizibil - snobul. Dandy-ul are o capacitate unică de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
diletanți care prin rea intenție și ignoranță contribuie la decadența artelor și a literaturii. 1.4. Psihologia ego-ului Fascinanta lucrare a lui Max Nordau ne subliniează faptul că una dintre cauzele degenerării artelor este exacerbarea ego-ului. Autorul face distincția între egotism/egocentrism și egoism. În concepția sa egoismul, care nu este considerată o boală, este o stare a unei persone care se conduce, în viață și implicit în societate, după propriile sale reguli, fără a ține cont de alegerile celorlalți. De
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
fără a ține cont de alegerile celorlalți. De exemplu, egoismul se caracterizează printr-o lipsă de amabilitate pe fondul unei lipse de educație, a unui caracter anormal, a unei atitudini morale deficiente. Pe de altă parte, în concepția aceluiași autor, egotismul este o maladie, subiectul suferind de faptul că se percepe pe sine ca fiind centrul universului, privește lucrurile denaturat, considerând tot ceea ce e în jurul său ca fiind ”corpusculi” din angrenajul universului anume creat pentru fericirea sa proprie; egocentristul nu înțelege
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
înțelege lumea și nu e în stare să aibă o poziție obiectivă față de propria persoană. Egocentriștii sunt pe de o parte mistici, erotici și uneori par a fi interesați de acte filantropice, pe când la mistici se întâlnește destul de des un egotism foarte dezvoltat. Pentru a se înțelege cum ia naștere conștiința de ”sine”, exagerată în mod bolnăvicios, până la nebunia grandorii, este necesar de observat în prealabil cum se naște conștiința de sine a omului normal. Vechea psihologie spiritualistă care privește ”sinele
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
îmbinare sentimentală. Îl ascult și nu-l ascult, cu mîna lipită de fierul uvrajat al ușii. Ana, eu te știu pentru că, vrei nu vrei, vîrstele ni se îmbrățișează. Te cultiv în dumbrava mea. Fac exerciții de slavă. A ta. Nici egotismul vecin cu perversiunea, nici tonul patristic nu-mi plac. Slavă! Și ce sintagmă! "Exerciții de slavă!" S-o fi aruncat întru propășirea planetei mele, din leat în leat. Te pomenești că-ți îndumnezeiesc dumbrava din Dorobanț. Asta ca să rimeze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
te dezbraci la timp de iluzii. Poemul "A fost azi" este o sinteză a problematicii volumului: "Și vii și vii de pretutindeni/ Ca un tren de marfă gol, vii/ și nu te mai termini". Sentimentul de risipire este foarte puternic, egotismul poetului este de ordin social, el se naște din inconformism și nu poate dispare într-un context care-l uită: Chiar și nervii tăi/ Care ți s-au răsucit astăzi foarte artistic,/ vor putea fi folosiți de ei cu succes
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Astfel, eu Încetez de a mai fi singur, izolat, abandonat. În toate cazurile, dubletul sunt În două ipostaze. Prin aceasta, dubletul se dovedește a fi sursa interioară a ființei mele, care se manifestă plenar prin ea Însăși. Nu este un egotism, ci o deschidere către sine Însuși și, implicti, este o Împlinire de sine. Cuplul De problema dublului este legată cea care privește cuplul. În cazul dublului, persoana mea există și este reprezentată prin două ipostaze ale aceluiași Eu, se asociază
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Perceperea și relaționarea cu Celălalt, nevoia de recunoaștere din partea lui nu sunt altceva decât forme ale cunoașterii și realizării de sine: "spre voi mă apropii de mine însumi". În acest sens, s-a putut vorbi adesea despre individualismul sau chiar egotismul lui Ioanid Romanescu, de puține ori s-a amintit însă faptul că acest egotism implică și ideea de spectacol. Marian Popa sugera, spre exemplu, nevoia poetului de spectatori care să asiste la abilele sale înscenări poetice: "Un egotism dezvoltat în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]