70 matches
-
Iași pentru a fi înscăunați. În anul 1812, în incinta Mănăstirii Frumoasa a fost construită o casă cu parter și etaj, cunoscută sub denumirea de „Palatul de pe ziduri“. Autorul planurilor a fost arhitectul Marin Kubelka. Aici s-a aflat sediul egumeniei, dar în unele perioade locuia aici și domnitorul, egumenul mutându-se atunci în vechea clădire din sud-vestul incintei. Turnul-clopotniță a fost refăcut în perioada 1819-1833 de către arhimandritul Ioasaf Voinescu, egumenul mănăstirii, după planurile aceluiași arhitect. Actuala clădire a bisericii datează
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
susținut de pilaștri legați între ei prin niște arcuri de piatră. Sub palat, se aflau niște pivnițe, care se întindeau pe tot subsolul, fiind formate din mai multe încăperi. Până la construirea Palatului "de pe ziduri", această clădire a avut rol de egumenie. În secolul al XIX-lea, în perioadele când domnitorul locuia în Palatul "de pe ziduri", egumenul se muta în vechea clădire, acesta fiind motivul pentru care a rezistat până în prezent. Ulterior, el a devenit o simplă dependință, fiind folosit ca depozit
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
din incinta mănăstirii au servit ca spital militar, aici fiind îngrijiți ostașii răniți. În anul 1930, la inițiativa lui Nicolae Iorga, președintele Comisiunii Monumentelor Istorice, au fost refăcute biserica și încăperile mănăstirii, după cum atestă o placă memorială amplasată pe clădirea Egumeniei. Lucrări importante de restaurare s-au efectuat în perioada 1964-1971, în urma cărora turnul clopotniță și-a recăpătat forma sa originară, cuhnea, zidurile incintei și bastioanele au fost refăcute, iar palatul lui Duca Vodă a fost consolidat. În restaurarea complexului monahal
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
încăpere care trebuia să fie cucerită ultima, doar după înfrângerea rezistenței străjerilor din camera clopotelor. În cursul ultimei restaurări, pe latura de est a turnului s-a descoperit și o trapă pregătită pentru prinderea în cursă a eventualilor atacatori. Clădirea egumeniei a fost construită pe la 1670 pe latura sudică a incintei, lipită de curtină și în apropiere de colțul sud-vestic. Aceasta este o construcție de inspirație bizantină, cu ziduri groase de până la 1,40 m și cu ornamentații (în special ancadramentele
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
în subteran. În încăperile de la etaj se intră prin două pridvoare, unul mai mare (care dă într-o tindă) și unul mai mic (care dă în apartamentul de locuit), așezat în fața aripei stângi a clădirii. La etaj se află camerele egumeniei (stăreției) și Sala Gotică, cu rol de trapeză. Sub pridvorul mare se află o ușă care dă în pivnițele în care se păstrează vinul obținut din podgoriile mănăstirii. Din pridvorul mare se intră într-o tindă. De o parte și
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
pivniței având deasupra sa o construcție rudimentară de lemn. Edificiul nu avea acoperiș și nici șarpantă, iar pridvorul cel mic, care dădea în apartamentul de locuit și care fusese construit probabil din lemn, lipsea cu totul. În perioada 1910-1911, clădirea egumeniei a fost restaurată de arhitectul Gheorghe Lupu. Cu această ocazie, s-a refăcut acoperișul și s-a completat partea superioară a zidăriei de sub streașină (care a fost decorată cu un șir de ocnițe din cărămidă aparentă), s-au construit două
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
șuri, hambare) dispuse de-a lungul curtinelor. Mijlocul incintei trebuia să rămână liber pentru a permite circulația oamenilor din garnizoană și punerea cailor la conovețe. După cum se observă din fotografiile de la sfârșitul secolului al XIX-lea, între turnul-clopotniță și clădirea egumeniei se afla un al doilea palat, aflat pe atunci în ruine. Această clădirea avea parter și un etaj, cu ferestre mari și numeroase. Într-o fotografie din 1898 aflată la Biblioteca Academiei Române din București se observă o clădire în ruină
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
fotografie din 1898 aflată la Biblioteca Academiei Române din București se observă o clădire în ruină, fără acoperiș. După cum presupun istoricii Dan Bădărău și Ioan Caproșu, ea a a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pentru a servi de egumenie, într-un moment în care vechea egumenie era ruinată și era considerată "„prea necorespunzătoare vremurilor pentru a fi restaurată”". Pe lângă aceste construcții, în incinta mănăstirii, lângă turnul clopotniță, se mai află un postament de piatră cu un clopot vechi pe
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
din București se observă o clădire în ruină, fără acoperiș. După cum presupun istoricii Dan Bădărău și Ioan Caproșu, ea a a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pentru a servi de egumenie, într-un moment în care vechea egumenie era ruinată și era considerată "„prea necorespunzătoare vremurilor pentru a fi restaurată”". Pe lângă aceste construcții, în incinta mănăstirii, lângă turnul clopotniță, se mai află un postament de piatră cu un clopot vechi pe care se află o inscripție în limbile
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
pădure"". Acest teren se întindea pe valea râului Căcaina, de la iazul Mănăstirii Dancu spre nord. În anul 1809, Serafim, egumenul Mănăstirii "Trei Ierarhi" a restaurat această biserică, fiind așezată atunci o a treia pisanie. Pe atunci, de biserică se ocupau egumenii greci de la Mănăstirea Trei Ierarhi, care trimiteau aici călugări pentru a se îngriji de biserică. În anul 1850 s-a realizat pictarea bisericii. În decembrie 1863, ca urmare a adoptării Legii secularizării averilor mănăstirești închinate, mănăstirea a fost desființată, biserica
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
fost construit în perioada 1843-1845 un nou corp de chilii. Din fostul corp se păstrează până astăzi doar temelia care se vede înaintea intrării în noul corp. De asemenea, tot atunci s-a supraînălțat cu un etaj turnul clopotniță. Clădirea egumeniei și paraclisul "Sf. Nicolae" au fost reparate în 1846. Prin decretul nr. 1176 din 1904, Consistoriul arhiepiscopesc al Mitropoliei Bucovinei și Dalmației a declarat Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava ca mănăstire independentă, scoțând-o din administrarea Mănăstirii Dragomirna
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
laturile de vest și nord ale incintei se află casele egumenești și chiliile călugărești cu parter și etaj. În decursul timpului, aceste clădiri au fost reconstruite de mai multe ori. Actualele clădiri datează din perioada 1843-1845, în timpul stăpânirii austriece. Clădirea egumeniei și paraclisul "Sf. Nicolae" au fost reparate în 1846. Corpul de chilii se termină pe latura de nord cu un mic paraclis cu hramul "Nașterea Maicii Domnului". Acesta a fost construit în 1976, la etaj, pentru a permite oficierea slujbelor
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
mănăstire. Racla cu moaștele Sf. Onufrie fiind așezată într-o firidă din pronaosul Bisericii "Buna Vestire" din Sihăstria Voronei, unde se află și astăzi. Biserica Mănăstirii are astăzi două hramuri: Buna Vestire și Duminica Tuturor Sfinților. Între anii 1920-1945, sub egumenia protosinghelului Ghedeon Verenciuc (1920-1947), au avut loc lucrări de reparație ale ansamblului monahal. Zidul bisericii a fost legat cu bare de fier în anul 1937, s-a construit un acoperiș din tablă zincată și au fost ridicate noi clădiri pentru
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
cult, cu fonduri acordate de Mitropolia Moldovei și Sucevei și cu sprijinul tehnic al autorităților de stat. Cu acest prilej, a fost curățată și refăcută pictura murală interioară, catapeteasma și vechile jilțuri, s-au consolidat și restaurat turnul-clopotniță, clădirea fostei egumenii, zidul de incintă și casa de ape. În acea vreme, paroh era preotul Constantin Andrei. Biserica a fost resfințită la 27 noiembrie 1988 de către patriarhul Teoctist, înconjurat de un sobor de preoți din Iași. Atunci s-a amplasat o nouă
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
decorative. La ultimul etaj se află încăperea care adăpostește mecanismul celor patru ceasuri cu cadrane circulare, câte unul pentru fiecare latură. Această clădire a fost construită în incinta mănăstirii, pe la începutul secolului al XIX-lea. Aici s-a aflat sediul egumeniei Mănăstirii Bărboi. În clădirea egumeniei a funcționat pentru o perioadă primul „Institut pentru învățătura fetelor” din Moldova, înființat de domnitorul Mihail Sturdza în noiembrie 1834. În această casă a locuit din iunie 1864 și până în aprilie 1865 scriitorul Ion Creangă
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
află încăperea care adăpostește mecanismul celor patru ceasuri cu cadrane circulare, câte unul pentru fiecare latură. Această clădire a fost construită în incinta mănăstirii, pe la începutul secolului al XIX-lea. Aici s-a aflat sediul egumeniei Mănăstirii Bărboi. În clădirea egumeniei a funcționat pentru o perioadă primul „Institut pentru învățătura fetelor” din Moldova, înființat de domnitorul Mihail Sturdza în noiembrie 1834. În această casă a locuit din iunie 1864 și până în aprilie 1865 scriitorul Ion Creangă, el slujind ca diacon la
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
Constantinopol. Existau 158 de parohii și 183 de clerici în Biserica estoniană. Exista și o catedră de teologie ortodoxă la Facultatea de Teologie a Universității din Tartu. În Petseri se găsea o mănăstire, două schituri în Narva și Kuremäe, o egumenie în Tallinn și un seminar în Petseri. Străvechea mănăstire din Petseri (Pechory, care aparținea Estoniei și care aparține acum Rusiei) a fost ferită de distrugerile în masă de biserici care au avut loc în Rusia Sovietică). În 1940 Estonia a
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
monahală) și învățând carte, a ajuns la înălțimea cunoștinței. Deci, călugărindu-se și plinind tot felul de fapte bune, s-a învrednicit harului preoțesc de la Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului. Și fiind atunci la Mănăstirea Studion Preacuviosul Platon și lăsând acela egumenia, a primit egumenia fericitul acesta, care a povățuit bine și cu plăcere dumnezeiasca turmă cea încredințată lui, păstorind-o la pășunea mântuirii. Dar fiindcă a mustrat cu îndrăzneală împreună cu Sfântul Tarasie pe împăratul Constantin VI (780-797), feciorul Irinei, că și-
Teodor Studitul () [Corola-website/Science/318196_a_319525]
-
carte, a ajuns la înălțimea cunoștinței. Deci, călugărindu-se și plinind tot felul de fapte bune, s-a învrednicit harului preoțesc de la Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului. Și fiind atunci la Mănăstirea Studion Preacuviosul Platon și lăsând acela egumenia, a primit egumenia fericitul acesta, care a povățuit bine și cu plăcere dumnezeiasca turmă cea încredințată lui, păstorind-o la pășunea mântuirii. Dar fiindcă a mustrat cu îndrăzneală împreună cu Sfântul Tarasie pe împăratul Constantin VI (780-797), feciorul Irinei, că și-a lepădat pe
Teodor Studitul () [Corola-website/Science/318196_a_319525]
-
în care era instalat orologiul cu câte un cadran pe fiecare fațadă. Pentru a ajunge la prima încăpere trebuia urcată o scară în spirală cu 280 de trepte. Afectat de cutremurul din 1802, turnul a fost reconstruit în 1806 de către egumenii greci pe un amplasament situat la 3,5 metri distanță de locul inițial. Cu acest prilej pisania inițială, care la construcția turnului era amplasată pe zidul situat spre Ulița Mare, a fost mutată pe pe fațada dinspre biserică (în prezent
Turnul-clopotniță al Mănăstirii Trei Ierarhi () [Corola-website/Science/330448_a_331777]