84 matches
-
13 • O.P. 1 • C.P. 161 Tel. Difuzare: 0788.319462 • Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com • http://www.euroinst.ro 1 Critica literară și filosofia, în rev. "Sæculum", anul I, martie-aprilie 1943, p. 10. 2 Referitor la concepte precum intuiție eidetică, înțelegere albă, corp poetic sau trup poetal, pe care le vom folosi în acest volum, trimitem la cartea noastră Înțelegerea albă. Cinci studii de hermeneutică fenomenologică, Editura Paralela 45, Pitești, 2012, pp. 166-231. Am prezentat in extenso punctele de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumea practică. Fenomenologul caută o experiență mai directă a întâlnirii cu lumea. Aceasta este precomprehensiunea originară; b) căutarea sensurilor: cercetarea fenomenologică caută esența experiențelor (essence of experiences), și nu numărul sau frecvența lor. Cercetarea fenomenologică folosește o așa-numită „reducție eidetică” pentru a „capta” atitudinea „naturală” și/sau pentru a reflecta „luarea de conștiință” asupra lucrurilor prin intermediul sistemului comun. Max van Manen a avut în vedere înțelesul conceptului de fenomen conferit de Husserl. Fenomenul este ceea ce face un anumit lucru „să
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
răspuns că „vede” tabelul de cifre sau de litere. Așa se explică ușurința cu care-și putea aminti elementele unui tabel în funcție de diverse puncte de plecare sau de direcție. Această „fotografiere” (pe care Neisser a numit-o mai târziu „memorie eidetică”) are o atât de mare acuratețe, încât Veniamin putea să fie victima unor greșeli de „recitire”, atunci când cifra sau litera erau scrise greșit. Atunci când, după 15 ani, luându-l pe nepregătite, Luria i-a cerut să-și amintească o listă
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
loc și același timp. În magma religiilor orientale ale decadenței, în talmeș-balmeșul doctrinelor în vogă, secta lui Hristos nu era la origine decît una printre multe altele. De ce Iisus, și nu Mithra, Osiris ori Hermes Trismegistul? Sîntem lipsiți de "variațiuni eidetice", cum spun fenomenologii. Dacă profetul și-ar fi pierdut glasul ori s-ar fi bîlbîit cînd a ajuns la Medina, fața lumii ar fi fost alta. Nici Islam, nici Occident. Și printr-o suită de accidente materiale catastrofe naturale sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
transcendentul (supracunoaștere dublată, totuși, de necunoașterea Ființei supreme în esența ei). Această formă de cunoaștere, îndreptată spre ceea ce este transcendent omului, se deosebește, de asemenea, prin finalitatea rezultatului ei "negativ" (ea nu "luminează", ci "întunecă" obiectul ei cognitiv) de intuiția "eidetică" prin care Husserl crede că ego-ul transcendental își cunoaște imediat, direct esența sa constitutivă cea mai adâncă și anume Logosul, apriori-ul universal și dătător de sensuri. Ea se deosebește, în fine, și de interpretarea și explicitarea lui Heidegger, prin
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a cercetării înspre un scop clar precizat. Cercetătorul își fixează limpede obiectivele în introducere: "Investigarea comparatistă a cântecelor eroice din Edda, a unor saga ale islandezilor și a Cântecului Nibelungilor prin prisma ipostazelor protagonistelor ne va permite să identificăm modelele eidetice ale feminității la care se raportează autorii acestor eposuri, modele care ar putea fi diferite în nordul și în sudul spațiului germanic medieval. Aceste modele, prin funcțiile atribuite și mijloacele puse la dispoziția femeii, determină în mare măsură evoluția epicului
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
a unui concept, proiectată în lumina neoplatonismului augustinian” (p. 94). Fără să lămurească oricât de puțin aceste cel puțin îndrăznețe paralele, autorul vorbește pe aceeași pagină despre „iluminările succesive” ale conștiinței personajului principal din romanul analizat, ca „având rolul reducerii eidetice” (corect ar fi fost reducției eidetice - însă abuzul terminologiei filosofice este abia la început), considerând mai apoi că „după exemplul cuplului subiect-obiect transcendental, adevărul și lumina interioare dezvăluie o singură și aceeași enigmă indefinită etc.” (p. 94). Tot acest delir
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
neoplatonismului augustinian” (p. 94). Fără să lămurească oricât de puțin aceste cel puțin îndrăznețe paralele, autorul vorbește pe aceeași pagină despre „iluminările succesive” ale conștiinței personajului principal din romanul analizat, ca „având rolul reducerii eidetice” (corect ar fi fost reducției eidetice - însă abuzul terminologiei filosofice este abia la început), considerând mai apoi că „după exemplul cuplului subiect-obiect transcendental, adevărul și lumina interioare dezvăluie o singură și aceeași enigmă indefinită etc.” (p. 94). Tot acest delir conceptual, care abuzează grav de răbdarea
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
țărilor occidentale... Eu sînt foarte ispitit să spun, ascultînd posturi de radio ccidentale, consultîndu-mă cu prietenii mei din Occident, din Franța pînă la Washington, la State Department, sînt foarte ispitit să văd aicea, fenomenologic vorbind, adică încercînd să extragem esențialul eidetic din evenimente, să văd simptomul unei noi faze a Europei, pe care am început-o într-un fel mai supreptice din 1989-1990 și care continuă pe un fel de linie de destin, cum se zice în astrofizică o "linie de
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
transcendentale, deosebită de psihologie și de astronomie, de pildă, care rămîn niște științe de atitudine naturală implicînd un realism spontan. Fenomenologia, dimpotrivă, începe cînd "punem în afara jocului poziția generală a existenței" aparținînd esenței acestei atitudini naturale. Este deci o știință eidetică, asemeni matematicilor. Metoda este reducția. Acel epohé husserlian, adică punerea în paranteză (a fenomenului studiat, fenomen natural ). Introspecția lucrează pe teren empiric, apoi induce, trecînd la general. Reflecția fenomenologică încearcă să prindă esențele, plasîndu-se, din capul locului, pe terenul universalului
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
terenul universalului. " Dacă ne plac paradoxurile, - și cu condiția de a înțelege cum trebuie semnificația ambiguă a frazei următoare, - putem să ne îngăduim să luăm ca adevărată ideea că Ficțiunea constituie elementul vital al fenomenologiei ca și al tuturor științelor eidetice, precum și izvorul din care țîșnește cunoașterea adevărurilor eterne". (Ideen) Se fundamentează, astfel, și proza, romanul de ficțiune, fenomenologia devenind, prin idei, și prin imaginea ideală extrasă din fenomen, baza ideologică a oricăror lucrări de imaginație... "Erlebnisse"-ul intențional, trăirea intențională
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
Leucocitele - 4,5. Hematocritul - 41,6. Trombocitele - 228. Colesterolul - 204. Creatinina - 1,0. Bilirubina - 4,2 și așa mai departe. IQ-ul meu - dacă ar fi să credem în așa ceva - 121; e suficient. Am imaginația spațială foarte bine dezvoltată, aproape eidetică, în schimb stau prost cu lateralizarea. Profilul personalității - instabil, probabil nedemn de toată încrederea. Vârsta - psihologică. Sexul - gramatical. Cărțile le cumpăr mai ales cu coperte necartonate pentru a le putea apoi lăsa fără regret pe peron, pentru alți ochi. Nu
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
rămâne confidențial. De fapt... și buzele ei încercară să zâmbească în timp ce-și atingea fruntea cu degetul bine îngrijit... trebuie să-ți spun că am o memorie desăvârșită. Lucy tăcu. Întâlnise în viața ei mulți indivizi înzestrați cu memorie eidetică și acceptă ca atare declarația femeii cu o asemenea memorie. După toate relatările pe care le auzise privitoare la "casele iluziilor", nu se găsise niciodată, în vreuna din ele, un registru al clienților. S-ar părea că această casă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Arătă pe ce se baza când afirma că fluturele fusese mesajul. Reproduse din memorie, verbal, traseele trupelor ambulante pe harta Europei de Est, cu cele mai neînsemnate localități străbătute. De fapt, harta întreagă, ca sub o lumină puternică, îi strălucea eidetic în fața ochilor, încercă să citească și titlul articolului care plutea-mprejur ca o ceață, dar îi fu din nou imposibil. După vreun sfert de oră i se injecta, intravenos de data aceasta, foarte lent, o soluție de amital sodic, 10
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
revoluție ultima carte a epocii băltirii și cel mai autentic document despre ea pe care-l cunosc. Ochiu-nchis afară se deșteaptă însă înăuntru. Căci plictisul are un revers fără de care nu poate fi conceput: nostalgia. Deprivarea senzorială duce la revenirea eidetică, imperioasă, a amintirii. Depuse strat peste strat, imaginile străvezii ale plictiselii se îngroașă, golurile suprapuse la nesfârșit încep să sune deodată a plin și în centrul 146 sufletului, în zona dureroasă și amețitoare a primei copilării, se naște deodată sensul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
originar, ele se actualizează în mod necesar sub forma unor modalități determinate, ele sunt ceea ce sunt, fiecare cu propria-i tonalitate, în deosebirea față de toate celelalte. Nu sunt doar intuiții ideale, inferențe, ipoteze, premise, consecințe etc., subordonate toate unei tipologii eidetice care îi conferă vieții predicative stilul său propriu; ci fiecare efectuare corespunzând unuia dintre aceste tipuri este o efectuare singulară, având o individualitate a sa, deopotrivă asemănătoare și distinctă de toate cele care se supun aceleiași legalități. Faptul că savantul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ele și le deține ca pe propriile sale puteri, ca ceea ce ea poate să facă, nefiind nimic altceva decât acest a-putea-face însuși. În măsura în care ele reprezintă potențialitățile fenomenologice ale vieții, esențele nu se înfățișează întâi de toate drept corelatele unei intuiții eidetice, și este greșit să i se atribuie acesteia din urmă capacitatea de a le face manifeste și, astfel, de a le stabili la origine în ființă. Esențele originare nu sunt nimic ideal, nimic transcendent. Determinările practice primitive ale vieții și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a comportamentului antrenează refularea sa în "inconștient", sub a cărui titulatură este recuperată de psihanaliză. Psihanaliza este substitutul inconștient al filozofiei, a cărei nobilă sarcină a preia: delimitarea humanitas-ului omului. Preluare imposibilă în lipsa unei metode transcendentale și mai cu seamă eidetice, în lipsa unei delimitări conștiente față de obiectivismul galilean la care, în mod contradictoriu, psihanaliza revine fără încetare. De aceea ea nu a putut construi decât o psihologie bastardă, pe jumătate subiectivă și pe jumătate obiectivistă, o psihologie empirică în care ambiția
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
scria: Dacă există o problemă filosofică a cărei soluție timpul nostru o reclamă într-o formă deosebit de presantă, atunci ea este aceea a antropologiei filosofice", adică, în termenii "fenomenologici" ai autorului, aceea "a unei științe fundamentale a esenței și structurii eidetice a omului"32. Momentul constituirii acestei "științe fundamentale", cum o socotea Scheler, a rămas în conștiința filosofică a contemporaneității. Poate de aceea, în contextul "procesului umanismului" (al unei probleme care vizează ceea-ce-este omul contemporan), George Uscătescu privea astfel începuturile conștiinței
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și nu mă frig, cînd, Într-un vis, cred că ating focul?” (Voltaire) Această comparație sugestivă, folosită de Voltaire, este o pledoarie reușită pentru admiterea unei realități exterioare obiective, Însă s-au semnalat și cazuri de oameni cu excepționale calități eidetice, care realizează reprezentări atît de vii (de plastice, de expresive), Încît imaginea din „reprezentare” are calitățile de influențare ale imaginii din actul „percepției”. Acești oameni reacționează față de conținutul reprezentărilor lor ca față de un obiect real, prezent. S-au consemnat cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cuvânt a acestuia. Întrucât orice conștiință este „o conștiință despre ceva” ( G. Lanteri-Laura) limbajul în psihologie și psihopatologie va reflecta „conștiința formelor psihice” normale sau patologice. Pentru E. Husserl, limbajul psihologiei și implicit cel al psihopatologiei, rezultă dintr-o „reducție eidetică”, care constă din posibilitatea descrierii stărilor sufletești a experiențelor conștiinței prin cuvinte. Limbajul, termenii psihologiei și ai psihopatologiei exprimă „separația” dintre „actele psihice” și „conștiința care le reflectă” situându-se între acestea ca o „legătură logică”. Limbajul apare o dată cu „surprinderea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
debut ale unor boli psihice; c) în perioada de instalare a unui sindrom confuzional; d) în stadiile prodromale ale unor boi infecțioase; e) în cursul perioadelor de convalescență după bolile infecțioase. Tot în sfera hiperstiziilor se mai situează și imaginile eidetice care sunt reprezentări foarte clare, aproape cu caracter perceptiv net, ale unor fenomene anterior percepute. 2) Hiposteziile Hiposteziile constau în scăderea pragului sensibilității la acțiunea stimulilor externi. În aceste cazuri totul apare neclar, ca prin ceață, zgomotele sunt înăbușite, surde
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unități originare, în care parte este și "actul conștient", fie acest act un fel de intuiție sensibilă, fie un fel de "intuiție categorială" (în sens fenomenologic, de "sesizare" a generalului în contextul căruia apare însuși obiectul intuit), sau de "intuiție eidetică" (în același sens fenomenologic, de sesizare a esenței unui "lucru"). El se află, astfel păstrat, dincolo de lumea (interioară) a condiției de fenomen. Totuși, aici se află și pericolul care îl asaltează neîncetat, pentru a-l aduce chiar înspre această condiție
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca fiind constituit în orizonturile intenționale ale conștiinței; tehnic vorbind, avem de-a face cu "reziduul fenomeologic", cu o conștiință care nu poate fi cuprinsă prin epoche. Obiectul este "dat" în conștiință, prin intuiția sensibilă, prin intuiția categorială, prin cea eidetică. El capătă, datorită intenționalității conștiinței, ființare în fapt. Cubul perceput pe o față a sa este cubul întreg, susține, pe bună dreptate, Husserl. Dar trecerea de la "ceea ce se vede efectiv" (o parte a cubului) la cubul întreg presupune actul de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
are la Aristotel mai multe înțelesuri: a) termen într-o enunțare; b) formă a gândirii care oglindește esența unui lucru; c) noesis, un fel de intuiție intelectuală, de prindere nemijlocită a universalului 23; foarte apropiată de conceptul husserlian de "intuiție eidetică", chiar de cel fenomenologic, în general, de "intuiție categorială" (mai cu seamă de "actul ideației"), totuși fără a se confunda cu acestea. La începutul Categoriilor, Aristotel discută despre cuvinte legate în propoziție și cuvinte fără legătură. Dar legătura cuvintelor presupune
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]