79 matches
-
siguranță. La Timișoara, nici vorbă de așa ceva. Așa că tezaurul de aur al muzeului va rămâne ascuns într-un depozit secret a cărui locație o cunosc doar foarte puțini dintre angajații muzeului. Un Eldorado al descoperirilor Că România e-un adevărat Eldorado al comorilor istorice o știu deopotrivă arheologii și aventurierii. Cel mai cunoscut tezaur românesc rămâne „Cloșca cu puii de aur“. La poalele Muntelui Istrița din Carpații de Curbură, pe un mic platou, se află comuna buzoiană Pietroasa. Aici, în anul
Agenda2004-38-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282880_a_284209]
-
Cu fața spre viitor Știe cineva cum îi va decurge viața, din momentul când își descoperă propriul EU și până la sfârșit? Nu cred! E bine? E rău? Greu de spus. În adolescență, când viitorul ni se înfățișează atrăgător, ca un Eldorado, îmi făceam proiecte îndrăznețe, pe termen lung, mă luam la trântă cu obstacolele ce mi se așezau de-a curmezișul drumului, mă băteam pentru a-mi afla locul și rostul în profesie și în viață, făceam risipă de inteligență, de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
scepticism politica de austeritate. Milton evoluase mult din zilele când număra kilowații. Așa că În noaptea În care a plecat să mă răscumpere, a făcut-o tot la volanul unui Cadillac imens, Însetat de benzină. Ultimul Cadillac al tatălui meu: un Eldorado din 1975. Albastru ca cerul În miez de noapte, aproape negru, mașina semăna foarte tare cu mașina lui Batman. Milton blocase toate ușile. Tocmai trecuse de două noaptea. Drumurile din cartierul acela din josul râului erau pline de gropi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lui CIRCE Ăcare nu-i vrăjitoarea lui Homer, ci un centru de studii central-europene de la Université Paris IV-Sorbonne), Xavier Galmiche și Delphine Bechtel. Drept urmare, vara s-au înfățișat la Timișoara, ca să se încredințeze că tot ce am povestit acolo despre Eldorado-ul din România nu-i simplă nălucire, ci adevărul gol-goluț, așa cum s-a păstrat preț de două veacuri. I-am purtat prin orașe, orășele și sate, la munte și la șes, vreo zece zile. La sfârșit au recunoscut că, deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
au adunat banii pentru lucrare, ar merita cândva povestit. Până atunci nu pot să uit cum am stat nopțile întinși pe mochetă, doborâți de oboseală și căldură, dar mulțumiți, și-am pritocit cele 400 de pagini din Le Banat: un Eldorado aux confins, în timp ce la Gărâna cânta dumnezeiește Garbarek, iar Rolling Stones se dezlănțuiau ca niște diavoli pe stadion. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE Sfârșitul trilogiei Bobo „Dragul meu prieten bun, de fapt cel mai bun și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
înțeles un pic mai mult din manifestația de la Roșia Montană. În afară de electro, goa trance, d’n’b, rock greu, graffitiuri, sărit în fân și dat cu trotinetele la vale, anul ăsta am văzut un documentar care îmi scăpase inițial. Noul Eldorado: luminat, marcat, mișcat. Salvați Roșia Montană, nu vă lăsați cumpărați, spuneți verde, nu corupției, nu cianurii, nu poluării. Că despre asta era vorba de fapt. Cianură Free Zone Haos total. Corturi împrăștiate, scene dispersate, coline umblate, plăcuțe cu Goa (uai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
istorice unice în lume doar de dragul profitului. Sau? Sau da: cianurii, poluării, tehnologiei avansate și isterice, profiți de trei lei. Apoi abia te miri de ce ești inundat, trăsnit, infectat. Bine că se spune că România nu gustă cianura. Sper. Noul Eldorado, vis canadian De aceea salut inițiativa, mai ales că toate prestațiile artiștilor sunt benevole, iar festivalul este non-profit. Poate ar trebui însă pus accentul mai mult pe partea ecologică pentru a se pricepe mai clar că FânFest nu este doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
aplaudam trupa de timișoreni și Dj-i anonimi sau la scena mare unde îmi plăceau Sensor. Dar reușesc să mă scot din film la un moment dat ca să văd de fapt ce trebuia să văd demult: documentarul maghiar Ùj Eldorado (Noul Eldorado). Oameni care nu vor să-și părăsească locurile natale, oameni care zic că nu au ce face cu o sumă mare de bani, dar vor să-și păstreze mormintele celor dragi, care nu își lasă bisericile de izbeliște, care mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
pentru Ucraina care nu ținea mai mult de cincizeci de minute, ne-am hotărît să mergem pînă În Grand-Place și să intrăm la cafeneaua Roi d’Espagne, frecventată de studenți mult mai mari decît noi, În ochii noștri un adevărat Eldorado (tata ar fi zis lupanar). Am avut impresia că facem o ispravă grozavă pătrunzînd În acea cafenea precum speologii Într-un hău. Căutînd o masă liberă, mi-am zărit sora mai mare În brațele unui băiat pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
anului, pe la 11, în timp ce trudeam la o ruladă de curcan în sos de afine cu hrean, a sosit Robert Șerban cu o splendoare de surpriză de la Brumar: ditai volumul la care ne-am dat duhul lucrând atâția oameni, Banatul - un Eldorado aux confins, fala Sorbonei pe 2007 și caseta cu cele trei volume de lux din Crnjanski, traduse de Ioța Peianov, prietenul meu. Din tot ce a mai urmat frumos după aceea aș aminti o bandă de casetofon descoperită abia acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
în țările calde. Se mințeau, înțelegeam asta. Dar oare nu există situații când, dacă nu te lași legănat de minciuni, nu te lași legănat de nimic? N-aveau voie să treacă balta și de aceea cătunul era pentru ei un eldorado interzis. Se duceau câteodată până la marginea bălții și se uitau dincolo, la căsuțele de chirpici pe care nu le văzuseră niciodată de aproape. Nu îndrăzneau să se urce în bărci. Consemnul suna limpede: cine trece nu mai e primit înapoi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
afară. Exact vizavi de ei era parcată o mașină care nu fusese acolo când venise el. Nici o altă mașină nu staționa lângă bordură. Încercă să-și imagineze ceea ce, probabil, se întâmplase: El arăta ca Mickey de la distanță. El conducea un Eldorado verde, model ’48. Casa lui Mickey fusese bombardată ieri. Mickey, nevasta și buldogul supraviețuiseră. El parcase mașina la distanța standard de trei străzi. Supravegherea făcută de mântuială îl convinsese pe atacator că el era Mickey - un sudist grăsan și scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
opt, după ce i-am perpelit puțin pe masteranzi cu un seminar despre gastronomie și literatură, după ce am paginat „Orizontul“ și am plantat vreo 50 de flori în curte, după ce m-am dat de ceasul morții să termin un studiu despre Eldoradoul banatic, după ce am verificat cum e pregătită pogorârea pe Bega a desantului Polirom-Supliment, mi-am zis că mă pot avânta cu ultimele puteri la cea mai așteptată întâlnire, pe care am tot pritocit-o împreună cu trei foști colegi de liceu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
se face că Festa da Francofonia ’08 a fost inaugurată de Nathalie Joly cu un spectacol Maria Tănase, că au urmat în cavalcadă vernisajul expoziției de fotografii Paris-București. Povestea a două orașe, lansarea volumului care nemurește Banatul ca pe un Eldorado dintre granițe (scos de un grup timișorean în franțuzește taman la Sorbona) și proiecția filmelor lui Florin Iepan cu subiect banatic. Am prezentat ce era de prezentat (Bazil, Vlad, Robert și eu), am discutat cu publicul, am făcut conversație cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
de carnaval. Torțe, băutură, cântece, bâte, lanțuri, bătrâni, copii lăsați de capul lor, femei ciufulite. O așteptare veselă. Toată lumea cu gândul la Piatra Filozofală, câte una pentru fiecare familie. Se vorbea de o împărțeală, în donjon erau câteva mii. Nici un Eldorado nu se putea compara cu revărsarea de aur ce urma să facă din Stațiune cel mai prosper loc de pe planetă. Castelanul dispăruse - nici Intendentul nu fusese găsit, semn că era vorba de una și aceeași persoană. Câțiva inși s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cordial fiindcă Își are izvorul În lipsa de iubire. Totuși, a vorbi despre Ithaca nu Înseamnă neapărat a evoca o insulă și a-l imagina pe Ulise cultivînd butași de viță de vie. Ce este ea, așadar? Eșecul aventurii? Refugiu? Un eldorado al amintirilor? O fugă din abstract În concret? Punctul de unde un destin eronat poate relua totul de la capăt? Credința cea mai adîncă din noi, pe care nici o rătăcire n-o poate șterge? Singurătatea cea mai curată În care ochii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
deodată Îmi dau seama că trebuie să știu că mă aflu aici, pe țărmul unei mări și nu al unui ocean... cuvîntul acesta mă sperie, nu descind din genealogii de căutători de aur.. Spania caravelelor plecate pe ocean spre un eldorado himeric nu mă fascinează, Spania o Îndrăgesc pentru Don Quijote, iar Don Quijote era un om de uscat ca și mine. Convertit la religia mării, rămîn În fața măreției ei tot barbar... Nu face Însă parte și stînca lui Sisif din trupul aceleiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Dandysmul. O istorie (Polirom, 2004 - Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru critică și istorie literară, Premiul Asociației de Literatură Comparată și Generală din România), Ultimul sufleu la Paris. 69 de rețete culinare (Polirom, 2006). A coordonat volumul Le Banat - Un Eldorado aux confins (Cultures d’Europe Centrale, Paris IV-Sorbonne, 2007) și, împreună cu C. Ungureanu, a editat antologiile Europa Centrală. Nevroze, dileme, utopii (Polirom, 1997) și Europa Centrală. Memorie, paradis, apocalipsă (Polirom, 1998). Este autorul (alături de Mircea Nedelciu și Mircea Mihăieș) al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
că mă respinsese cu eleganță pentru nepotrivirea dintre noi, nepotrivire pe care femeile o intuiesc cu atâta iscusință... Astfel, resemnându-mă odată cu trecerea vremii, am început să privesc la ea ca la o columnă de lumină, ca la un mitologic Eldorado 1, adică ca la ceva la care aspir 1 Ținut imaginar din America de Sud, pe care cuceritorii spanioli îl credeau bogat în aur și în pietre prețioase. neîntrerupt, dar la care nu pot ajunge, însă n-am încetat nicicând a o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și pentru statuia Libertății care se înălța, sfidătoare, cu fața spre bătrâna Europa. Am ajuns, cred, să idealizez America, să-mi închipui că, în America, nu existau nici singurătate, nici mizerie. "Lumea Nouă" devenise, în mintea mea, un soi de Eldorado subversiv, extins la proporțiile unui continent. Tot ce venea de "acolo" avea ceva care impunea. Și oricine ajungea "acolo" îmi părea salvat. A mai existat o prejudecată, de origine literară. M-a cam tulburat, la vremea respectivă, rușinea judecării lui
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
avut un vis, să intre în Roma, numai că, după ce și-au văzut împlinit acest vis, și barbarii, molipsiți de oboselile Romei, au îmbătrînit imediat. N-au avut timp să treacă printr-o "Vale a Morții" și să caute un Eldorado. Dar oare "visul american" nu e la fel de plin de pericole ca mizeria?... Ceasul de la Custom House abia se mai zărește. L-a acoperit ceața. Nici nu pot să disting ce oră este. A. Îi spune funcționarei de la ghișeul companiei "Continental
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în țările calde. Se mințeau, înțelegeam asta. Dar oare nu există situații când, dacă nu te lași legănat de minciuni, nu te lași legănat de nimic? N-aveau voie să treacă balta și de aceea cătunul era pentru ei un eldorado interzis. Se duceau câteodată până la marginea bălții și se uitau dincolo, la căsuțele de chirpici pe care nu le văzuseră niciodată de aproape. Nu îndrăzneau să se urce în bărci. Consemnul suna limpede: cine trece nu mai e primit înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că mă respinsese cu eleganță pentru nepotrivirea dintre noi, nepotrivire pe care femeile o intuiesc cu atâta iscusință... Astfel, resemnându-mă odată cu trecerea vremii, am început să privesc la ea ca la o columnă de lumină, ca la un mitologic Eldorado 1, adică ca la ceva la care aspir 1 Ținut imaginar din America de Sud, pe care cuceritorii spanioli îl credeau bogat în aur și în pietre prețioase. 36 Rareș Tiron neîntrerupt, dar la care nu pot ajunge, însă n-am încetat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fericite într-un teritoriu aproape lipsit de potențial conflictual. Aceste realități sunt atestate de studii demografice, sociologice, antropologice, au delimitat un imaginar dens, manifestat în ficțiuni cel puțin interesante și, mai mult decât orice, au creat un mit: Banatul, un Eldorado. Celor douăzeci de limbi vorbite în Banat în momente istorice diferite, li se suprapun firesc douăzeci de etnii și grupuri etnice, nenumărate sărbători religioase și laice împărtășite senin, o tradiție a întâlnirii fericite cu Celălalt. Diversitatea și armonia modurilor în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pentru copii, romanul de aventuri și genul SF. De pildă, Gheizerul înghețat (1969) este o încercare în linia prozei lui Jack London, condimentată cu elemente de senzațional: un reporter atașat pe lângă o expediție științifică se străduiește să lămurească enigma unui Eldorado nordic, într-o epică uzând de răsturnări de situație și revelații insuficient preparate. Ca și în restul cărților, excesiv e didacticismul, simbolurile fiind explicate îndată ce sunt puse în pagină. Probabil că sectorul cel mai reușit rămâne la T. literatura pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]