260 matches
-
ciudă, îi ieșiră în cale încă o mândrețe de sat, iar în spatele satului un eleșteu înconjurat de o magnifică pădure de stejari. Cum să le lase deoparte? Timp nu era deloc. Totuși, se hotărâ să înconjoare și acel sat, cu eleșteul, cu pădurea, cu tot. Dar pentru asta trebuia să alerge și mai aprig. Ocoli satul, pădurea din zare, apoi o coti pe drumul de întoarcere. Ocolea cât mai larg, ca să cuprindă cât mai mult pământ. Nu-și mai simțea picioarele
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Erau în formație, cu bobocii care înotau nepăsători, sub supravegherea părinților.Câte un cormoran flămând făcea scufundări repetate, căutându-și hrana pe fundul eleșteului, printre puietul de pește. Acesta este dușmanul declarat al pescarului de apă dulce și aliatul celui ce pescuiește chefal la mare. Când cormoranii se adună în cârd și încep pescuitul în bazinele portuare, bancul de chefal se repede spre mal
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343948_a_345277]
-
-nchipuirea, Nădejde scutură din cap dornic să-și uite că râmnise la... și-adormi ca răpus. Sleit de greul drumului și lihnit de foame, mușcase din somn ca un hămesit! Cărarea pe care-apucase a doua zi îl duse la un eleșteu, nu mare, într-o margine de sat. În apa-i văzu pești mărunți împungând supărați asemenea unor ace adânca oglindă. Câte unul mai lătișor era lucit cu soare de vreo rază mai leneșă, pedepsitoare, șugubeață. Se bucură grozav de-așa
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
suflet tăcere. După tihna lui și-n dogoarea soarelui de-amiază, preajma se zvidui de sunete. Totul părea liniștit, lăsând loc să bănuiești mișcarea tainică, alunecătoare a viețuitoarelor mici, mari, tupilate din calea căldurii pentru niște ceasuri. Așezat pe malul eleșteului sub o salcie tânără, dar care știa deja să-și plângă dorurile, adormi. Nu simți trecerea vremii. Când se trezi, albul chip al dup-amiezii căpătase mărimi nebănuite înstăpânind firea. Era frumos, într-atât de frumos, încât se-ntreba de
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
sporea și mai mult tristețea captivității în care căzuse. Cu timpul, se mai obișnui, zilele începură să treacă mai ușor, deși îl apuca așa un dor cumplit, când își amintea de casa părintească, de pășunile satului, de apa Moravei, de eleșteiele pline de pește din ținutul natal. Deși era forțat de stăpânii otomani să se închine precum turcii, în inima lui el continua să se închine bunului Dumnezeu, Cel învățat de acasă, de la părinți și bunici, și se ruga într-una
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
în: Ediția nr. 829 din 08 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Sub voalul lunii este umbra femeii- umbră de floare! Natsume Soseki (trad. Costel Zăgan) ..................... *........................... Val de mătase- ploaia de primăvară-n azurul apei Ryokan (trad. Costel Zăgan) ........................... Doar primăvara- eleșteul și râul își dau sărutul Yosa Buson (trad. Costel Zăgan) ........................ *...................... Referință Bibliografică: HAIKU JAPONIA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 829, Anul III, 08 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
HAIKU JAPONIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345767_a_347096]
-
se ducea printre dansatori și dansa singură, refulându-și astfel toți hormonii acumulați în corpul său tânăr.Dalia se mlădia în ritmul melodiei cântată de către muzicanți, ca o salcie tânără legănată de adierea unui vânt de primăvară pe malul unei eleșteu, unde cântul cucului singuratec care își tot caută partenera și nu reușește, repetă ca un ecou: cucu, cucu, cucu... (Ștefan, Ștefan, Ștefan...) Corpul subțire al fetei în mișcarea sa lascivă, sugera plăcerea, exprima senzualitatea, chema și excita, atrăgând prin mișcările
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
Un concert de greieri întregește tabloul armonios, nelipsită fiind grațioasa lebădă, imagine a purității și eleganței: „Să curgă lin izvor de frumusețe- Culori sublime-n arc de curcubeu, Concert de greieri răscolind fânețe Și-o lebădă pe-un val de eleșteu... “(În mai, când înflorește liliacul) Când iubirea grăiește, atunci un murmur străbate eternitatea. Marea, albastru nesfârșit și sidefiu de perle, sărută țărmul într-un dans care răzbate dincolo de hotarele pământești : „Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
adevăr, toate pământurile acelui ostrov erau ale unui bogat egiptean, Asenath pe nume. Acesta avea un conac mare, în întregime de piatră, cu bolți înalte, hambare și grajduri multe în preajmă. Alături de conacul cel prosper al egipteanului, se afla un eleșteu cu suprafața lucioasă ca o oglindă, ale cărui ape erau tulburate, când și când, de pești răpitori, care se aruncau în aer după insecte. Seara, după ce se domolea căldura zilei, la conacul cel mare al egipteanului se dădeau ospețe, la
FĂCLII PE NIL (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376211_a_377540]
-
fie analizată în funcție de o acțiune, de o mișcare, de un traiect. Se înțelege mai bine de ce "călătoriile îi formează pe tineri" și de ce "ideile vin din mers". De ce vederea unui torent este mai stimulativă pentru spirit ca aceea a unui eleșteu. Nu avem, dincolo de toate, o concepție vehiculară asupra vehiculului, așa cum vechii umaniști au o concepție instrumentală asupra comunicării. Studiul mentalităților, ca și cel al genurilor literare și al științelor, a pus prea mult în valoare creierul și prea puțin picioarele
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
presă literară („Secolul 20”, „România literară”, „Neue Literatur”, „Allgemeine Deutsche Zeitung”, „Lettre internaționale” ș.a.). Este coeditor și traducător, alături de Mihai Isbășescu, al unei antologii în limba germană din lirica română contemporană (Eine Welt wird geboren, 1974). Prima carte tradusă singur, Eleșteul (1976), aparține prozatorului german din România Arnold Hauser. Cunoscător al culturii de expresie germană, S. s-a implicat în acțiunea de familiarizare a cititorului român cu ideile, literaturile și personalitățile acestui spațiu spiritual. A prefațat opere de Conrad Ferdinand Meyer
SAHIGHIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
Canetti (Provincia omului) și alți contemporani, transpunerile sale remarcându-se atât prin claritate și elegantă, cât și prin plasticitate și reconfigurare poetica a textului în românește. Traduceri: Eine Welt wird geboren, București, 1974 (în colaborare cu Mihai Isbășescu); Arnold Hauser, Eleșteul, București, 1976; Franz Kafka, Pagini de jurnal și corespondență, pref. trad., București, 1984 (în colaborare cu Mircea Ivănescu); Elias Canetti, Provincia omului, București, 1985; Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, în Friedrich Nietzsche, Opere, ÎI, București, 1994; Hans Urs von Balthasar, Mic
SAHIGHIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
str. Bdul Coșbuc 57 4271. Lascu M. Ana, 2 apartamente, București, str. Nifon 27 4272. Libovici Leonard Hâim și Beți, 5 apartamente, București, str. Minotaurului 76 4273. Lazareanu Ion și Ștefan, 7 apartamente, București, str. Mitropolitul Nifon 2, 2a, str. Eleșteului 16 4274. Luca Eufrosina, 4 apartamente, București, str. Schitul Dârvari 14a 4275. Levil G. Soni și M., 3 apartamente, București, str. Ion Mortun 4, 4276. Loebl Roza, 12 apartamente, București, str. Sfinților 9 4277. Lazăr Rasu, 4 apartamente, București, str.
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
str. Bucovina 41, str. Varnița 4 5468. Nicolau G. Paula, 7 apartamente, București, str. Silvestru 79, str. Lipscani 67, str. Ionescu Gion 2 5469. Nicolau Mișu, 7 apartamente, București, str. G-ral Anghelescu 38 5470. Nădejde Emil, 3 apartamente, București, str. Eleșteului 3, str. Generalilisimul Stalin 17 Timiș de Sus 5471. Nachman Valeria, 3 apartamente, București str. Frigului 33 5472. Nanu Naum, 51 apartamente, București, str. Spiru Haret 7, str. Titu Maiorescu 16 București (Herăstrău) str. Școlii 47 5473. Negoescu Domnica, 9
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Găsiți cuvinte cu sens apropiat celor scrise cursiv în text. 4. Povestiți textul. 5. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor s-au și sau. Cerbul fermecat Victor Eftimiu Era odată un împărat care avea nenumărate moșii, păduri, vii și eleștee. Stăpânea multe sate și târguri. Și îl chema împăratul Negură. Mii și mii de țărani trudeau pe pământul lui. Vătafi cu bice plumbuite băteau pe acești muncitori ai țarinei, lovindu-i fără milă când nu mai puteau și cădeau de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nimeni și lui o poreclă? * * * Nu departe de locul unde fioroasa Vale a Puțului - sălașul Sfintei cu puteri vrăjitorești - spărgea coasta dinspre Dunăre și se deschidea către Baltă, se afla Valea Morii. În adâncul ei, tupilat, liniștit și tulbure zăcea Eleșteul. Pe vremuri, fusese săpat după voința unui boier cu destul noroc În viață - plecase În străinătate cu puțin Înainte de a nu mai putea să plece. La Început era adânc, cu malurile tăiate drept, și-n apele lui verzui sălășluiau crapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le făcea scârbă zeama galbenă ce curgea din ele când erau Înțepate. Conacul de pe culmea dealului fusese dărâmat cu multă vreme În urmă, din vechile moșii se păstrau câteva vițe nobile, din cele plantate pe coasta Însorită dinspre Dunăre. Malurile Eleșteului se roseseră Încet, se rotunjiseră, Își prăvăliseră pământul În adânc. Apa măsura numai câteva palme, după care te afundai În nămol până la gât. Buruienile și trestia năpădiseră malurile. Un izvoraș izbucnit din coastă arunca Întruna apă curată În cea mâloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
roseseră Încet, se rotunjiseră, Își prăvăliseră pământul În adânc. Apa măsura numai câteva palme, după care te afundai În nămol până la gât. Buruienile și trestia năpădiseră malurile. Un izvoraș izbucnit din coastă arunca Întruna apă curată În cea mâloasă a Eleșteului. Pe malul cel dinspre deal, așezat cu fața către Baltă și către Dunărea care, departe, sclipea aproape cu voioșie, se afla croitorul despre care unii ziceau c-ar fi fost leneș și nepriceput. N-ar fi fost În stare, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi fost leneș și nepriceput. N-ar fi fost În stare, dacă l-ar fi Întrebat cineva, să răspundă cum ajunsese acolo ori de ce. Însă nici pe el nu-l munceau nedumeriri de felul ălora. Sta liniștit pe marginea Eleșteului, singur, departe de lume, și se uita la libelulele albastre ori verzi care-și țârâiau aripile aproape de luciul bălții. Se așezau pe câte o frunză de trestie ori pe vreo buruiană ieșită din apă. Broscoii cu ochi beliți le pândeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În lupta cu jandarmii și Încercase să facă dreptate așa cum Îl dusese mintea. Acum, Însă, nu voia să știe de nimic. Își amintea cum, pe când era copil, fugea de acasă și venea să se scalde, laolaltă cu porcii, În nămolul Eleșteului. Mamă-sa, văduvă de tânără, Îl bătea când se Întorcea de la scăldat, Însă mai mult așa, ca să nu se spună că nu l-a urecheat. Avea suflet bun mama lui. Era chioară și ochiul ei alb Îi punea În Încurcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În Încurcătură pe cei care o Întâlneau prima oară. Ea știa asta și devenise din ce În ce mai tăcută. Spre bătrânețe mulți credeau că amuțise pe vecie. Cei care o știau Îi uitaseră glasul; se speriau atunci când o auzeau scoțând vreun cuvânt. La Eleșteu, Marin Purcaru Își scălda turma În nămolul călduț, putred și Împuțit ca s-o scape de rapăn, căpușe ori păduchi. Copiii atâta așteptau. Când porcii se azvârleau În apă să se răcorească, băieții, goi, Își alegeau câte un animal, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înțelesese: el voise să urmeze la liceu, nu să ucenicească și să se facă croitor de nădragi și fuste. La școala din sat fusese un elev cuminte, liniștit și silitor. Nu luase niciodată bătaie cu nuiaua la palmă. Câteodată, În preajma Eleșteului venea și se așeza Daie Gulu, ăl despre care se zicea că nu poate să moară și că se hrănește cu copii neascultători. Daie era, Însă, pașnic și tăcut și nu-i băga deloc În seamă pe ăi de Încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
malul Dunării, pe ulițele satului, În pădurile dimprejur, pe câmpuri, prin văi. Se Întorsese la ele și le găsise străine. Ajunsese un om singur și ascuns. Chiar și așa, Însă, Îi băteau În poartă destui clienți. Din apa tulbure a Eleșteului ieși alene și apoi se scufundă o spinare neagră și plină cu țepi ca de nisetru. Pe Cap de Șobolan nu-l Încercă nici o mirare. Simți, numai, mirosul greu al mâlului răscolit. Fioroasa spinare Începu, ridicându-se și coborând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se ascundea În altă parte, În altcineva. Șarpele Își potrivea la loc fălcile fără țâțâni și broasca Înghițită Înainta Încet prin trupul negru și solzos ce se odihnea acum la soare, Îndestulat. Fioroasa spinare cu țepi Își iuțise rotocoalele În jurul Eleșteului și apa, neliniștită, scotea bolboroseli aproape de amenințare. Își Întoarse capul către culmea dealului spân pe care fusese cândva conacul boieresc. De-acolo cobora, cu pași Înfrânați, nea Mitu Păcătosul. Tălpile gumarilor alunecau tot timpul În țărâna potecii și hârșâitul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
știu și nu vreau să știu.” „Păi bine, bre, mata nu vezi cu cine Îți duci viața pe umeri?” Iedul căscă a plictiseală de-i trosniră fălcile. Apoi se arătă deosebit de interesat de spinarea neagră cu țepi ce da ocol Eleșteului. Făcea valuri mari care goneau vietățile spre adăposturi. Bolboroselile apei ajunseseră plescăituri de fiară care se linge pe bot. „Nu duc pe nimeni În spinare. Sunteți voi nebuni. Lăsați-mă În pace!” Iedul scuipă firul de iarbă care Îi Înverzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]