80 matches
-
Das Wesen..., p. 5. 131 H. Leisegang, Denkformen, Berlin, 1928, p. 4. De altfel, analizând aplicațiile logicii biși polivalente în matematică, A. Dumitriu ajunge la concluzia că până și "structura unei teorii matematice este dată de logica particulară utilizată" (Culturi eleate..., p. 148). 132 E. Spranger, Der Sinn..., pp. 20-21. Vezi și supra referirile lui Spranger la comportamentul filozofic al științelor particulare în momentele de criză. 133 Aici și în continuare preferăm o asemenea expresie pentru a evita termenul de "experiență
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a înțelege mai bine atitudinea lui Dilthey față de tema noastră, pornim de la exemplele unor caracterizări pe care el le face în Einleitung... în legătură cu diverși filozofi și diferite filozofii. Bunăoară, Protagoras este "întemeietorul teoriei relativismului percepțiilor"91; spiritul sceptic al școlii eleate "a transformat școala lui Heraclit [...] într-o arenă a scepticismului" care "a inundat apoi toată știința greacă", până ce aceasta "s-a apropiat astfel de începuturile unei teorii a cunoașterii"92; "metafizica în înțeles mai restrâns" s-a născut nu o dată cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
83 Imm. Kant, Kritik der reinen Vernunft, p. 96. 84 Întrucât "nu există adevăr științific absolut, ci numai adevăruri în cadrul unei teorii, față de axiomele necontradictorii alese", înseamnă că "avem libertate axiomatică", apreciază Anton Dumitriu, referindu-se la geometriile neeuclidiene (Culturi eleate..., p. 122). 85 Potrivit lui C. Noica, în viața spirituală totalitatea apare ca o formă "deschisă, care-și lărgește dinăuntru unitatea" (Douăzeci și șapte de trepte ale realului, București, Editura Științifică, 1969 vezi cap. 18, dedicat totalității). 86 Imm. Kant, Kritik
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Philosophie der symbolischen Formen. Erster Teil: Die Sprache, Berlin, Bruno Cassirer Verlag, 1923. Anton Dumitriu, Istoria logicii, București, Editura Academiei, (ed. I: 1969), 1975. Idem, Alétheia. Încercare asupra ideii de adevăr în Grecia antică. București, Editura Eminescu, 1984. Idem, Culturi eleate și culturi heracleitice, București, Editura Cartea Românească, 1987. Rudolf Eucken, Geistige Strömungen der Gegenwart, Leipzig, 1904. Mircea Flonta, Adevăruri necesare. Studiu monografic asupra analiticității, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1975. Idem, Istoria științei și analiza culturală a cunoașterii pozitive în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
maniera lui Emil Botta (Regina Nofret, Mască pentru Casandra, A nu fi Julieta), poeme sumbre, peste care parcă plutește un abur rău și care se învârtesc în cerc în jurul aceleiași stări: suferința provocată de o pierdere-absență nenumită. De această ambiguitate eleată, încremenire parcă în dosul unei măști a durerii, T. se dezbară în texte de cu totul altă factură, care continuă linia simplității inițiale, în confesiuni lirice, cu tușe onirice și simbolice: „Și iată, uitarea se-ntoarce.../ De ceață, luntrea e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
dimensiunea sa antinomică / 61 1.5. Sensul paradoxal al culturii. Antinomia ideii de stil / 66 1.6. Metafora și structura sa antinomică / 68 Capitolul 2. Lucian Blaga și tematizările antinomicului în istoria filosofiei / 75 2.1. Lucian Blaga și întâmpinarea eleată a antinomicului / 76 2.2. Kant și Blaga. Metafizică, antinomie și cunoaștere științifică / 79 2.3. Metoda dogmatică și paradoxiile filosofiilor orientale / 89 2.4. Gândirea mistică, coincidența contrariilor și metoda antinomiei transfigurate / 92 2.5. Blaga și gândirea dialectică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
al XX-lea. Cum se știe, într-unul dintre capitolele scrierii amintite, mai exact în secțiunea intitulată "Paradoxiile metafizicei", el inventariază câteva contexte din istoria filosofiei în care este tematizat antinomicul și care suportă o comparație cu metoda dogmatică: filosofia eleată, filosofia orientală, filosofia modernă ce stă sub semnul ideii coincidentia oppositorum, filosofia dialectică. Ceea ce voi face în acest capitol va fi o dezvoltare a acestor comparații ale lui Blaga. Însă, nu voi urma decât parțial planul său. Blaga era interesat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
partea antinomicului, desfășurând și o serie de argumente în acest sens, prin care ia poziție față de adversarii gândirii antinomice. Voi începe cu adversarii antinomicului, pentru a mă opri ulterior la cei care îl integrează. 2.1. Lucian Blaga și întâmpinarea eleată a antinomicului Antinomiile au intrat în atenția filosofiei occidentale foarte devreme, imediat ce vechii greci au ajuns la maturitatea reflecției filosofice. Aceasta se întâmpla în secolul al VI-lea înainte de Hristos, pe fondul disputelor dintre școlile filosofice grecești cu privire la problema raportului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cu privire la problema raportului dintre substanța lumii și dinamica ei, dintre persistență și schimbare, dintre unu și multiplu. În special două școli se angajau atunci în dezbaterea de idei: Școala ioniană, al cărei mare reprezentant era Heraclit din Efes, și Școala eleată, prin celebrul Parmenide 243. În timp ce Heraclit afirma schimbarea, devenirea, multiplul, Parmenide trecea de partea persistenței, a ființei, a unului. Diferența dintre cele două școli vine din anumite asumpții inițiale divergente. În timp ce gândirea lui Heraclit se dezvoltă pornind de la lumea datelor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
soluției aporiilor, metoda lui Blaga vine cu o interpretare filosofică a acestora, cu o resemnificare a lor, cu posibilitatea situării gândirii în chiar conținutul contradicției 256, chiar dacă acest lucru o angajează într-o sciziune de sine. Prin delimitarea față de calea eleată, Blaga nu cade în extrema cealaltă (afirmarea concretului ca exclusiv existent și negarea logicului), atitudine pe care a adoptat-o Henri Bergson. Metoda antinomiei transfigurate înseamnă suspendarea logicii, dar nu anularea acesteia. Ea este doar o ieșire în afara logicului (o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
adoptat-o Henri Bergson. Metoda antinomiei transfigurate înseamnă suspendarea logicii, dar nu anularea acesteia. Ea este doar o ieșire în afara logicului (o ecstazie a intelectului), dar de pe pozițiile logicului. Blaga afirmă că unul dintre filosofii moderni care adoptă această concepție eleată ar fi Herbart și probabil are dreptate. Eu nu voi urmări aici dacă această afirmație este adevărată. În schimb, mă voi opri la o atitudine asemănătoare în fondul ei cu cea a eleaților, extrem de importantă pentru gândirea modernă, pe care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fondul ei cu cea a eleaților, extrem de importantă pentru gândirea modernă, pe care o întâlnim la Immanuel Kant. Impactul pe care atitudinea sa față de antinomiile rațiunii l-a avut în istoria filosofiei este, cred, perfect comparabil cu cel al atitudinii eleate. Deși nu vine pe o tradiție eleată, Kant respinge antinomiile din ordinea rațiunii oarecum la fel ca și eleații, prevalându-se de logic. 2.2. Kant și Blaga. Metafizică, antinomie și cunoaștere științifică Unul dintre lucrurile cele mai importante pe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
importantă pentru gândirea modernă, pe care o întâlnim la Immanuel Kant. Impactul pe care atitudinea sa față de antinomiile rațiunii l-a avut în istoria filosofiei este, cred, perfect comparabil cu cel al atitudinii eleate. Deși nu vine pe o tradiție eleată, Kant respinge antinomiile din ordinea rațiunii oarecum la fel ca și eleații, prevalându-se de logic. 2.2. Kant și Blaga. Metafizică, antinomie și cunoaștere științifică Unul dintre lucrurile cele mai importante pe care le face Immanuel Kant în Critica
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sociale. Interpenetrarea disciplinelor, Editura Academiei Române, București, 1993. Drăgănescu, Mihai, Ortofizica, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985. Drăgănescu, Mihai, Profunzimile lumii materiale, Editura Politică, București, 1979. Drîmba, Ovidiu, Filosofia lui Blaga, Casa de editură Excelsior-Multi Press, București, 1994. Dumitriu, Anton, Culturi eleate și culturi heracleitice, Editura Cartea Românească, București, 1987. Dumitriu, Anton, Istoria logicii, vol. 3, 4, Editura Tehnică, București, 1997, 1998. Dumitriu, Anton, Soluția paradoxelor logico-matematice, Editura Științifică, București, 1966. Dumitriu, Anton, "Știință și cunoaștere", în Eseuri, Editura Eminescu, București, 1986
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Sergiu Al-George, op. cit., pp. 263-268. 305 Ioana Lipovanu, "De ce nu fixează Lucian Blaga rădăcina gândirii antinomice în metafizica indiană", în Meridian Blaga, vol. II, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003, p. 113. 306 Ibidem, p. 116. 307 Anton Dumitriu, Culturi eleate și culturi heracleitice, Cartea Românească, București, 1987, pp. 57-72. 308 Ibidem, p. 62. 309 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., p. 240. 310 Rudolf Otto, Sacrul, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996, p. 39. 311 Cf. Evelyn Underhill, Mistica, Editura "Biblioteca Apostrof
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de origine divină”, CNT, 1970, 29; Petru Poantă, Lirică feminină, ST, 1970, 9; Ilie Constantin, „Boala de origine divină”, RL, 1970, 41; Martin, Poeți, II, 231-235; Victor Felea, „Împotriva celui drag”, TR, 1976, 1; M.N. Rusu, „Împotriva celui drag”. Imaginea eleată a sentimentelor, VST, 1976, 3; I. Negoițescu, Despre Gabriela Melinescu, VR, 1991, 7; Constantin Cubleșan, Gabriela Melinescu despre vinovăție, ALA, 1993, 193; Dan Cristea, După douăzeci de ani, LCF, 1994, 7; Alex. Ștefănescu, După douăzeci de ani...., RL, 1994, 16
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
nu e doar o carte cu trei viteze (de reacție, de percepție, de imaginare), cu două scriituri (în care una, a lui Panța, s-a lăsat programatic contaminată de lentoarea rituală a celeilalte), ci și una cu două viziuni: una eleată, a lui Mircea Ivănescu, incapabilă să sintetizeze secvențele, ba, din contră, absolutizîndu-le în discontinuitatea lor, și una heracliteană, a lui Panța, fremătînd de nerăbdare atunci cînd poetul însuși o obligă la popasuri infinitezimale". Datele temporale ale creației în chestiune eșuează
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
învâlui într-o ceață. Și ceea ce va rămâne etern și indescifrabil (subl. n.) - muzele și zămbetul zeilor”. În această sintagmă se află întregul crez al lui Dan Botta despre artă, ce trebuie să fie „eternă și indescifrabilă”, cu alte cuvinte, „eleată”. Sub protecția misterioasă a Marelui Anonim blagian, am fi înclinați să rostim la prima concluzie, dacă nu ne-am aminti celebra polemică din epocă asupra paternității metaforei de „spațiu mioritic”... Cu un asemenea ideal al perfecțiunii cristaline, poemele lui Dan
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
de explicite și revelatoare. Astfel, unei concepții despre poezie de nuanță neo (sau post) clasică, ce mizează pe exemplaritatea toposurilor, pe rigoare expresivă și apolinism formal îi corespunde o poezie de o amplă deschidere spre idee, nutrită de o viziune "eleată" (Ovidiu Cotruș) asupra existenței. Recursul la arhetip e, în fond, resortul care pune în mișcare mecanismul poetic, precum și tectonica imaginarului, imprimându-i o funcționalitate estetică de o desăvârșită armonie, lucru observat, între alții, și de Al. Cistelecan: "Contactul ei (al
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
62 G. DURAND, op. cit., p.120. 63 Șerban CIOCULESCU, Aspecte literare contemporane, București, Ed. Minerva, 1972, p. 199 64 Gaston BACHELARD, Dialectica spiritului științific modern, I, București, Editura științifică și enciclopedică, 1986, p. 266. 65 idem. 66 Anton DUMITRIU, Culturi eleate și culturi heracleitice, București, Ed. Cartea Românească, 1986, p. 67. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Polirom, Iași, 2002. Dalai, Lama, Logica iubirii, Editura Institutul European, Iași, 1993. Dobrișan, Nicolae, Proverbe, maxime și aforisme arabe, Editura Albatros, București, 1976. Dumistrăcel, Stelian, Până-n pânzele albe, ed. a II-a, Editura Institutul European, Iași, 2001. Dumitriu, Anton, Culturi eleate și culturi heracleitice, Cartea Românească, București, 1987. Duțu, Alex., Cărțile de Înțelepciune În cultura română, Editura Academiei, București, 1972. Eliade, Mircea, Drumul spre centru, Editura Univers, București, 1991. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992. Eminescu, Mihai, Literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
universalitatea relației matematicii cu cosmosul a fost demonstrată prin relații numerice în mișcarea corpurilor cerești și prin cele care guvernează sunetele muzicale. În mediul intelectual mai sofisticat și rațional critic generat de școlile filosofice grecești, și mai ales de către Școala eleată și Platon, matematica s-a transformat a priori într-o disciplină logic deductivă a geometriei și a numerelor. Și totuși, relația sa strânsă cu studiul cosmosului fizic a continuat în lucrările unor matematicieni precum Eudoxus și Arhimede, care erau în
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
este posibil poate să nu fie în acțiune. Deci, ceea ce e doar posibil poate să fie sau să nu fie; și, în acest fel, un același lucru poate să fie sau să nu fie141." Aristotel (385-322 î.Hr.) se opune școlilor eleate, abderitene, megarice. El nu-l reduce pe "a fi" la "a fi în acțiune" (ceea ce este, ce a fost, ceea ce numim realitate). El afirmă că există două categorii de posibil: "a fi în potențial" (noul născut este un om potențial
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
incertă, www.iem.ro. Drîmba, Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, Editura Saeculum & Vestala, București, 2004. Drîmba, Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984. Dumitrescu, Sterian, Bal, Ana, Economie mondială, Editura Economică, București, 1999. Dumitriu, Anton, Culturi eleate și culturi heracleitice, Editura Cartea Românească, București, 1987. Duquesne, Jacques, Diavolul, Editura Humanitas, București, 2014. Durkheim, Emile, Diviziunea muncii sociale, Editura Albatros, București 2001. Echaudemaison, Claude-Danièle, Dicționar de economie și științe sociale, Editura ,,Niculescu", București, 2012. Elias, Norbert, Procesul civilizării
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
pp. 220-233. 3. E. Lovinescu, Istoria civilizației române moderne (București, Ancora, I, 1924; II, 1925; III, 1925). 4. Idem, Biruința occidentului, in: Aquaforte (București, Editura contemporană, 1941), pp. 240-243. 5. Anton Dumitriu, Orient și Occident (București, 1943); nouă versiune: Culturi eleate și culturi heracleitice (București, Cartea Românească, 1987). 5bis. Al.A. philippide, puncte cardinale europene. Orizont romantic (București, Eminescu, 1973.) 5ter.Adrian Marino, Caiete europene (Cluj, Dacia, 1976; reeditare polirom, 2004). 6. Adrian Marino, L'Independance de la Roumanie Conscience nationale, Conscience
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]