KorAP: Find »[drukola/base=electroforetic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...7 >

161 matches

Corola-publishinghouse/Science/422_a_768

care se corelează cu hormonosensibilitatea și anume vârsta pacientelor. Este acceptată ideea că la pacientele postmenopauzale și media de vârstă 50 ani tumorile hormonodependente sunt mai des întâlnite în comparație cu bolnavele tinere. Evaluarea receptorilor pentru hormoni steroidici pe bază de analize electroforetice și radiochimice Protocolul de lucru constă în combinarea electroforezei pe gel de poliacrilamidă (PAGE) cu o metodă radiometrică. Procedeul utilizat permite fracționarea și caracterizarea cantitativă a afinității și specificității legării hormonilor steroidici la proteinele receptoare specifice. Separarea complexului proteină receptoare-hormon

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
migra, într-un gel de poliacrilamidă și o tărie ionică joasă, mai lent decât fragmentele separate. De asemenea, metode permite separarea fiecărui complex proteină-ligand (în cazurile în care există mai multe proteine cu funcție receptoare), fiecare complex având o mobilitate electroforetică proprie; devine astfel posibilă evidențierea interacțiunilor dintre diversele proteine receptoare și hormonul marcat utilizat pentru legare. Ca și în studiile anterioare, s-au utilizat probe provenind din tumori mamare umane și din uter de șobolan-femelă (Rattus norveticus) imature. Un experiment

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
două zile cuprinde mai multe etape: 1. Extracția citosolului; 2. Determinarea concentrației proteice a citosolului; 3. Formarea complexelor proteice - [3H]estrogen (incubare peste noapte la 4 C, urmată de stopare cu cărbune DCC); 4. Pregătirea gelului de poliacrilamidă; 5. Separarea electroforetică (condiții: 20mA/100V); probe evidențiate cu albastru de bromfenol 0,02% (2 mg/ml apă bidistilată); 6. Porționarea gelului și măsurarea radioactivității; 7. Interpretarea rezultatelor. DETERMINAREA PROTEINEI pS2 IN TUMORILE MALIGNE ALE GLANDEI MAMARE Unul dintre markeri noi, de linia

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755

menționată importanta contribuție a biochimistului Gh. Benga din Cluj-Napoca, ca unul din precursorii descoperirii canalelor pentru apă, descoperire distinsă cu Premiul Nobel pentru chimie în 2003. Încă din 1986, Benga și colectivul său au reușit să localizeze, într-o bandă electroforetică, o proteină cu greutate moleculară cuprinsă undeva între 35 și 60 kDa, implicată în transportul de apă. În 1988, Peter Agre (cel care avea să fie răsplătit în 2003 cu Premiul Nobel pentru descoperirea canalelor de apă) identifică în membrana

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408

CPK la populația generală. La pacienții dializați, au fost raportate niveluri crescute la 3-30%, în absența ischemiei miocardice, probabil reflectând hipertrofia miocardică. Acest fenomen se poate datora unui efect fals pozitiv asociat cu măsurarea cromatografică a CPK-MB. Cu alte metode (electroforetice, RIA sau adsorbția pe suport de sticlă), niveluri crescute ale CPK-MB se înregistrează la mai puțin de 5% dintre pacienții dializați asimptomatici, iar creșterile acestora nu depășesc 8% din CPK totală [Vaziri și Barton, 2001]. Nivelurile serice ale lactat-dehidrogenazei (LDH

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482

fracție importantă a proteinelor serice. Ele formează o familie mare de molecule, de o imensă diversitate a secvențelor de aminoacizi, neîntâlnită la alte familii de molecule proteinice. De fapt, imunoglobulinele constituie o superfamilie de molecule proteinice. Imunoglobulinele pot fi separate electroforetic de celelalte proteine serice (fig. 2.1). Moleculele de albumină se deplasează cel mai rapid în câmpul electric, pe când, gamma-globulinele (cele mai multe dintre acestea având valoare de anticorpi) se deplasează cel mai încet. Realizarea separării electroforetice a proteinelor serice de la iepuri

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
proteinice. Imunoglobulinele pot fi separate electroforetic de celelalte proteine serice (fig. 2.1). Moleculele de albumină se deplasează cel mai rapid în câmpul electric, pe când, gamma-globulinele (cele mai multe dintre acestea având valoare de anticorpi) se deplasează cel mai încet. Realizarea separării electroforetice a proteinelor serice de la iepuri puternic imunizați cu un vaccin bazat pe utilizarea pneumococilor omorâți prin fierbere, evidențiază o abundență de gamma-globuline (fig. 2.2) care apar ca o bandă electroforetică de dimensiune mare. Celelalte proteine serice prezintă o mai

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
de anticorpi) se deplasează cel mai încet. Realizarea separării electroforetice a proteinelor serice de la iepuri puternic imunizați cu un vaccin bazat pe utilizarea pneumococilor omorâți prin fierbere, evidențiază o abundență de gamma-globuline (fig. 2.2) care apar ca o bandă electroforetică de dimensiune mare. Celelalte proteine serice prezintă o mai mare omogenitate a parametrilor fizico-chimici. Aceasta explică marea cantitate de gamma-globuline (în special în primul și cel de al patrulea eșantion) care apar la baza electroforegramei. Benzile negre din partea de sus

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
purificarea ADN genomic sau mai recomandabil a ADN specific cromozomului 6, urmate de clivarea sau disecția segmentului de ADN care conține genele CMH, cu ajutorul unor restrictaze specifice, obținându-se fragmente de ADN (restricte) de diferite dimensiuni care pot fi separate electroforetic. Fiecare asemenea restrict este apoi utilizat pentru secvențiere, aplicându-se metoda Sanger. Urmează apoi ordonarea secvențelor acestor fragmente într-o succesiune coerentă, firească, pe baza suprapunerii la capete a secvențelor acestora, ceea ce permite realizarea unei hărți a contig- urilor, adică

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
anumit receptor se poate aplica și metoda analizei polimorfismelor conformaționale cu specificitate de secvență sau a tipării heteroduplexului. În cadrul acestei metode, ADN amplificat poate fi denaturat și monocatenele rezultate sunt supuse electroforezei în gel de poliacrilamidă. Mobilitățile monocatenelor în câmpul electroforetic diferă în funcție de secvența pe care acestea o au, ceea ce denotă existența unui polimorfism conformațional cu specificitate de secvență (SSCP) (Hoshino și colab., 1992). Comparația modelelor electroforetice ale monocatenelor ADN pentru gene HLA aparținând unui anumit primitor pacient și unui potențial

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
și monocatenele rezultate sunt supuse electroforezei în gel de poliacrilamidă. Mobilitățile monocatenelor în câmpul electroforetic diferă în funcție de secvența pe care acestea o au, ceea ce denotă existența unui polimorfism conformațional cu specificitate de secvență (SSCP) (Hoshino și colab., 1992). Comparația modelelor electroforetice ale monocatenelor ADN pentru gene HLA aparținând unui anumit primitor pacient și unui potențial donator permite să se stabilească dacă există compatibilitate între aceștia. Există și alternativa metodologică a analizei heteroduplex-ului în cadrul căreia monocatenele ADN de la donor și de la primitor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
se vor asocia, spre a realiza homoduplexuri (A-A’ și respectiv a-a’) și heteroduplexuri (A-a’ și respectiv a-A’). Mobilitățile fragmentelor reasociate (dublu-catenare) vor fi variabile în funcție de secvența lor. Pe această cale se pot compara pattern-urile mobilităților electroforetice ale alelelor donorului și receptorului, spre a se deduce dacă există potrivire alelică. Aceste pattern-uri electroforetice obținute fie pe calea SSCP, fie pe calea analizei heteroduplexului sunt complexe, dar totodată edificatoare asupra potrivirii alelelor HLA de la donor cu acelea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
și respectiv a-A’). Mobilitățile fragmentelor reasociate (dublu-catenare) vor fi variabile în funcție de secvența lor. Pe această cale se pot compara pattern-urile mobilităților electroforetice ale alelelor donorului și receptorului, spre a se deduce dacă există potrivire alelică. Aceste pattern-uri electroforetice obținute fie pe calea SSCP, fie pe calea analizei heteroduplexului sunt complexe, dar totodată edificatoare asupra potrivirii alelelor HLA de la donor cu acelea de la receptor. Dar, identificarea în sine a alelelor specifice HLA existente la o anumită persoană este mult

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
polimorfismului codonilor (degenerarea sau redundanța codului genetic universal). Dacă încărcătura electrică a aminoacidului care a înlocuit pe cel inițial este diferită de a celui care a fost substituit, rezultă o variantă hemoglobinică ce poate fi recunoscută după modificarea mobilității sale electroforetice, iar mutantele hemoglobinice care nu și-au modificat sarcina electrică și nici mobilitatea electroforetică, pot fi recunoscute numai dacă au indus modificarea funcției hemoglobinei și au determinat o anumită boală - o hemoglobinopatie. Dar, majoritatea mutațiilor hemoglobinice, indiferent dacă au modificat

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
a înlocuit pe cel inițial este diferită de a celui care a fost substituit, rezultă o variantă hemoglobinică ce poate fi recunoscută după modificarea mobilității sale electroforetice, iar mutantele hemoglobinice care nu și-au modificat sarcina electrică și nici mobilitatea electroforetică, pot fi recunoscute numai dacă au indus modificarea funcției hemoglobinei și au determinat o anumită boală - o hemoglobinopatie. Dar, majoritatea mutațiilor hemoglobinice, indiferent dacă au modificat sau nu încărcătura electrică și mobilitatea electroforetică, nu modifică funcția hemoglobinei, fiind compatibile cu

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
au modificat sarcina electrică și nici mobilitatea electroforetică, pot fi recunoscute numai dacă au indus modificarea funcției hemoglobinei și au determinat o anumită boală - o hemoglobinopatie. Dar, majoritatea mutațiilor hemoglobinice, indiferent dacă au modificat sau nu încărcătura electrică și mobilitatea electroforetică, nu modifică funcția hemoglobinei, fiind compatibile cu o sănătate cvasinormală a purtătorilor. Substituțiile de aminoacizi ce au loc spre capetele catenelor hemoglobinice (domeniile 1 și 3) determină mai puține perturbații ale funcției acestora decât cele în care are loc înlocuirea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
hematiilor pacienților cu anemie falciformă ar putea fi intim asociat cu starea și natura hemoglobinei în interiorul eritrocitului. Comparând-o cu hemoglobina persoanelor normale, utilizând electroforeza zonală Tiselius, autorii au stabilit că „rezultatele indicau că există o diferență semnificativă între mobilitățile electroforetice ale hemoglobinei ce provenea din eritrocite ale indivizilor normali și ale hemoglobinei celor cu anemie falciformă” (Pauling și colab., 1949). La heterozigoți, aproximativ 25-40% din hemoglobină este asemănătoare cu cea identificată la persoanele cu anemie falciformă - manifestă, restul de 60-75

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
hemoglobina normală se află acidul glutamic, iar în hemoglobina din celulele falciforme se află valina. Faptul că acidul glutamic are două grupări COOH, iar valina, numai una, face ca încărcătura negativă a celor doi aminoacizi să difere, ceea ce explică diferențele electroforetice dintre hemoglobina normală și hemoglobina din anemia falciformă. Spre deosebire de alte substituții de aminoacizi identificate în catenele globinice ale diferitelor variante hemoglobinice, substituția acidului glutamic din poziția 6 a catenei β, cu valina, caracteristică hemoglobinei HbS, influențează solubilitatea și cristalizarea acestei

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
fragment de ADN, lung de 376 perechi de nucleotide, datorită faptului că în urma mutației s-a pierdut situsul de restricție Dde I. Indivizii heterozigoți (purtători) pentru mutația βS, cu formula genotipică βAβS pot fi detectați prin revelarea a trei benzi electroforetice, una corespunzătoare fragmentului lung de 376 p.n, reprezentând alela mutantă dintr-unul din cei doi cromozomi omologi ai perechii 11, și alte două, de 201 p.n. și 175 p.n., corespunzătoare alelei normale βA, din cel de al doilea cromozom

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
formă de disc plat. La persoanele purtătoare ale genei mutante β6 S, 60% din hemoglobină este normală și 40% este de tip mutant, aici fiind vorba de un raport de codominanță între alela normală β6A și alela mutantă β6S. Analiza electroforetică a ADN permite evidențierea mutației punctiforme ce are loc în gena pentru catena β, în cazul anemiei falciforme. Această mutație schimbă o pereche A-T într-una T-A la nivel de secvență genică din ADN, afectând cel de al

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
unor secvențe repetitive de tip palindrom (secvențe cu bisimetrie rotatorie), se poate realiza o cartare de restricție a ADN uman. Fragmentele de ADN uman rezultate în urma acțiunii restrictazelor sunt supuse electroforezei în gel de poliacrilamidă. Fragmentele ADN migrează în câmpul electroforetic în funcție de dimensiunile lor și de sarcina electrică, având în vedere că grupările fosfat conferă moleculei încărcătură negativă. Restrictele de ADN uman, migrate în gel se transferă pe un filtru de nitroceluloză, ce urmeaza a fi hibridizat cu sonde specifice. Pentru

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
în urma acțiunii unor enzime de restricție sau pot fi utilizate metode directe de secvențiere. Evidentierea directă a unei deleții totale sau parțiale a unei gene α-globinice se poate realiza prin aplicarea tehnicii Southern blot, deoarece această mutație determină modificarea profilului electroforetic evidențiat printr-o asemenea tehnică. Bunăoară, cele două gene α-globinice α 1 și α2 sunt localizate într-un același fragment de restricție de 14,5 kb (fig. 16.26). Dacă în urma unei deleții parțiale sunt detașate aproximativ 4,5 kb

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
utilizării tehnicii Southern blot în identificarea indirectă a unei mutații prin aplicarea analizei RFLP, reprezentată de cunoașterea prealabilă a fragmentelor care conțin mutația. Diferența observată nu reprezintă rezultatul unei mutații, ca în cazul demonstrării directe a unei deleții. Dacă modelul electroforetic din tehnica Southern blot al ADN de la persoanele afectate de o hemoglobinopatie nu diferă de acela evidențiat la persoanele neafectate, înseamnă că această metodă de analiză nu este relevantă pentru cazurile investigate și alta este cauza condiției patologice. Utilizarea acestor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
endonucleaza de restricție Dde I care recunoaște tocmai secvența alterată din mutația HbS. Utilizarea tehnicilor moleculare aplicate în diagnoza prenatală a hemoglobinopatiilor a reprezentat prima aplicare directă a cunoștințelor de Genetică moleculară în medicina umană, în investigațiile clinice. Ameliorarea metodelor electroforetice a permis identificarea a peste 300 de variante hemoglobinice umane în anii ’60 ai secolului XX. În anul 1961, Braunitzer și colaboratorii au stabilit întreaga secvență de aminoacizi a catenelor hemoglobinice, putându-se astfel evidenția multe modificări apărute în secvența

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
fragmentului, va fi generat un fragment mai lung, de 1,35 kb, rezultând trei genotipuri posibile: homozigot normal (βAβA), heterozigot (βAβS) și homozigot mutant (βSβS) așa cum se prezintă în figura 16.28. În figura 16.28 B se prezintă profilul electroforetic rezultat prin aplicarea Southern blotting-ului fragmentelor de restricție rezultate în urma acțiunii enzimei de restricție Dde I, prin care se pot evidenția direct cele trei genotipuri posibile: homozigot normal (βAβ A), heterozigot (βAβS) și homozigot mutant (βSβS), această tehnică permițând stabilirea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]