1,904 matches
-
mai îmbelșugate. Drept care Angela Furtună se avîntă în toate direcțiile, cu un impresionant elan al cumulării de imagini, concepte, impresii din numeroase domenii, cu o dispoziție a varietății menită a asigura augustului apetit textual un meniu pe măsură. Iată o elegie compusă din materii eteroclite, cu o seducătoare înfățișare babilonică: "îmi lipesc urechea de palma ta ascultînd, ca dintr-un ghioc/ adînc, cum se ivesc din lut pretexte ca, nervură cu nervură să/ mă invoci pe mine, copacul meu gînditor// acest
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
noua generație", în nr. 7-8/1928 ș.a.m.d. Tot aici îl găsim și pe Eugen Ionescu, elev în clasa a VII-a a Liceului "Sf. Sava", cu recenzii destul de acide (în nr. 3 și 4/1928) ori cu poemul "Elegie pentru ființe mici" (în nr. 5-6/1928), remis în același an, dacă memoria nu mă înșală, Biletelor de papagal. N. Steinhardt este prezent și el - în ultimul său an de liceu, deci cu opt ani înaintea debutului asumat - în paginile
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
coerență le respectă și entitățile vii, dispuse ca verigi interșanjabile ale unui lanț biologic pe a cărui rezistență se sprijină lumea. Din Șocul oxigenului, poem de o stranie frumusețe, merită citate mai întâi niște versuri comparabile cu cele din 11 elegii: "nici nu l-aș numi/ șocul oxigenului, mai curând/ șocul mătăsii și chiar Drumul/ Mătăsii/ pentru că a fost o infinit de tandră/ mângâiere,/ o alungire apoi și o sfâșiere,/ un clopot legat între două cămile/ biciuite ca-n iad și
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
mesaj, cu toate că o sforțare în acest sens există de fiecare dată. Poemele ei sunt, ca și la Brumaru, de pildă - cu care se aseamănă în metodă nu și în instrumentar, Caleașcă fiind cea mai apropiată, aproape o pastișă -, niște bocete, elegii, cântece sau descântece. Fiind o poezie a înscenării retorice, ineditul și savoarea versurilor vin din schimbarea permanentă a ipostazelor vocii lirice. Conița Lena performează, când cu gravitate, când cu nostalgie sau cu umor, atitudinile unei femei evlavioase, smerite, tânguitoare sau
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
Chinoros fiind, în "nerușinarea" lor, printre cele mai reușite. Cum singură spune și autoarea: "ușă de biserică/ trupul meu desferică..." Versurile sunt, pe rând, niște dantelării asintactice, suprarealiste și ermetice uneori (ŕ la Nichita), refrene similifolclorice duios-naiv-ațâțătoare sau pseudopsalmi și elegii ortodoxiste. Din această alternanță a registrelor vine farmecul jocular al multor versuri, dar și kitsch-ul altora. Ușă de biserică este un debut onorabil, dar un volum inegal, piesele bune, îndelung meșteșugite, alternează cu altele greoaie și de un artificial
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
Mobilă și durere (1980). Înainte de a aborda formula teatrului, Teodor Mazilu a publicat câteva volume de schițe și nuvele (O plimbare cu barca - 1964, Vara pe verandă 1966, Pălăria de pe noptieră 1972, Înmormântare pe teren accidentat 1973, Iubiri contemporane 1975, Elegie la pomana porcului 1976, Doamna Voltaire 1979 sau Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni 1980) și romane (Bariere, Aceste zile și aceste nopți, O singură noapte eternă și prima parte din Într-o casă străină, al cărui volum secund este
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
vedea altfel. Specialistul - întrucât, stimulate de nervuroasele note, care leagă, în volute, vaste (totuși, temperate!) comentarii, propriile lui interpretări sunt puse implicit în cauză și verificate. Cum ne-am aștepta mai puțin, nu erosul ocupă suprafața cea mai întinsă a elegiei grecești arhaice, dacă privim evoluția speciei chiar și numai între hotarele Antichității. Tematica erotică, dominantă doar la un singur poet (Mimnermos), se alătură altora, și în rând cu ele. Tonul pare a-l da dialogul parenetic cu potențialul cititor, pe
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
și în rând cu ele. Tonul pare a-l da dialogul parenetic cu potențialul cititor, pe succesive, în fond mozaicate teme: de la cetatea în pericol și răspunsul sperat în atari circumstanțe de la cetățenii ei, până la bucuriile și tristețile zilei curente. Elegia arhaică greacă se vădește, prin aceasta, a fi complementul unui răspuns - uman, simplu, nepretențios - la persistentele și niciodată sațiatele întrebări ale filosofiei contemporane ei. Dar prima vârstă a elegiei grecești apare mai mult decât o colecție de întrebări și răspunsuri
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
atari circumstanțe de la cetățenii ei, până la bucuriile și tristețile zilei curente. Elegia arhaică greacă se vădește, prin aceasta, a fi complementul unui răspuns - uman, simplu, nepretențios - la persistentele și niciodată sațiatele întrebări ale filosofiei contemporane ei. Dar prima vârstă a elegiei grecești apare mai mult decât o colecție de întrebări și răspunsuri alternative, pe același teren, căutării filosofice. Ea este artă. Greacă. Doamna Băluță-Skultéty a știut să deschidă, pentru inițiați ca și pentru începători, secretele compoziționale ale tehnicii muzicale elegiace. Să
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
să deschidă, pentru inițiați ca și pentru începători, secretele compoziționale ale tehnicii muzicale elegiace. Să arate, concret și palpabil, ce rafinate îmbinări de sunete și timbre, silabe și cuvinte, durate și pauze, secvențe frastice și lanțuri metrice fac din rostirea elegiei o muzică. Adică, repetăm, o artă. Pentru elegie, ca și pentru oricare artă autentică, mesajul ideatic în sine, pe care creatorul nu urmărește decât să îl comunice, dobândește un sens, cel așteptat de autorul lui, doar scos din ascunzișurile latente
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
secretele compoziționale ale tehnicii muzicale elegiace. Să arate, concret și palpabil, ce rafinate îmbinări de sunete și timbre, silabe și cuvinte, durate și pauze, secvențe frastice și lanțuri metrice fac din rostirea elegiei o muzică. Adică, repetăm, o artă. Pentru elegie, ca și pentru oricare artă autentică, mesajul ideatic în sine, pe care creatorul nu urmărește decât să îl comunice, dobândește un sens, cel așteptat de autorul lui, doar scos din ascunzișurile latente ale limbii, care îl tăinuiesc, precum perla extrasă
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
pe care creatorul nu urmărește decât să îl comunice, dobândește un sens, cel așteptat de autorul lui, doar scos din ascunzișurile latente ale limbii, care îl tăinuiesc, precum perla extrasă din scoică. În solara lumină, aceea scânteiază. În aceeași lumină, elegia cântă. Nevăzută, cosmică liră. Să ne mai întrebăm de ce mitul lui Orfeu, de oriunde va fi venit bardul, s-a născut în Grecia? * Profesor de limba și literatura greacă veche la Catedra de Filologie Clasică a Facultății de Limbi și
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
lui Orfeu, de oriunde va fi venit bardul, s-a născut în Grecia? * Profesor de limba și literatura greacă veche la Catedra de Filologie Clasică a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, al cărei recent volum, Elegia greacă arhaică. București, Editura Niculescu, 2002; 208 p., constituie prilejul însemnărilor din Semnalul clasic de astăzi.
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
loc - și nu e singurul - orice comentariu îngheață. Curios e că Radu Stanca și Eta Boeriu, care i-au fost lui Ștefan Aug. Doinaș deosebit de apropiați și dragi, nu se regăsesc în aceste evocări. Dar, poate că, după înfioratul poem Elegia de la Cluj, în care a consacrat, ca într-o piatră de chihlimbar, unicitatea ființei celor doi, va fi simțit că orice cuvânt adăugat ar fi o impietate...
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
acum, cînd te-ating, peste lucruri e un foșnet strident,/ culori vineții se deschid peste pleoape/ și nu pot vedea mai în adînc/ decît pînă la vorbele tale care se lovesc în mine/ ca niște pietre în cădere” (A patra elegie). De asemenea autorul se angajează în călătorii, cea mai semnificativă fiind în Statele Unite, unde ajunge într-o junglă a artificiilor civilizației și își umple auzul cu clinchetul specific al toponimiei locale, aventura avînd rolul unei ispășiri echivoce: „În Northern Blvd
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
Georgeta Drăghici Poeme școlite avangardist și postmodern, Elegiile în ofensivă (Ed. “Vinea”, București, 2003) semnate de Ion Pop, păstrează, netulburată, viziunea cosmicizantă a romanticilor și neoromanticilor. Paradox ? Voință integratoare ?! Chiar dacă numite Elegiile în ofensivă, ofensive probabil că pot fi numai fiindcă au fost scrise cu îndrăzneala de a
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
Georgeta Drăghici Poeme școlite avangardist și postmodern, Elegiile în ofensivă (Ed. “Vinea”, București, 2003) semnate de Ion Pop, păstrează, netulburată, viziunea cosmicizantă a romanticilor și neoromanticilor. Paradox ? Voință integratoare ?! Chiar dacă numite Elegiile în ofensivă, ofensive probabil că pot fi numai fiindcă au fost scrise cu îndrăzneala de a mai fi poet elegiac, cînd elegia s-a stins demult, cînd propensiunile către o asemenea stare (mai ales, poetică) au devenit inavuabile. Toată abilitatea
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
2003) semnate de Ion Pop, păstrează, netulburată, viziunea cosmicizantă a romanticilor și neoromanticilor. Paradox ? Voință integratoare ?! Chiar dacă numite Elegiile în ofensivă, ofensive probabil că pot fi numai fiindcă au fost scrise cu îndrăzneala de a mai fi poet elegiac, cînd elegia s-a stins demult, cînd propensiunile către o asemenea stare (mai ales, poetică) au devenit inavuabile. Toată abilitatea teoreticianului, a criticului literar, nu a reușit în ani de cercetare a literaturii (a poeziei) să dovedească incapacitatea, inaptitudinea obiectelor, a lucrurilor
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
greș și plină de vitalitate a acestuia. (“Dar imperfectul e timpul viu din trecut”, “numai imperfectul dă semne de mișcare”). În căutarea totuși, mai departe, a “liniei pure”, poetul se privește (cum altfel ?!) într-o oglindă. Recurența oglinzii-palimpsest e în Elegiile în ofensivă un semn al căutării acelei mulțumitoare “linii pure”. Dînd de-o parte strat după strat în drumul spre geometrie, poetul constată că totuși, ultimul nivel găsit nu e geometria. (“Gheața, geometria/ există undeva, fără-ndoială,/ și se vor
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
evident, către înțelegerea materiei ca purtătoare de metafizică. Presimțirea Orei fatale (o altă obsesie a poemelor), spaimele cărnii, angoasele, dezgustul , regretul, durerea, uimirea că totul se precipită deja, dau, bineînțeles, o altă dimensiune practicii poetice, o altă însemnătate oricărei Estetici. Elegia în defensivă. Pînă la ritmurile elegiace poetul trece însă prin haosul disperării și al îngrijorării extreme. Materia și “nimburile” nu se suprapun întotdeauna, celulele își dovedesc incultura, “plebea din sînge nu știe decît să mormăie și să geamă”. Nu e
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
propriu zis acest scop . „Asemenea cuvinte, observă George Popa - sunt, de pildă, sacrul și eternul pentru Hölderlin, melancolia pentru John Keats, taina pentru Lucian Blag, pentru Rainer Maria Rilke Îngerul - conceput ca ființă intermediară Între om și zei - În universul Elegiilor duineze, zeul muzicii În Sonetele către Orfeu”. La Eminescu autorul studiului descoperă trei cuvinte cheie : dor, armonie și sfânt, din simbioza cărora rezultă un altul - „luceafărul, care constituie leitmotivul definitoriu În lirica eminesciană”. Identificat În toate etapele creației sale, Într-
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
ai noștri din urmă, pînă sub anul 100 după al nostru Hristos" Cînd să-l ating, strînsura de gheață din podul palmelor mi se topi la para focului tocmit de tata, pe șira munților, în patria mică, sus la hotare... elegie la umbra lui P îi dau jeratec și nu mai vrea nimic, îi este sete și nu e nici o apă; asudă întruna întins la pămînt iar gleznele-i subțiri i-s forme comprimate de lumină cu botul moale ca omătul
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
celor două compoziții. Ele dezvăluie predilecția autorilor lor pentru climatul liric, pentru avânturi romantice și zvâcniri de umor. Aceste cvartete s-au bucurat în decursul timpului de interesul ansamblurilor noastre. Cvartetul de coarde nr.1 de Alfred Mendelsohn (1910-1966) - Sonata; Elegia; Fugă - nu înseamnă numai un tur de orizont asupra scriiturii moderne, ci și o deschidere asupra problematicii de mai târziu. Cvartetul de coarde op.4 de Mihail Andricu (1894-1974) marchează orientarea către adâncirea unui filon emoțional românesc și spre obținerea
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
parte stilul. Metafora e disociere pură Între abstracțiunea percepută de simț și angoasa autentică. Devotată, adică, spontaneității, stadiul cel mai fertil al trăirii: “Cu degete albe dacă bat În fereastră/ Voi credeți că ninge și nu m-ascultați” (din volumul Elegii de când eram mai tânăr). Apărut la editura Humanitas În anul 2006, volumul Cele mai frumoase 101 poezii numără o colecție de poezii În degradé, Începând cu volumul Invocație nimănui, din 1971, continuând cu creații din volumele ulterioare, ultima poezie fiind
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
în acest secol XXI ?... Și mai apoi... Dacă va mai avea vreo importanță... În schimb, partea a doua a volumului, de la pagina 269 până la 514 (ultimele șase fiind dedicate ,,Cuprinsului”), semnată de Maria Toacă, Amar de Cernăuți, cuprinde patru subcapitole: Elegii urbane (9 segmente), Autografe pe caldarâm (17), Iubire și tristețe (15), Eternitate eminesciană (17). Universul abordat este cvasi-identic aceluia din prozele scurte ale Doinei Cernica, dar - dacă la aceasta prevalează, dincolo de tehnica jurnalier-literară specifică, luciditatea bine temperată și o anume
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]