58 matches
-
important text programatic despre poezie al lui Ion Vinea, poate părea cititorului de azi o colecție de platitudini moderniste; situat în contextul de idei al epocii, el își dezvăluie însă implicații semnificative. Definirea poeziei ca experiență interioară („stare sufletească”), ca elementaritate și ca evanescență („e un element precum: apa, eterul, lumina”) trimite la ideea purismului nonfigurativ, antimimetic și autotelic: „pentru a fi redată, nu necesită nici obiect, nici anecdotă, nici logică, nici punere în scenă”. Acestea sînt vehicule „depășite”, noii poeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Erosul se împlinește în Sărmanul Dionis numai în planul oniric. Femeia este cea care „declanșează deopotrivă visul treaz și colorează, senzual, visul nocturn, fiind deopotrivă, provocatoare de beatitudine aeriană, în care sensibilitatea vibrează cu o intensitate ce trece de la registrul elementarității la acela cosmic sau la anxietăți și prăbușiri până în pragul nebuniei”. Numele personajului, ca peste tot în opera eminesciană, este simbolic și reprezintă un element de caracterizare dintre cele mai expresive, concentrând în el semnificații profunde care trimit la arhetipuri
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
scot cu degetul/ scamele adunate în buric)"(azi când mergeam pe stradă). Andrei Bodiu observa, că "eul lui Acosmei amintește de personajele romanului central european de la începutul secolului XX, de oamenii lui Meyerinck sau Kafka. E un eu redus la elementaritate, adus de presiunea lumii exterioare la limita normalității". Este cât se poate de adevărat că "eul" lui Acosmei, cadavrul viu ce își contabilizează angoasa într-o sumă de gesturi golite de sens, amintește de protagoniștii romanelor lui Meyerinck sau Kafka
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cât se poate de adevărat că "eul" lui Acosmei, cadavrul viu ce își contabilizează angoasa într-o sumă de gesturi golite de sens, amintește de protagoniștii romanelor lui Meyerinck sau Kafka. Dar nu cred că vinovată de reducția sa la elementaritate, de împingerea lui la limita normalității este presiunea lumii exterioare. Am văzut felul în care, pe nesimțite, cititorul alunecă într-un teritoriu alienant, straniu, în care nu mai funcționează nicio semnificație valabilă în ordinea logicii firești, a percepției comune. În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și întors cu pas „împleticit”, descinde din fondul abisal, dintre înaintași: „Pădure, sora mea, la tine vin [...] Sunt vinovat c-am risipit în vânt, Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină” Ursul, ciutele, râsul, păsările, jigăniile codrului, indicatori ai elementarității arhaice, participă la impresia globală de auroral; orice rupere a pactului cu pădurea suscită mâhnire. Ruralul, naturistul Labiș, în esență un emotiv „privind în amintire” spre „Carpații veșnici”, ascultând depărtări unde „buciumă vise” își adună ficțiunile în reluate discursuri impresive
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
intim al sinucigașului reduce actul mecanic și continuu al mărturisirii la o simbolistică ale cărei sensuri pot să scape chiar și autorului. Personaj al propriei sale drame, scriitorul Încarcă de sensuri un univers pe care, paradoxal, Îl visează diminuat la elementaritatea gesturilor primordiale. Viața și moartea „conviețuiesc”, dacă se poate spune astfel, În genul acesta de jurnale, În fragilitatea unui echilibru pe care cuvintele, avalanșa de gânduri contradictorii, Îl Împiedică să se destrame - dar nu-i infuzează destulă forță Încât să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
omenești, asemenea practicilor, formând împreună cu acestea "lumea vieții umane". Socotite din perspectiva unităților de viață umană din care fac parte, practicile devin obiect de evaluare: de justificare, reglare, "raționalizare". Unele elemente ale actelor de evaluare cum sunt regulile, luate în elementaritatea lor însoțesc practicile de la bun început; altele, cum sunt criteriile actelor de evaluare, se adaugă potrivit mișcării unităților de viață care capătă ființare în orizont uman. Pentru o cercetare "istorică", "naturală", în scopul cunoașterii unităților de viață în "obiectivitatea" lor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de veac, ne-ncetat, / muntele fostu-ne-a pat,/ pat fulgerat,/ sângerat/ [...] Dormit-am prin brazi, prin brădui,/ cu auzul pe inima lui...” Dacia lui Eminescu și Moldova lui Sadoveanu sunt astfel reinterpretate printr-un ochi vizionar expresionist și cu o elementaritate scitică. Poezia de după război evoluează în două direcții, complementare: o poezie a „desțărării” și a solitudinii, scăldată în tonuri elegiace și, pe de altă parte, evocarea țării ocupate - paradis devastat și înlăcrimat, în linia liricii lui Goga - de bolșevici și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]