232 matches
-
cazul fiecărui popor, căruia i se transmite credința în Iisus Hristos. Alții probabil, pentru același lucru, ar folosi azi termeni cunoscuți în teologia contemporană „contextual theology” și „inculturation”[144]. Problema rămâne încă neelucidată dacă creștinismul a fost elenizat ori dacă elenismul s-a încreștinat[145]. Ceea ce are importanță nu este care din termenii de mai sus redă mai exact conținutul sintezei, cât faptul de a fi determinate acele trăsături teologice aparte, în care aceste sisteme de gândire au găsit punctele lor
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
conținutul sintezei, cât faptul de a fi determinate acele trăsături teologice aparte, în care aceste sisteme de gândire au găsit punctele lor de contact, un dialog creator în personalitatea Părinților Bisericii care au definitivat pentru totdeauna „demersul nu doar al elenismului, ci și a istoriei universale”[146] Mai întâi, trebuie să menționăm în acest sens că această sinteză prezintă în ansamblul ei două forme: una este exterioară, ce se referă la formă, și alta interioară ce privește esența. Morfologia acoperă modurile
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
urmând să transmită mesajul cuvântului evanghelic intelectualității elene a acelor timpuri căreia se adresa și cu care era necesar să dialogheze. Și pe toate acestea, desigur, pentru că erau Greci și prin virtutea educației lor, le-au împrumutat din lumea perioadei elenismului clasic, dar și a educației contemporane din afara spațiului grec. Așadar, aceasta este latura morfologică. Acesteia, Părinții Bisericii, și îndeosebi Sfântul Vasile cel Mare, au putut răspunde și au concurat de la egal la egal cu reprezentanții educației elene, cum de fapt
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
cum de fapt au excelat și în sublinierea punctelor teologice, cosmologice, antropologice și altor puncte comune teologice creștine și filozofiei și culturii elene[147]. Creștinismul era noua putere care avea posibilitatea să transfigureze spiritual, cultural și încă politic lumea, în timp ce elenismul era în manifestare modul de viață și gândire[148]. Unul dintre factorii esențiali pentru prezența diacronică a înțelepciunii și educației elene clasice în spațiul creștinismului a fost Sfântul Vasile cel Mare ca reprezentant de vârf, în s
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
regatului i-a dat corespondentului ocazie de-a vorbi despre maximele nefaste a administrației grecești, cu totul asemănătoare regulelor de guvernământ demagogic de la noi. Dacă administrația nu se va regenera și reforma nu va putea fi nici vorbă de viitorul elenismului în Peninsula Balcanică, chiar dacă regatul ar anexa, fără sacrificii proprii și fără război, Tessalia și Epirul ca dar al puterilor, ba de și-ar apropria mai târziu insulele Mării Egeice și părți din Macedonia și Tracia. Partidul care domnește ia
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a organului grecesc e următoarea: Faimosul Apostol Mărgărit, care și-a câștigat o tristă notorietate speculând românismul, a fost adus în lanțuri din Monastir (Bitolia ) și a fost internat imediat în închisoarea guvernului. Cuvântul exact pentru care acest renegat al elenismului a fost arestat și întemnițat nu se știe încă. Se zice cu toate astea că el însuși ar fi provocat arestarea și întemnițarea sa, pentru a amăgi cu mai multă dibăcie încă pe acei români cari, din București, visează la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
unde se vor pune în capul concetățenilor, pentru a-i conduce în război în contra turcilor (?! ) cu scopul de-a uni Macedonia cu România (?! ). Daca aceste informații sunt exacte, nu mai e îndoială că faimosul emisar, în loc de-a fi stricăcios elenismului, e și mai stricăcios românilor, a căror bună credință o esploatează prin asemenea insanități. Expresia de greco-romîn e atât de improprie ca și afirmarea că iedul e fiul zimbrului. Nu există greco-romîn, precum nu există greco - spaniol sau greco - englez
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
din evul mediu ca romaioctoni, ca esterminatori de greci. Pentru a fi ceea ce au fost părinții lor n-au nevoie de alt decât să rămâie români. Cineva nu poate renega ceea ce nu-i al său; un român nu poate renega elenismul; el nu se poate decât lepăda de ceea ce nu numai nu e al său, dar e diametrul opus întregei lui naturi. Abia există în lume vreo deosebire mai mare decât între caracterul drept și deschis al românului și cel pervers
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
crucial, fără precedent, unic în raport cu vechile medieri ale mîntuirii (rege, levit, profet, înțelept) cuvenit Mediatorului. Revoluția creștină poate fi definită drept intruziunea unei mediologii puternice într-un mediu cultural cu medieri slabe, indiferent dacă e vorba de iudaism sau de elenism. E puțin, vor spune unii, dar e considerabil. Un veritabil detonator al modernității. Suveranitatea anunțată a Omului-dumnezeu, Stăpînul nostru, asupra lumii a atras-o pe cea a lui Hermes asupra noastră? Dincolo de toate, fecunditatea canonică și pedagogică a modelului Iisus
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o mie de ori mai elaborate și mai complexe, ca acelea care circulau în primele secole ale erei noastre? Gîndiți-vă la Plotin, la Iamblichos, la Porphirius... Émile Bréhier, de exemplu, constată că învățătura lui Hristos "se opune în mod evident elenismului prin absența totală a vederilor teoretice și raționale asupra universului și asupra lui Dumnezeu."24 Creștinismul, remarcă el pe bună dreptate, "nu se opune filosofiei grecești așa cum o doctrină se opune unei alte doctrine", pentru simplul motiv că nu există
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Constantin Graur. Semnează eseuri și articole critice B. Lăzăreanu (Eminescu și Ronetti-Roman), Paul Zarifopol (Pentru proza lui Heine), T. Arghezi (Theodor Herzl), I. A. Bassarabescu (Câteva amintiri despre C. Dobrogeanu-Gherea), Camil Petrescu (Tradiționalismul), E. Lovinescu (Antisemitismul meu literar), C. Stere (Elenismul și iudaismul în civilizația umană). În 1933, A. se alătură celorlalte publicații antihitleriste, tipărind articole în care se insistă asupra pericolului pe care îl reprezenta venirea lui Hitler la putere în Germania. T. Arghezi scrie în articolul Punctul mortal: „Hitler
ADAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285177_a_286506]
-
bibliografice: Bogdan, Scrieri, 320-335, 340-348, 360-363, 431-438; I.G. Sbiera, Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897, 298; Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 75, II, 438-440, 447-448; Iorga, Ist. Bis., I, 155-158; D. Russo, Elenismul în România. Epoca bizantină și fanariotă, București, 1912, 36-39; Iorga, Ist. lit., I, 151-156; Ilie Minea, Letopisețele moldovenești scrise slavonește, Iași, 1925, 66-98; Pușcariu, Ist. lit., 46; Cartojan, Ist. lit., I (1940), 38-39, 41-42; Călinescu, Ist. lit. (1941), 19-20, Ist.
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
3, unii fiind asimilați, alții mutându-se în zone cu vad comercial. Un nou puseu al elementului grec se înregistrează în a doua jumătate a secolului XIX, după Tratatul de la Paris (1856). Dacă în epoca fanariotă asistăm la asimilarea de către elenism a unor elemente românești, mai receptive, în a doua jumătate de veac XIX, procesul se desfășoară în sens invers. Nu doar cultura română, aflată în plin proces de renaștere, nu doar mediul social imediat influențează naturalizarea grecilor, ci și condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
veniți, atrași de posibilitățile economice oferite de România, considerăm că românizarea devenea în unele cazuri aproape totală și efectivă în două-trei generații după Unire, când erau întrunite condițiile necesare acestui proces 5. Apariția statului grec, după 1830, conduce la topirea elenismului ca formă culturală în Răsăritul european, fapt pentru care N. Iorga afirma: „Creațiunea Elladei moderne a făcut din el o formă politică și, îndată, extensiunea lui a încetat. El s-a definit, dar s-a împuținat“6. Savantul a surprins
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o formă politică și, îndată, extensiunea lui a încetat. El s-a definit, dar s-a împuținat“6. Savantul a surprins esența fenomenului, iar cercetările ulterioare ale Corneliei Papacostea-Danielopolu au arătat că abia după 1860 cultura greacă (sau, altfel spus, elenismul cultural) devine periferică în ansamblul manifestărilor culturii autohtone. Pe de altă parte, după 1830, susține pe bună dreptate Georges Tolias, apar noi dimensiuni ale elenismului, când emergența Greciei pe scena diplomatică induce noi stări de spirit în opinia publică europeană
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ulterioare ale Corneliei Papacostea-Danielopolu au arătat că abia după 1860 cultura greacă (sau, altfel spus, elenismul cultural) devine periferică în ansamblul manifestărilor culturii autohtone. Pe de altă parte, după 1830, susține pe bună dreptate Georges Tolias, apar noi dimensiuni ale elenismului, când emergența Greciei pe scena diplomatică induce noi stări de spirit în opinia publică europeană sau revitalizează altele mai vechi 7. Cărturarii români participă, chiar și după 1821, la mișcarea de renaștere a elenismului, contribuind totodată și la dezvoltarea culturii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Georges Tolias, apar noi dimensiuni ale elenismului, când emergența Greciei pe scena diplomatică induce noi stări de spirit în opinia publică europeană sau revitalizează altele mai vechi 7. Cărturarii români participă, chiar și după 1821, la mișcarea de renaștere a elenismului, contribuind totodată și la dezvoltarea culturii române, fără conștiința rivalității, cel puțin într-o primă fază. Paul Cornea nota că la începuturile modernității nu exista ostilitate pe planul culturii împotriva grecismului, iar afirmarea personalității naționale românești se produce - cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cuza, Vasile Alecsandri, Panait Radu, Mihai Negulici, pe întreaga perioadă a studiilor 14. Întorși în țară, unii dintre studenții, ce au intrat în contact cu medii grecești sau filogrecești, traduc din operele cărturarilor greci și mențin o relație permanentă cu elenismul cultural, corespondând chiar cu eleniști de marcă 15. O anume chestiune lingvistică, lupta pentru limba vorbită, a intermediat un raport strâns de colaborare între elitele intelectuale ale românilor și grecilor. Nicolae Bănescu a publicat 16 extrase din corespondența dintre Neofit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de limbă greacă, preiau din cursurile ținute de profesorii lor greci și din textele eline doar acele elemente care se potriveau specificului național și care puteau impulsiona cultura română. Unii, cum este cazul lui Naum Râmniceanu, sunt chiar vehemenți la adresa elenismului în general și a fanariotismului în special 37, dar continuă a scrie în greacă și a preda limba și literatura elină, pe care le consideră drept un imens izvor de inspirație și un model demn de urmat în acei ani
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Sporici, pref. Michael Finkenthal, Iași, 2000; Strigăt întru eternitate, îngr. Geo Șerban, București, 1998; Benjamin Fondane et les „Cahiers du Sud”. Correspondance, îngr. Monique Jutrin, Gheorghe Has și Ion Pop, pref. Monique Jutrin, București, 1998; Versuri, Chișinău, 1999; Iudaism și elenism, îngr. și pref. Leon Volovici și Remus Zăstroiu, București, 1999; Ființa și cunoașterea: încercare asupra lui Lupașcu, pref. și trad. V. Sporici, Iași, 2000. Repere bibliografice: Aderca, Contribuții, I, 461-468, II, 200-211, 342-345, 419-421, 462-463; Constantinescu, Scrieri, III, 22-26; Călinescu
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
e lucrul cel mai important), problemele pe care Boethius a trebuit să le abordeze erau chestiuni strict filosofice care nu fuseseră expuse în operele unor scriitori creștini, ci într-o vastă literatură specifică ale cărei componente puteau fi reperate în elenism, sau, și mai bine, în scrierile lui Platon și Aristotel. Așadar, era logic ca și Boethius să discute astfel de probleme ca filosof, cu atât mai mult cu cât în operele precedente, în Opuscula theologica, scriitorul abordase ca filosof, adică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
grecilor este Dumnezeul iudeilor care prin propria sa revelație își dovedește toate limitele; și cu mult inferioară eticii grecești este legea ebraică. Însă religia creștinilor nu trebuie doar privită cu milă: trebuie condamnată ca o apostazie în raport cu iudaismul și cu elenismul. Creștinii se închină unui om mort afirmând că a înviat, adică își întemeiază religia lor pe o minciună; renunțând la normele legii iudaice, au renunțat la practicile prin care se puteau purifica; încurajând martiriul, își manifestă propriul fanatism; sunt atei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e lucrul cel mai important), problemele pe care Boetius a trebuit să le abordeze erau chestiuni strict filozofice, care nu fuseseră expuse în operele unor scriitori creștini, ci într-o vastă literatură specifică, ale cărei componente puteau fi reperate în elenism sau, și mai bine, în scrierile lui Platon și Aristotel. Așadar, era logic ca și Boetius să discute astfel de probleme ca filozof, cu atît mai mult cu cît în operele precedente, Opuscula theologica, scriitorul abordase ca filozof, adică dintr-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este Dumnezeul iudeilor, care prin propria sa revelație își dovedește toate limitele; și cu mult inferioară eticii grecești este legea ebraică. însă religia creștinilor nu trebuie doar privită cu milă; ea trebuie condamnată ca o apostazie în raport cu iudaismul și cu elenismul. Creștinii se închină unui om mort, afirmînd că a înviat, adică își întemeiază religia pe o minciună; renunțînd la normele legii iudaice, au renunțat la practicile prin care se puteau purifica; încurajînd martiriul, își manifestă propriul fanatism; sînt atei care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sfârșit. Cea de‑a doua parte, cea care ne interesează în mod special, a fost alcătuită în jurul anului 165, cel mai probabil în mediul assideilor, cei care „s‑au alăturat preotului Mattathia și fiilor lui în mișcarea de revoltă împotriva elenismului” (M. Delcor, Le Livre..., p. 15; cf. și 1 Mac. 2,42, în Septuaginta, vol. 3, București, Iași, 2005). Într‑adevăr, această a doua parte constituie ecoul luptei iudeilor împotriva lui Antiochos al IV‑lea Epiphanes; textul trebuie citit în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]