140 matches
-
nici ei nu găsiseră de lucru. Unul era Sorin Mărculescu, astăzi director adjunct la Editura Humanitas, care a reușit destul de repede să scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare; celălalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a răpit nu demult dintre noi. Cu ei am rămas prieten de atunci, ne făcusem și serviciul militar Împreună. Avusesem la Filologie un grup de prieteni din care mai făcea parte Șerban Stati
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
în volume: Eroului de la Cireșoaia: Ion Grămadă (1936), Un sfert de veac de la moartea lui Petre Liciu (1937). Pe aceștia îi consideră adevărați apostoli, angajați în lupta de culturalizare a neamului. S-a aplecat cu minuțiozitate, grație pregătirii sale de elenist și latinist, asupra clasicismului greco-roman și a legăturilor sale cu literatura română, într-o serie de lucrări: Sofocles (I-II, 1920-1925), Clasicismul greco-roman și cultura românească (1937), Frumusețea poeziei homerice (1938), Tragicul la Sofocles (1939), Drama istorică la Sofocle și
MARMELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288042_a_289371]
-
Mihai Negulici, pe întreaga perioadă a studiilor 14. Întorși în țară, unii dintre studenții, ce au intrat în contact cu medii grecești sau filogrecești, traduc din operele cărturarilor greci și mențin o relație permanentă cu elenismul cultural, corespondând chiar cu eleniști de marcă 15. O anume chestiune lingvistică, lupta pentru limba vorbită, a intermediat un raport strâns de colaborare între elitele intelectuale ale românilor și grecilor. Nicolae Bănescu a publicat 16 extrase din corespondența dintre Neofit Duca și Eufrosin Poteca în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Nicola-Sava Piccolos, medicul personal al generalului Kiseleff și membru, la rândul său, în această comisie era un cunoscut admirator al clasicismului greco-latin71. Interesante sunt luările de poziție ale unui protejat al lui I. HeliadeRădulescu, prezentat cititorilor revistelor sale drept un elenist și un cărturar de marcă, Grigore Papadopol. Acesta captează atenția domnitorului Alexandru Ghica, care îi cere un studiu privind starea literelor grecești 72. Ideile sunt reluate în disertația sa, redactată cu prilejul deschiderii cursului de poezie greacă la Colegiul Sf.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Viața”, „Timpul”, „Kalende” ș.a. Și-a deconspirat ca pseudonime Delmonte și Anonymus Notarius. Cele peste șaizeci de volume (critică, istoriografie literară, proză, traduceri) îl recomandau pentru un loc în Academia Română; este susținut în 1936 de Ion Petrovici, Mihail Sadoveanu, de elenistul G. Murnu, dar întâmpină opoziția înverșunată a lui N. Iorga, care, tradiționalist radical, nu accepta ideea de modernitate, ceea ce determină respingerea candidaturii la votul în plen. De numele lui L. se leagă însă activitatea și prestigiul pe care îl are
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
mult decât toți. 4. Căci toți aceștia din prisosul lor au aruncat la daruri, însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viață.” Văduvele primeau ajutoare, chiar dacă nu vorbeau limba aramaică 45 („în zilele acelea, înmulțindu-se ucenicii, eleniștii [Iudei] murmurau împotriva Evreilor, pentru că văduvele erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi” - Fapte 6, 1), făcând, la rândul lor, gesturi de caritate - precum Tabita, binefăcătoarea văduvelor din Iope: „Și Petru, sculându-se, a venit cu ei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ea fiind rezervată grecilor care, abandonați în „oceanele de barbarie” după prăbușirea Imperiului Macedonean, au considerat enkyklios paideia singura modalitate de a-și proteja noblețea și superioritatea. Enkyklios paideia nu trebuie însă confundată nici cu „cultura de bază”, numită de eleniști propaideumata (propedeutica, propaideumata)4. Rostul propaideumatei era acela de a pregăti spiritul pentru enkyklios paideia, care urma să formeze „omul desăvârșit”, „omul uman”, „omul complet” (visat, în vremurile noastre, de raportul Aprendre à être redactat de Edgar Fauré). S-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sub vălul miturilor, marile valori etice. Așa a luat naștere hermeneutica alegorică - subtilă metodă de decriptare a sensurilor și semnificațiilor mitice (pe care exegeții creștini o vor împrumuta, mai târziu, pentru a dezvălui sensurile ascunse în textul Sfintei Scripturi). Învățăceii eleniști învățau, de exemplu, că Ulise este un simbol de înțelepciune, că Penelopa este un simbol de fidelitate, că Odiseea este o parabolă a destinului ciclic, a predestinării soartei. Această interpretare a fost preluată de filosofii latini, dând naștere expresiei curriculum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
predestinării soartei. Această interpretare a fost preluată de filosofii latini, dând naștere expresiei curriculum vitae - și, iată, o folosim și noi pentru a clarifica expresia curriculum educațional...) Etica era nu numai o obsesie școlară. Ea îi obseda pe toți intelectualii eleniști, transformați în kosmopolitoi, „cetățeni ai lumii”, lipsită de granițe, din spațiul mediteranean. Ca etică școlară poate părea uneori puerilă. Dar ne înșelăm. Contrar părerilor multor pedagogi iluminiști și moderni, copilul nu este „o descoperire a lui Rousseau”. Educatorii eleniști cunoșteau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
intelectualii eleniști, transformați în kosmopolitoi, „cetățeni ai lumii”, lipsită de granițe, din spațiul mediteranean. Ca etică școlară poate părea uneori puerilă. Dar ne înșelăm. Contrar părerilor multor pedagogi iluminiști și moderni, copilul nu este „o descoperire a lui Rousseau”. Educatorii eleniști cunoșteau și aplicau la enkyklios paideia principiul respectării particularităților de vârstă. Elevii și studenții lor nu erau chiar „copii”, ci adolescenți sensibili, din cauza vârstei, la problemele eticii, aflați în ceea ce numim astăzi „perioada crizei de identitate/originalitate”. Studiul asiduu al
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Metoda alegoriei inventate se baza pe subtilitățile raționării analogice, ai cărei maeștri au fost dintotdeauna filosofii postsocratici. Și ea a fost asimilată, integral, de către teologii creștini (și de maeștrii Kabbalim ai religiei mozaice!). Ce a determinat obsesia morală a educatorilor eleniști? Fără îndoială, nu pedanteria, ci marele ideal al formării „cetățeanului universal”, kosmopolith". El reprezenta „inima”, „esența” educației eleniste. Unii latini înțeleseseră foarte bine acest aspect, traducând cu finețe paideia prin humanitas (și nu prin educatiÄ, -Änis, care înseamnă „creștere”). Idealul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a adus argumente F. Marx, în „Prolegomena” la ediția pe care a alcătuit-o operei lui Celsus (Corpus Medicorum Latinorum, vol. I, Leipzig, 1915). În lucrarea Sfântul Augustin și sfârșitul culturii antice, Marrou a alcătuit o lungă listă de autori eleniști și romani care au practicat sau promovat programa în discuție: Herakleides din Pont, Arkesilaos, Kebes, Seneca, Sextus Empiricus, Origenes Adamantios, Porfirios, Augustin, Lactanțiu. Într-adevăr, Arkesilaos din Pitane, devenit conducător al Akademiei după moartea lui Crates, a promovat în mod
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
toate cunoștințele omenești, adică să deruleze un curriculum erudit care îngloba omnis mundi prudentia. Era o școală rezervată (sub Pepin) doar nobililor. Carol cel Mare a întărit-o cu cei mai iluștri savanți ai vremii sale: gramaticul Petru din Pisa, elenistul Paul Warnefried (cunoscut sub numele de Paul Diacre), Clement din Irlanda ș.a.; și, în plus, a transformat-o într-o „școală deschisă”, pentru învățăcei recrutați din toate straturile societății. Aceasta pare să fie contribuția celui mai strălucit dintre erudiții chemați
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Nu este vorba de o operă strict personală - deși, începând din 782, Alcuin a devenit „directorul” acestei școli bizare. A fost sprijinit și de alte personalități, care l-au promovat la conducerea acestei instituții normale, precum gramaticul Petru din Pisa, elenistul Paul Warnefried (cunoscut sub numele de Paul Diacre) și Clement din Irlanda. Alcuin a fost, de fapt, un fel de „ministru” al învățământului carolingian. 2. Eginhard (Einhard) (770-840), în calitate de secretar al lui Carol cel Mare, era un fel de „prim-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în acest sens deosebirea radicală dintre Universitatea din Padova (eminamente „realistă”, cu membri precum matematicianul Gassendi sau astrofizicienii G. Bruno și G. Galilei) și Academia din Florența (eminamente „umanistă”, cu membri precum filosoful Marsilio Ficino, umanistul Pico della Mirandola și elenistul Pomponazzi). 234. R.M. Gagné, The Conditions of Learning, Holt, Rinehart & Winston, New York, 1966. 235. C.M. Reigeluth este unul dintre cei mai fervenți discipoli ai lui R.M. Gagné. De-a lungul deceniului nouă al secolului trecut a optimizat un model de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și ai revistei „Junimea română”, unde debutează cu articolul Muncitorul român (1851). Spre sfârșitul anului 1851 se înscrie la Collège de France, își ia bacalaureatul în 1853 și urmează apoi cursuri la Sorbona. Este remarcat îndeosebi de profesorul E. Egger, elenist, epigrafist, arheolog. Își alcătuiește, cu cheltuială mare, o bibliotecă în care figurează ediții bune din clasicii greci și latini, dar și din scriitorii moderni, istorii literare, studii filologice, lucrări de estetică, arte poetice, volume de critică literară, de istorie antică
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Știm că tradiția înfruntată de primii moderni vine din Evul Mediu și are o încărcătură indiscutabil teologică. Creștinismul s-a născut într-o lume care și-a prețuit originile. Iudeii îl aminteau ritualic pe Avraam ca pe „părintele nostru”, în timp ce eleniștii se lăudau cu Platon și lumea obscurilor antecesori presocratici. Cearta pe marginea genealogiilor - care includ cartea nașterii lui Iisus Hristos din „arborele lui Iesei” - a trădat mereu fascinația lumii vechi pentru Antichitate. La întretăierea marilor culturi și civilizații - cu precădere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
naționalismul egiptean s-a manifestat în mod accentuat mai cu seamă în secolul al V-lea d.Hr., în contextul acutizării polemicilor hristologice între Alexandria și Constantinopol. Ceea ce definește lumea deșertului nu este un contrast între monahii copți și monahii „eleniști” sau romani, ci tensiunea dintre universul urban (e.g., Alexandria) și legile pustiei. Instrumentalizarea ideologică a monahismului este un fenomen care nu poate fi atribuit pentru întâia oară decât episcopului Teofil, papă al Alexandriei (385-412), la un moment mai degrabă crepuscular
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
până astăzi cel oferit de Părinții Bisericii, care și-au adresat scrierile deopotrivă celor lipsiți de educație formală și elitelor. Atât cuvântările irenice ale Sf. Vasile cel Mare (330-379) ad adolescentes, cât și tiradele Sf. Grigorie de Nazianz (329-389) către eleniști - în mod special, contra Julianum imperatorem - surprind geniul ortodoxiei patristice. În ambele ipostaze descoperi aceeași robustă încredere de sine a unor bărbați apostolici, capabili nu doar să divagheze pe marginea marilor teme (virtutea, iubirea, cunoașterea, moartea și viața), ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Buda. Valoarea europeană a acestei școli este dată atât de programa de învățământ întocmită prin cele două sisteme, trivium și quadrivium, cât și de profesorii care, prin activitatea creatoare, constituie reale modele; între aceștia se aflau istoricul grec Filip Padocatoras, elenistul Piedro Paulo Vergerio, muzicianul Pierre, templier francez, savantul maghiar G. Szamoszky, astronomul vienez G. Peuerbach ș.a.. Școlile clujene nu sunt nici ele mai puțin importante, întruchipând particularități îndeajuns de interesante pe harta culturii moderne aflate la începuturile ei. Să amintim
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
copertă albastră, intitulată „La Bible d’Alexandrie”. Denumirea nu este riguros exactă decât pentru Pentateuh, dar ea a fost păstrată din rațiuni comerciale. Grupul din jurul lui Marguerite Harl, Gilles Dorival și Olivier Munnich este alcătuit din peste cincizeci de specialiști, eleniști, ebraizanți și patristicieni din mai multe țări. Fiecare carte din se constituie Într-un volum separat, de mai multe sute de pagini. Uniformizarea terminologiei, numeroasele probleme filologice, exegetice și nu În ultimul rând tehnice se dezbat În cadrul unor ședințe la
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de două feluri): a) trimiteri la textul masoretic acolo unde este cazul, adică acolo unde versiunea LXX diferă de TM și b) citate din Părinții Bisericii, care au interpretat pasajul tradus. Modelul francez a fost preluat de un grup de eleniști, bibliști și patrologi români, care pregătesc traducerea LXX În cadrul Colegiului Noua Europă din București. Se lucrează după ediția Rahlfs, În colaborare cu savanții francezi și nu numai; aceștia din urmă semnează o parte din introduceri și din note. Colectivul românesc
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
un proiect deopotrivă intelectual și spiritual: să li se redea Părinților, greci și latini (dar mai ales greci), influența pe care aceștia o cam pierduseră În formarea elitelor creștine, clerici și laici. Proiectul urcă În 1937, când Părintele Fontoynont, excelent elenist, autor al unui manual de greacă veche folosit și astăzi În Franța, devine pentru câțiva ani „prefect de studii” la Scolasticatul de la Fourvière (cartierul „de sus” al Lyonului). Chiar dacă inițiativa Părintelui Fontoynont s-a soldat cu un eșec (Roma nu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cu trecutul lor eroic. Și Israel a avut eroii săi care au înfăptuit vitejii fără egal. Această epopee s-a arătat a fi mai necesară atunci când Israel a devenit o mică provincie a marilor imperii, precum Imperiul Asirian, Babilonian, Persan, Elenist sau Roman. Mizeria aparentă a prezentului nu trebuia să facă uitat că la origine nu era așa: Israel era invincibil și nimeni nu a reușit să oprească armata condusă de Iosue. Dacă acum Dumnezeu pare să-l neglijeze pe poporul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
lauri și ținea un sceptru în mână (ex. Dio Cassius 6,23; 44.11 [Iulius Caesar]; Appian, Războaiele civile 5,130 [Augustus]; Dio Cassius 59.25.3 [Gaius Caligula]). Îmbrăcămintea de purpură ar putea face aluzie și la ținuta împăraților eleniști din timpuri mai vechi (cf. 1Macc 10,20 [„haină de purpură și coroană de aur”], 62 [„să-l îmbrace în purpură”]; 11,58 [„să se îmbrace în purpură”]; 14,43-44 [„îmbrăcat în purpură”]; Lc 16,19 [„îmbrăcat în purpură”]). Ne
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]