141 matches
-
îi depășește pe toți. Mai întîi profesor, el deschide un atelier tipografic la Veneția în 1494; pînă în 1515, tipărește 150 de lucrări, preocupîndu-se în mod deosebit de publicarea autorilor greci; el se înconjoară de un cerc strălucit de erudiți și eleniști numit Academia aldină. La Paris, Henri Estienne editează primii umaniști francezi, în timp ce fiul său, Robert, se distinge prin numeroase ediții și traduceri ale Bibliei și printr-o activitate lexicografică importantă. Josse Bade, Simon de Colines, Michel Vascosan răspîndesc textele clasicilor
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
maestrul teutonic, că este destul de dificil, dacă nu imposibil să mai dăm astăzi un sens cuvântului "umanism". Nu atât pentru că, așa cum afirmă în Scrisoare despre "umanism", acesta din urmă ar reprezenta o experiență non-originară a omului, născută din traducerea termenului elenist de philanthropía în orizontul epocal de romanitas. Dar și pentru că umanismul și pe bună dreptate "antropologia Lichtung-ului" supusă atenției de Heidegger, în care omul este pur și simplu declarat o problemă fără soluție din partea omului nu garantează nimic. Având în
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o mare răspândire la greci, servind drept simbol pentru multiple manifestări ale vieții în univers, deopotrivă la poeți, istorici, filosofi sau autori tra-gici. Această constantă apariție a simbolului amintit poate fi mai bine explicată dacă se admite teza unor filologi eleniști, potrivit căreia unul din cuvintele-cheie ale gîndirii grecești, anume telos împlinire, desăvîrșire, dar și capăt, sfîrșit al timpului, a avut drept primă accepțiune cercul, sau inelul. Această "diversiune" lingvistică prezintă și mai mult interes atunci cînd se studiază ciclurile economice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu este surprinzător faptul că În ansam blu tradiția codicelor este mai bună decît cea a papi rusurilor. Cu toate acestea, pentru unii autori greci tradiția papirusurilor este fără Îndoială superioară. Adeseori papirusurile au venit ca o confirmare pentru emendările eleniștilor moderni. Mărturiile papiriacee pentru texte latinești se află Într-o poziție distinctă. În urma săpăturilor efectuate În Egipt au fost recuperate fragmente deja cunoscute din autori latini. Înaintea tuturor se plasează, din acest punct de vedere, Vergiliu și Cicero. Din Vergiliu
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001. RN DIGLOSIE. Prin conceptul "diglosie" se redă situația folosirii a două variante aparente ale aceleiași limbi în cadrul unei comunități lingvistice concret determinate. Pusă în circulație în secolul al XIX-lea în domeniul elenisticii, prin studiile elenistului francez Jean Psichari, ulterior popularizată în Statele Unite ale Americii de către Ch. A. Ferguson și J.-A. Fischman, diglosia este influențată direct de o serie de factori cu impact definitoriu asupra modului de folosire a unei limbi în situații de comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Comentariile lui Averroes despre Aristotel i-au influențat pe filosofii Moses Maimonide, Samuel Ben Tibon și Toma din Aquino. Averroes este numit de Dante, în Divina Comedie, o minte care a influențat gândirea creativă la fel ca și aceea a eleniștilor antici. Este pomenit de James Joyce în Ulise. Moare la Marrakech în Maroc. Moses Maimonides sau Mūsă ibn Maymūn sau Rambam (1135-1204), filosof, medic, astronom și teolog, născut la Cordoba, Spania de azi, pe atunci califatul almoravid. Trăiește în Spania
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
sens care umbrește dulceața unei trecătoare plăceri trupești 1. Angajarea într-o activitate erotică poate restabili tonusul sufletesc al anumitor persoane, facilitându-le totodată urcușul pe scara demnității și respectabilității sociale. Aici este locul să ne amintim, poate, că gânditorii eleniști priveau sămânța ca dar al naturii și agent miraculos al vieții. În lumea romanilor, sterilitatea era privită ca o deficiență, dacă nu cumva un blestem. Totuși, întrucât este însoțit de eliminarea lichidului seminal printr-o violentă manifestare psihosomatică (durerea amestecându
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cazne filologice, au mai putut, îngreunate de uriașa colecție de date, să-și ia zborul și să-și păstreze strălucirea expresiei. Singurele exemple care-mi vin în minte, în afară de Nietzsche, sunt Huizinga, Heinrich Zimmer, Auerbach, poate Erwin Rhode. Ca mare elenist ce era, Petru Creția a pătruns și a locuit lungă vreme în catacombele unui timp mort și ale unei limbi moarte. Câți filologi mai ies vii din această lume a umbrelor? Și câți, mai ales, le mai pot învia pentru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
alte mișcări reformatoare. Plecînd de la aceleași premise ca și Luther, acestea acceptă o mare parte a concepțiilor sale, dar se îndepărtează de reformă în anumite puncte ale dogmei și ale cultului. Este cazul reformei propăvăduite la Zürich de umanistul și elenistul Ulrich Zwingli. Acest discipol al lui Erasmus, ale cărui cercetări personale sînt asemănătoare cu cele ale lui Luther, acordă totuși o oarecare valoare operelor caritabile. El vede în Sfîntul Duh ma-rea cale către mîntuire și refuză total prezența reală
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Sunt contribuții stimabile - luate în seamă de învățați precum Carlo Tagliavini, V. Grecu, Șt. Pașca -, dar care se lansează în ipoteze riscante. A alcătuit și o istorie a orașului Câmpulung Moldovenesc, rămasă în manuscris. B.-A. era, înainte de toate, un elenist, cu o reputație pentru unii confirmată de traducerile sale, în versuri albe, din piesele lui Aristofan, Norii (1923), Broaștele (1925), Păsările (1936). Un Aristofan pe care l-a dorit „în haină românească”, recurgând la neaoșisme nu totdeauna potrivite, în versiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285737_a_287066]
-
este un fenomen cunoscut și care pare inerent lumii noastre, nu neapărat moderne. De exemplu, E.R. Dodds își construiește ultimul capitol al celebrei sale analize Grecii și iraționalul pe conceptul fricii de libertate: eșecul raționalității filosofiei clasice grecești îi apare elenistului ca un eșec al persuasiunii elitei intelectuale grecești asupra întregii societăți contemporane ei în vederea unui salt spre conștiința individuală: această persuasiune nu a reușit datorită „fugii inconștiente de povara grea a opțiunii individuale pe care o societate deschisă o impune
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dintre cei mai talentați traducători ai noștri dintotdeauna, probând calități de mare poet - intuiție, inventivitate, forță expresivă. A realizat o bună versiune a Georgicelor și a Eneidei lui Vergiliu, reușind captarea celor mai fine nuanțe, cu păstrarea hexametrului originar. Înaintea elenistului G. Murnu, traducătorul cel mai autorizat al lui Homer, C. a tradus (și a publicat, în timpul vieții, fragmente) Odiseea după un intermediar german și după tâlcuirea în proză a lui I. D. Caragiani. Tălmăcirile din literatura indiană, făcute tot prin intermediul limbii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
După cum atrăgea Însă atenția un alt istoric bucureștean, profesorul Lucian Boia, cercetătorii au tendința să fetișizeze arhivele. Dar trebuie să fim conștienți că recurgem la depozitele lor doar pentru că nu avem la Îndemână o modalitate de cunoaștere mai generoasă. Orice elenist, scrie Boia, ar sacrifica fără regrete câteva documente grecești dacă ar avea, În schimb, privilegiul să stea de vorbă cu un contemporan de-al lui Pericle. Este esențial, așadar, să nu uităm că arhivele nu oferă istoricilor decât adevăruri parțiale
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Viața”, „Timpul”, „Kalende” ș.a. Și-a deconspirat ca pseudonime Delmonte și Anonymus Notarius. Cele peste șaizeci de volume (critică, istoriografie literară, proză, traduceri) îl recomandau pentru un loc în Academia Română; este susținut în 1936 de Ion Petrovici, Mihail Sadoveanu, de elenistul G. Murnu, dar întâmpină opoziția înverșunată a lui N. Iorga, care, tradiționalist radical, nu accepta ideea de modernitate, ceea ce determină respingerea candidaturii la votul în plen. De numele lui L. se leagă însă activitatea și prestigiul pe care îl are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
de Mitropolie, o altă parte de Biblioteca Colegiului Sf. Sava (viitoarea bibliotecă națională) și apoi de Biblioteca Academiei, iar o alta de Biblioteca Școlii Centrale din Craiova. Pentru organizarea bibliotecii sale, Nicolae Mavrocordat îl invitase pe Ștefan Begler, umanist și elenist ardelean, care a redactat un catalog al acesteia de peste 1400 de titluri. 25. Enumerați câteva mari biblioteci universitare înființate în secolul al XIX-lea R: în secolul al XIX-lea iau ființă bibliotecile universitare, între care: Biblioteca Centrală Iași (1864
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
Știm că tradiția înfruntată de primii moderni vine din Evul Mediu și are o încărcătură indiscutabil teologică. Creștinismul s-a născut într-o lume care și-a prețuit originile. Iudeii îl aminteau ritualic pe Avraam ca pe „părintele nostru”, în timp ce eleniștii se lăudau cu Platon și lumea obscurilor antecesori presocratici. Cearta pe marginea genealogiilor - care includ cartea nașterii lui Iisus Hristos din „arborele lui Iesei” - a trădat mereu fascinația lumii vechi pentru Antichitate. La întretăierea marilor culturi și civilizații - cu precădere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
naționalismul egiptean s-a manifestat în mod accentuat mai cu seamă în secolul al V-lea d.Hr., în contextul acutizării polemicilor hristologice între Alexandria și Constantinopol. Ceea ce definește lumea deșertului nu este un contrast între monahii copți și monahii „eleniști” sau romani, ci tensiunea dintre universul urban (e.g., Alexandria) și legile pustiei. Instrumentalizarea ideologică a monahismului este un fenomen care nu poate fi atribuit pentru întâia oară decât episcopului Teofil, papă al Alexandriei (385-412), la un moment mai degrabă crepuscular
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
până astăzi cel oferit de Părinții Bisericii, care și-au adresat scrierile deopotrivă celor lipsiți de educație formală și elitelor. Atât cuvântările irenice ale Sf. Vasile cel Mare (330-379) ad adolescentes, cât și tiradele Sf. Grigorie de Nazianz (329-389) către eleniști - în mod special, contra Julianum imperatorem - surprind geniul ortodoxiei patristice. În ambele ipostaze descoperi aceeași robustă încredere de sine a unor bărbați apostolici, capabili nu doar să divagheze pe marginea marilor teme (virtutea, iubirea, cunoașterea, moartea și viața), ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Buda. Valoarea europeană a acestei școli este dată atât de programa de învățământ întocmită prin cele două sisteme, trivium și quadrivium, cât și de profesorii care, prin activitatea creatoare, constituie reale modele; între aceștia se aflau istoricul grec Filip Padocatoras, elenistul Piedro Paulo Vergerio, muzicianul Pierre, templier francez, savantul maghiar G. Szamoszky, astronomul vienez G. Peuerbach ș.a.. Școlile clujene nu sunt nici ele mai puțin importante, întruchipând particularități îndeajuns de interesante pe harta culturii moderne aflate la începuturile ei. Să amintim
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ea fiind rezervată grecilor care, abandonați în „oceanele de barbarie” după prăbușirea Imperiului Macedonean, au considerat enkyklios paideia singura modalitate de a-și proteja noblețea și superioritatea. Enkyklios paideia nu trebuie însă confundată nici cu „cultura de bază”, numită de eleniști propaideumata (propedeutica, propaideumata)4. Rostul propaideumatei era acela de a pregăti spiritul pentru enkyklios paideia, care urma să formeze „omul desăvârșit”, „omul uman”, „omul complet” (visat, în vremurile noastre, de raportul Aprendre à être redactat de Edgar Fauré). S-a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sub vălul miturilor, marile valori etice. Așa a luat naștere hermeneutica alegorică - subtilă metodă de decriptare a sensurilor și semnificațiilor mitice (pe care exegeții creștini o vor împrumuta, mai târziu, pentru a dezvălui sensurile ascunse în textul Sfintei Scripturi). Învățăceii eleniști învățau, de exemplu, că Ulise este un simbol de înțelepciune, că Penelopa este un simbol de fidelitate, că Odiseea este o parabolă a destinului ciclic, a predestinării soartei. Această interpretare a fost preluată de filosofii latini, dând naștere expresiei curriculum
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
predestinării soartei. Această interpretare a fost preluată de filosofii latini, dând naștere expresiei curriculum vitae - și, iată, o folosim și noi pentru a clarifica expresia curriculum educațional...) Etica era nu numai o obsesie școlară. Ea îi obseda pe toți intelectualii eleniști, transformați în kosmopolitoi, „cetățeni ai lumii”, lipsită de granițe, din spațiul mediteranean. Ca etică școlară poate părea uneori puerilă. Dar ne înșelăm. Contrar părerilor multor pedagogi iluminiști și moderni, copilul nu este „o descoperire a lui Rousseau”. Educatorii eleniști cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
intelectualii eleniști, transformați în kosmopolitoi, „cetățeni ai lumii”, lipsită de granițe, din spațiul mediteranean. Ca etică școlară poate părea uneori puerilă. Dar ne înșelăm. Contrar părerilor multor pedagogi iluminiști și moderni, copilul nu este „o descoperire a lui Rousseau”. Educatorii eleniști cunoșteau și aplicau la enkyklios paideia principiul respectării particularităților de vârstă. Elevii și studenții lor nu erau chiar „copii”, ci adolescenți sensibili, din cauza vârstei, la problemele eticii, aflați în ceea ce numim astăzi „perioada crizei de identitate/originalitate”. Studiul asiduu al
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Metoda alegoriei inventate se baza pe subtilitățile raționării analogice, ai cărei maeștri au fost dintotdeauna filosofii postsocratici. Și ea a fost asimilată, integral, de către teologii creștini (și de maeștrii Kabbalim ai religiei mozaice!). Ce a determinat obsesia morală a educatorilor eleniști? Fără îndoială, nu pedanteria, ci marele ideal al formării „cetățeanului universal”, kosmopolith". El reprezenta „inima”, „esența” educației eleniste. Unii latini înțeleseseră foarte bine acest aspect, traducând cu finețe paideia prin humanitas (și nu prin educatiÄ, -Änis, care înseamnă „creștere”). Idealul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a adus argumente F. Marx, în „Prolegomena” la ediția pe care a alcătuit-o operei lui Celsus (Corpus Medicorum Latinorum, vol. I, Leipzig, 1915). În lucrarea Sfântul Augustin și sfârșitul culturii antice, Marrou a alcătuit o lungă listă de autori eleniști și romani care au practicat sau promovat programa în discuție: Herakleides din Pont, Arkesilaos, Kebes, Seneca, Sextus Empiricus, Origenes Adamantios, Porfirios, Augustin, Lactanțiu. Într-adevăr, Arkesilaos din Pitane, devenit conducător al Akademiei după moartea lui Crates, a promovat în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]