750 matches
-
macedonean: Ptolemeu Lagos. Avea atunci 44 de ani. General strălucit, politician, abil, aureolat de înrudirea, necontestată în epocă, cu împăratul, căruia îi salvase viața (de aici porecla: Soter = Salvatorul), Ptolemeu a transformat Egiptul în cel mai puternic stat al lumii elenistice. Prima manevră a fost aducerea la Alexandria a trupului împăratului (acesta murise în Babilon) și zeificarea lui. A doua: îndepărtarea lui Cleomenes, ce-i fusese dat ca adjunct în satrapia egipteană. Prevăzand reacția de ostilitate a regentului imperiului, Perdicas se
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
cultul dinastic egiptean, instituind cultul zeului Sarapis, care îmbina trăsăturile zeilor importanți ai grecilor și ai egiptenilor. Din Alexandria, oraș conceput cu generozitate, având artere largi, numeroase grădini și terme, făcu un municipiu impunător, cel mai frumos din întregul Orient elenistic. Prin acțiunea de atragere aici a literaților și savanților greci, Alexandria a devenit și centrul spiritual al lumii elenistice. Două notabile realizări în domeniu sunt legate de numele lui Ptolemeu I. Prima a fost punerea bazelor complexului „Muzeion", un centru
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
oraș conceput cu generozitate, având artere largi, numeroase grădini și terme, făcu un municipiu impunător, cel mai frumos din întregul Orient elenistic. Prin acțiunea de atragere aici a literaților și savanților greci, Alexandria a devenit și centrul spiritual al lumii elenistice. Două notabile realizări în domeniu sunt legate de numele lui Ptolemeu I. Prima a fost punerea bazelor complexului „Muzeion", un centru al activității științifice și culturale prevăzut cu un observator astronomic, o grădină zoologică și celebra bibliotecă din Alexandria. După
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
î.Hr. în Grecia și Orientul Apropiat; în secolul al XI-lea î.Hr. în India; între secolul al VIII-lea și al VI-lea î.Hr. în Europa Centrală și Europa de Nord. În mod tradițional în Europa, epoca fierului se încheie cu perioada elenistică sau epoca romană, iar în nordul continentului o dată cu Evul Mediu timpuriu. Epoca fierului corespunde perioadei istorice când producția fierului era cea mai sofisticată etapă a metalurgiei. Răspândirea tehnologiei fierului precum și marea abundență de surse de minereu de fier a făcut
Epoca Fierului () [Corola-website/Science/303708_a_305037]
-
tradiționale, în timp ce viziunile și redactarea cărții au avut loc în secolul al II-lea î.e.n. Viziunile descriu o criză națională care a avut loc sub Antioh al IV-lea Epifanes, un rege seleucid care a încercat să introducă practici religioase elenistice, inclusiv adorarea idolilor în Templu și în general în religia iudaică, stârnind astfel mânia autorilor biblici. Cartea cuprinde și profeții apocaliptice privind sfârșitul lumii, de exemplu: Cartea lui Daniel este un pseudepigraf care susține că ar fi fost scris de
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
stratigrafice populare care au prins la public au avut loc pe site-ul antic Troia , efectuate de Heinrich Schliemann , Frank Calvert , Wilhelm Dörpfeld și Carl Blegen în anii 1870, descoperind și cercetând nouă orașe diferite, suprapuse , de la preistorie la epoca elenistica . Între timp , lucrările lui Șir Arthur Evans la Cnossos în Cretă au relevat existența unei străvechi civilizații avansate. Următoarea figură majoră în dezvoltarea arheologiei a fost Șir Mortimer Wheeler, care a dezvoltat rețeaua de excavare, îmbunătățită în continuare de către elevul
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
exprimă speranța că - la sfârșitul erei actuale - poporului evreu i se va încredința împărăția lumii. Un mijlocitor între Dumnezeu și oameni, probabil Arhanghelul Mihail, va coborî din cer adus de nori și va învinge "Fiara" - prin care se înțelegeau regatele elenistice din Orientul Apropiat. În aceste scrieri apocaliptice din cartea lui Daniil nu este încă menționat un "Mesia", care apare pentru prima dată în ""Cântarea Cântărilor"" a lui Solomon. După cucerirea Palestinei de către romani sub comanda lui Pompei, în anul 63
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
în luptele acestora, fiind de partea lui Lisimah, și alteori, de partea lui Antigonos. Seuthes al III-lea a clădit orașul Seuthopolis, situat aproape de Kazanlik. S-au păstrat ceva monede. În 281 i.en., în lupta de la Kurupedion, suveranul Traciei elenistice, Lisimah, este ucis, iar regatul său se destramă. Odrisii își recăpăta puterea. După 280 i.en. apar însă celtii ce își întemeiază un regat efemer în centrul Bulgariei, Regatul de la Tylis. În 168 i.en., Macedonia este înfrântă de romani
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
la răspândirea civilizației și la interferențele etno-culturale. „Inventatori ai politicii”, vechii greci creează sistemele de conducere - oligarhic și democratic -, promovează individualismul și drepturile civice și încearcă să edifice statul, cetatea-polis - ca exponent al intereselor cetățenilor -, pe baze raționale. Prin epoca elenistică, grecii au dat naștere celei dintâi civilizații de sinteză, de cuprindere „universală” din istorie. Grecia antică a inaugurat în istorie formulele superioare de organizare politică - practic, a „inventat” politica, reguli de drept referitoare explicit la proprietatea privată, conducere reprezentativă și
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
î.Hr. Abia Regatul Macedoniei, sub Filip al II-lea și Alexandru Macedon, va unifica Elada, prin cucerire (336 î.Hr.). Imperiul creat ulterior de Alexandru cel Mare (331-323 î.Hr.) în Europa de Sud-Est, Asia și Africa de Nord avea să dea naștere „lumii elenistice” pe temeliile căreia se vor fonda regatele Antigonizilor, Seleucizilor, Ptolemeilor. Sparta și Atena își vor pierde atunci definitiv importanța politică, dar vor rămâne și după cucerirea romană (secolul II î.Hr.) simbolurile a două moduri de organizare și exercitare a puterii
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
lor. Ca și manifestările religioase ori sportive, artele nu puteau fi separate de polis, mult timp exprimându-se în strânsă dependență de religie și politică. Vorbind, la începuturi, mai multe dialecte, grecii și-au creat o limbă comună în epoca elenistică (secolele IV - I î.Hr.), denumită „Koiné”. Arta dramatică, de pildă, și-a avut izvoarele în procesiunile religioase, cu precădere în cultul lui Dionysos. În jurul sanctuarelor sale se desfășurau procesiuni, cu recitări, muzică și dans, de origine asiatică. Inițial, pe scenă
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
ale agricultorului, căruia i se datorau, în perioadele de liniște, stabilitatea și prosperitatea cetății. Știința a înregistrat în Grecia antică performanțe remarcabile în planul teoretic; în cel al experimentului și tehnologiilor, o autentică dezvoltare s-a constatat abia în epoca elenistică. Totuși, Elada a propulsat știința ca mod de cunoaștere a omului, a lumii și a Universului printr-o serie de descoperiri epocale. Pictura, sculptura, arhitectura au evoluat de la maniera hieratică din epoca arhaică la atitudini din ce în ce mai corespunzătoare realităților umane. Corpul
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
000 de papirusuri; ea a căzut pradă focului în 47 î.Hr. Cea de-a doua bibliotecă a fost distrusă în 391. Aici s-au păstrat cele mai importante texte în limba greacă și s-a cristalizat limba unitară a epocii elenistice.
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
asiriană din Ninive din vremea regelui Assarhaddon din secolul al VII-lea î.H. ca oraș de frontieră cu regiunea Samaria. Denumirea Afek vine, pe câte se pare, de la cuvântul ebraic „afik” („אפיק”) care înseamnă „albie”, „pârîu”, „vad”. În epoca elenistică localitatea se numea „Pegai”, adică „Izvoare”, denumire grecească care s-a conservat în numele satului arab palestinian din apropiere, Fadja. Localitatea Pegai este pomenită în Papirusurile lui Zenon din vremea lui Ptolemeu al II-lea Philadelphus. O altă denumire elenă folosită
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
Matematică mesopotamiana se referă la matematică locuitorilor Mesopotamiei (Irakul modern) din perioada timpurie sumeriana, trecând prin perioadă elenistica, până aproape de începuturile creștinismului. Numele de matematică babiloniana se datoreaza Babilonului, ca centru de studiu. Mai tarziu, sub imperiul arab, Mesopotamia, în special Bagdadul, a devenit, odată în plus, un centru important de studiu pentru matematicienii islamici. Spre deosebire de dovezile puține
Matematica babiloniană () [Corola-website/Science/325505_a_326834]
-
Un cercel de aur datând din secolul IV î.Hr. este reprodus pe aversul bancnotei de 10 denari macedonean, emisă în 1996. "Heraclea Lyncestis" (în limba greacă: Ηράκλεια Λυγκηστίς ) - "Orașul lui Hercule" din teritoriul Lynx) era o așezare importantă din perioada elenistică până în Evul Mediu timpuriu. Ea a fost fondată de Filip al II-lea al Macedoniei până la mijlocul secolului al IV î.Hr., și numit după Hercule, semizeu grec, pe care Filip l-a considerat strămoșul său. Ca un punct strategic important
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
regelui Senaherib) (702 î.e.n.), stăpânirea babilonienilor, a perșilor, a fenicienilor din Sidon (al căror rege Eshmunezer a primit-o în dar de la perși și a ridicat aici un templu al zeului Eshmun), a lui Alexandru cel Mare și a statelor elenistice Egiptul Ptolemeic și Siria Seleucidă. Locuitorii Yaffei, eleni sau elenizați, s-au opus revoltei evreilor conduși de Iuda Macabeul (Yehuda Makkabi). Ei au urcat cu forța un mare număr de evrei pe niște corăbii și i-au înecat apoi în
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
a doua etapă a limbii grecești (după limba proto-greacă și dialectul micenian) și cuprinde două perioade ale istoriei grecești: arhaică (secolele IX-VI î.Hr.) și clasică (secolele V-IV). Perioada veche a istoriei grecești include, în mod normal, și epoca elenistică (post-clasică), care constituie etapa koine a limbii grecești. este limba poemelor lui Homer, inclusiv a "Iliadei" și "Odiseei", a marilor lucrări de literatură și filosofie ale vârstei de aur ateniene, care au ajuns să constituie baza matematicii și științei noastre
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
a fost un oraș antic grecesc situat în zona Aeolis aflată în Turcia din zilele noastre, la 26 km de Marea Egee, pe un promontoriu din partea de nord a râului Caicus (acum Bakırçay). Orașul a devenit capitala Regatului Pergam în timpul perioadei elenistice sub conducerea dinastiei Attalide, 281-133 î.Hr.. Pergam este citat în cartea Apocalipsei ca fiind unul dintre cele șapte biserici din Asia. În prezent, siturile arheologice principale ale anticului Pergam se găsesc în nordul și vestul orașului modern Bergama. Aici a
Pergam () [Corola-website/Science/327664_a_328993]
-
al II-lea d.Hr. Eratostenes din Alexandria, care a murit aproximativ în 194 î. Hr., a scris în domeniul astronomiei și geografiei, dar lucrările sale sunt cunoscute în principal din descrieri ulterioare. Una dintre cele mai importante contribuții ale perioadei elenistice o reprezintă traducerea Vechiului Testament în grecește. Acest proces a avut loc la Alexandria, și a fost terminat până la sfârșitul secolului al II-lea î. Hr. Numele Septuagint înseamnă "șaptezeci", din tradiția că 72 de scribi au fost implicați în proiect
Literatura greacă () [Corola-website/Science/303163_a_304492]
-
fundațiile comune ale sistemului politic roman, așezat în atmosfera intelectuală și etnografică a Orientului Apropiat. Literatura bizanintă a fost influențată de patru mari elemente culturale diferite: grecesc, creștin, roman și oriental, al cărui caracter se îmbina cu celelalte. Culturii intelectuale elenistice și organizării guvernamental romane i se adaugă viața emoțională a creștinismului și lumea imaginației orientale, ultima înglobându-le pe celelalte trei. modernă se referă la literatura scrisă în limba greacă începând cu secolul al XV-lea, desprinsă din literatura bizantină
Literatura greacă () [Corola-website/Science/303163_a_304492]
-
dominican în mănăstirea "San Domenico" din apropierea orașului Napoli. În 1572 a devenit preot. În mănăstire studiază filosofia lui Platon și Aristotel precum și operele teologice ale lui Toma din Aquino. Este atras însă și de scrierile ermetice de origine egipteană și elenistică, care circulau în acel timp. Fiind încă din tinerețe un gânditor liber și un non-conformist, care nu se împăca cu regulile stricte ale ordinului călugăresc, este nevoit în 1575 să fugă din mănăstire, pentru a scăpa de acuzațiile de erezie
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
dizolvată în 135 d.Hr. la sfârșitul revoltei lui Bar Kohba. Plinius cel Bătrân ne relatează în scrierile sale care erau aceste orașe, în contradicție cu alte scrieri care sugerează că existau mai mult de zece în această uniune. Perioada elenistică a ului începe în 323 î.Hr., la moartea lui Alexandru cel Mare, până în 63 î.Hr., când orașele intră în sfera de influență romană. Cu excepția Damascului ( cu o vechime de peste 9.000 de ani), celelalte orașe din Decapolis au fost fondate
Decapolis () [Corola-website/Science/326912_a_328241]
-
materiale și spirituale, elenii au adoptat unii zei fenicieni și nabatieni, în timp ce "Zeus" a devenit și stăpânul zeilor locali. De asemenea, grecii au fost șocați de practica semitică a circumciziei. Zona Decapolisului se distingea de împrejurimi, datorită culturii greco-semitice. Epoca elenistică se sfârșește odată cu supunerea Regatului Hasmonean de către Pompei în 63 î.Hr., populația Decapolisului întâmpinându-i cu mult fast pe romani. După cucerirea Iudeei și Siriei de către romani, Roma a dorit dezvoltarea culturii romane în cele mai îndepărtate regiuni din sfera
Decapolis () [Corola-website/Science/326912_a_328241]
-
în timpul trecerii prin canalul de naștere. Unele surse sugerează că majoritatea evreilor contemporani chiar și când apelează la practica tradițională a aspirației (mețița b'peh), preferă s-o facă printr-o metodă indirectă și nu direct cu gura. În perioada elenistică, mulți evrei din orașe (unde aculturația a fost importantă) apelau la operația de restaurare a prepuțului ca să participe fără complexe la concursurile de atletism, unde în anumite probe sportivii concurau complet dezbrăcați. În secolul al XIX-lea câțiva scriitori din
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]