64 matches
-
ale reproducerii și Împărtășită Într-un anumit fel de celelalte populații ale vechii Italii cu care etruscii se aflau În contact, se dezvoltă o religie atât colectivă, cât și domestică așezată la temelia societății nobiliare a primei vârste istorice. 3. ELENIZAREA CULTULUI ȘI DEFINIREA PANTEONULUITC "3. ELENIZAREA CULTULUI ȘI DEFINIREA PANTEONULUI" Impetuoasa creștere a societății etrusce alături de contextuala apariție a formelor nobiliare În poziție dominantă (secolele IX-VIII Î.Hr.) și succesiva organizare În forme urbane tot mai evoluate și complexe (secolele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anumit fel de celelalte populații ale vechii Italii cu care etruscii se aflau În contact, se dezvoltă o religie atât colectivă, cât și domestică așezată la temelia societății nobiliare a primei vârste istorice. 3. ELENIZAREA CULTULUI ȘI DEFINIREA PANTEONULUITC "3. ELENIZAREA CULTULUI ȘI DEFINIREA PANTEONULUI" Impetuoasa creștere a societății etrusce alături de contextuala apariție a formelor nobiliare În poziție dominantă (secolele IX-VIII Î.Hr.) și succesiva organizare În forme urbane tot mai evoluate și complexe (secolele VIII-VI Î.Hr.) Își găsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a dovedit compatibil cu formele puterii locale, ci și a ceea ce putea reprezenta o cauză de Înaintare și dezvoltare ulterioară a acestei puteri. Printre aspectele acestui patrimoniu Însușite de lumea etruscă, cel religios este central: rod al acestei acțiuni este elenizarea unei părți Însemnate a panteonului local, Însușirea unui număr foarte mare de mituri grecești, orientarea clară a practicilor concrete de cult către obiceiurile grecești, Într-un cuvânt o orientare a formelor rituale și ale imaginarului cultual către cele elene, orientare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
concrete de cult către obiceiurile grecești, Într-un cuvânt o orientare a formelor rituale și ale imaginarului cultual către cele elene, orientare ce pare să Îi imprime suprafeței religiei etrusce un caracter aproape de variantă provincială a religiei grecești. Mijloacele acestei elenizări a religiei sunt multiple: dacă transferarea patrimoniului mitic și procesul de interpretatio graeca a zeităților etrusce a avut loc În ambientul claselor dominante și În cercurile sacerdotale dependente de acestea, procesul concret al schimbului comercial, care, cel puțin Între sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un vehicul formidabil al acestei integrări religioase, chiar și la nivelul claselor inferioare. Firește, toată această activitate intensă de manipulare ideologică nu trebuie să ne Înșele: spre norocul nostru, același fenomen se verifică și În cultura romană, care prezintă o elenizare a zeilor și a ritualului religios nediferită de cea petrecută aproximativ În același timp În Etruria și care ne spune multe despre semnificația pe care trebuie să i-o atribuim acestei operații. Astfel, Tiniaxe "Tinia" asumă trăsăturile lui Zeusxe "Zeus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
putem spune că panteonul etrusc primește o morfologie virtual definitivă. Cu alte cuvinte, putem spune că asumarea simultană a unui număr ridicat de mituri grecești În cultura politico-religioasă etruscă a contribuit mult la precizarea limitelor rafinatei operații ideologice constituite de elenizarea panteonului și, În largă măsură, a practicilor cultuale. Pentru toată perioada arhaică și clasică, această imagerie, care decorează tot ceea ce posedă valori ideologice importante, de la obiectele de paradă sau pentru consumul de lux până la structura sculpturală a marilor sanctuare, este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau ca protagonist al unui neclar mit care Îl pune În legătură cu un copil pe nume Epiurxe "Epiur", singur sau În prezența Menervei și a unor lase, sau al unei lupte Împotriva zeiței Mlacucxe "Mlacu÷". Rămâne, În sfârșit, de subliniat puternica elenizare a cultului. Chiar dacă unele asemănări dintre practicile cultuale (deosebirea dintre sacrificiul pentru zeii subpământeni și cei de deasupra, „magia simpatică” Între caracterul divinităților și cel al victimelor, èsharai și bothroi și așa mai departe) pot reprezenta dezvoltări paralele independente, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comune străvechi și lingvistice cu cele ale credințelor etrusce analoage; tot paralel cu latinul genius pare să fie etruscul Farqanxe "Farèan", ipostază a capacității generative a străbunului nobiliar și a lui pater familias. Cu toate acestea, și În acest caz elenizarea a jucat un rol de primă importanță, În special sub presiunea doctrinelor orfice și pitagoreice, răspândite În Etruria deja din secolul al V-lea Î.Hr., cu rezultatul că Hadesul etrusc, cunoscut nouă din atâtea documente iconografice, a sfârșit a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
etrusc, În sudul Italiei și În Sicilia, aflate amândouă sub dominație greacă; dar nici În perioada clasică nu lipsesc contactele ei directe cu polisurile din Grecia continentală. De altfel, În expansiunea republicii romane către Orient, epoca elenistică asistă la o elenizare masivă a vieții culturale și religioase a Urbei. Deci dacă crearea, fie ea și efemeră, a „imperiului” supranațional al lui Alexandru și mai ales formarea În Orient a unor structuri statale stabile Întemeiate pe suporturi conducătoare de origine greco-macedoneană, În interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Urbe, nu au decât o adeziune slabă În cetățile grecești. Totuși, rămâne valabil ca dat esențial, atât pentru Înțelegerea fenomenului, cât și pentru definirea consistenței sale istorice specifice, faptul că toate aceste culte de matrice orientală au suferit o elenizare precedentă mai mult sau mai puțin profundă, astfel Încât, atunci când au fost propuse populațiilor Occidentului latin, ele erau purtătoarele unor conținuturi și valori religioase oarecum noi față de acea facies originară a lor. Acest fapt este valabil mai ales pentru misteriile lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
medii marginale, pătrunderea cultelor străine ajunge să antreneze straturi mai largi de cetățeni și duce, În diferite perioade, la recunoașterea oficială a acestora. Totuși, Într-o anumită măsură, asemenea culte se integrează În țesutul religios grec și, În timp ce suportă o elenizare mai mult sau mai puțin profundă, ele contribuie la schimbarea unor uzanțe rituale și a unor Întregi cadre ideologice tradiționale. Fenomenul poate fi exemplificat În legătură cu două complexe mitico-rituale care, prin amploarea răspândirii și profunzimea pătrunderii În ansamblul religios grec, par
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitice, descoperirea pe acropola cetății a unor imagini ale zeiței, ce pot fi datate la jumătatea secolului al VI-lea Î.Hr. confirmă prezența timpurie a acestei figuri divine pe pământ grecesc, unde fizionomia și cultul ei au suferit o elenizare profundă, reflectată, printre altele, În iconografie și În asimilarea cu Rhea sau câteodată cu Demetraxe "Demetra", dar, În același timp, și-au și menținut, În componenta mistico-orgiastică ce le era cunoscută autorilor din veacul al V-lea, niște trăsături distinctive
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sqq.; Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 239 sqq,; Widengren, 1968, pp. 369 sqq.; Gnoli, 1980, p. 81 nota 126 cu bibliografia) demonstrează forța expansiunii și a vitalității zoroastrismului În contact cu cultura sincretică elenistico-romană (cf. lucrării admirabile a Boyce și Grenet, 1991). Elenizarea magilor și răspândirea unei literaturi apocrife pe care cultura elenistică o pune sub autoritatea lui Zoroastruxe "Zoroastru" sau a altor exponenți importanți ai școlii de Înțelepciune divină, cum ar fi Istaspe sau Ostane, prin tratate de magie, alchimie, astrologie, apocaliptică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
misteric 307 5. Orientarea crizelor: arta prezicerii viitorului 313 6. Operatorii: preoți, ghicitori și poeți 316 Bibliografie 318 Religia etruscă (Mario Torelli) 321 1. Izvoarele și reconstituirea religiei etrusce 321 2. Protoistoria și concepțiile religioase cele mai vechi 322 3. Elenizarea cultului și definirea panteonului 326 4. Experiența religioasă etruscă 330 Bibliografie 335 Religia romană (Hubert Cancik) 337 1. Situarea istorico-religioasă a religiei romane 337 1. „Sacra patria - peregrina - universa” 337 2. Religie și civilizație romană 341 2. Religia greacă În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]