1,186 matches
-
Joyce, romanul ar fi fost ras de pe fața pământului. Nici poezia n-a dus-o mai bine sub tirania lui T.S. Eliot, dar poezia nu e în primul rând narațiune (deși Moderniștii așa o concep, doar că în maniera lor eliptică și care ar putea păcăli pe mulți), deci Eliot e mai bine tolerat. Din nevoia imperioasă de a supraviețui salturilor sinucigașe Moderniste, trans-romanul Desperado e în primul rând clar. El respectă limbajul și prin aceasta recâștigă pe cititor. Face din
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
nu văd cum ar putea fi afectată sincera prietenie. nu pot renunța la pagini, e vorba și despre mine, ai dreptate, trebuie să-mi găsesc o identitate." În ambele situații avem de-a face cu: 1) fraze scurte sau medii, eliptice adesea, care transcriu un monolog oral al cărui subiect gramatical coincide cu subiectul enunțării. 2) fraze adresative, în care apar interlocutori, fie că este vorba despre autorul-enunțător sau despre un martor, pretexte ale unui discurs tranzitiv. De cele mai multe ori, destinatarul
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
de exemple furnizate de cei doi lingviști, se observă că nu sînt multe formațiile expresive anterioare care să intre în modelul construcției cu prepoziția de: un aparent similar bine de bine a fost deja explicat de Iorgu Iordan că frază eliptica, în care de e conjuncție ("e bine, dacă-i bine"); mii de mii are valoare asemănătoare, dar aparține la modelul special al numeralelor. În rest, întîlnim fie repetiția imediată (bun, bun) sau cu alte instrumente gramaticale decît de (lume peste
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
nimeni nu mai crede că el își va regăsi vreodată elanul liric de acum 30 de ani, apărând din nou în fața publicului cu poeme îmbătate de propria lor frumusețe. Versurile - puține - pe care le-a publicat în ultimii ani sunt eliptice și sarcastice, iar acreala lor anunță muțenia. Acesta este momentul în care apare o ediție retrospectivă a poeziei lui Mircea Dinescu, cu un titlu de un senzațional ieftin: Fluierături în biserică. Citind cartea, recitim de fapt cele mai semnificative texte
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
pot fi descifrate în aceste desene, în aceste exerciții intime de apropiere, ci un lucru mult mai simplu și, în același timp, mult mai înalt sălășluiește în ele: teama de a pierde clipa (și de aici de multe ori notația eliptică) dublată, pentru realizarea instinctivă a unei atitudini simetrice, de aspirația suspendării din timp. Peisajele naturale și chipurile umane, momentele cotidiene și festive, viața și moartea, au intrat în desenele Eugeniei Iftodi într-un mod spontan și definitiv așa cum lumea vegetală
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
un omagiu și totodată precum o regăsire într-un trecut-viitor care-l fascinează pe autorul ce receptează cu destulă indiferență prezentul, care, la rîndu-i, nu-l înscrie în cinstirea cuvenită. Iată un ton ce ni-l reamintește, în structura-i eliptică, sincopată, pe Ion Barbu: "Cu luare-aminte (pe cînd, seara,/ iatacele-n eșarfe-ncep;/ ea tace leneș; arfe-ncep;/ culoarea minte) (pe cînd seara// alb astru-n cearcăn vînăt, ori/ mărgea-n privirea mea aprinde),/ mărgean, privirea mea, a prinde,/ albastru-ncearcă
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
mai mult, puțin, tot, ceva - fiind reproduse fără suficiente date contextuale (în primul rînd fără indicații de intonație). Un asemenea caz apare chiar de la început: "Un an și am fost profesoară la Liceul Gheorghe Lazăr". Folosirea conjuncției și în construcție eliptică este marcată în codul oral printr-un puternic accent frastic: "un an și"; în scris acestă construcție e evitată, din cauza ambiguității ei, fiind substituită printr-o alta mai explicită, eventual prin completarea cu elementul indefinit absent ("un an și ceva
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
Sub incidența acestor bătăi în dungă se scriu respectivele poeme, în continuarea celor din Viața, viața (1987) și a ciclului de Inedite cuprinse în volumul Locul și ceasul, un florilegiu al cărților lui Ion Horea, sub egida colecției BPT (1994). Eliptice, incisive, prozodic impecabile, versurile dau la iveală un disperat exercițiu cotidian de introspecție și consolare față cu ieșirea din cursă a propriei vitalități, față cu semnele senectuții și ale crepusculului inexorabil. O suită de exorcisme muzicale în contra suferinței și tăcerii
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
e ricorsi ale vieții și istoriei, la cotele unei virile purități stilistice. Dezbărate de luxuria metaforizantă, catrenele se organizează în jurul unor idei, concepte, obsesii binare, enunțul însuși fiind biunivoc, denotativ-conotativ, reflexiv-tranzitiv, de o modernitate deconcertantă: "Scrii, tot mai scrii/ versuri eliptice/ cu fantezii/ apocaliptice -/ Vântul cuvântul/ singur mai spune ce/ timpuri pământul/ o să-l întunece!". Bătăi în dungă convoacă mai toate semnele negativării vieții, istoriei și valorilor morale și existențiale, căreia peotul îi opune osânda scrisului, ca religie și soluție artistică
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
nenumărate fruntașe în producție, nenumărate stahanoviste. Femeile, la rînd cu bărbații, construiesc socialismul. Și Iorgu Iordan nu găsește alt citat mai potrivit decît acesta că acine crede la muiere, bage-i-se dracu-n pielea" (82). Culmea umorului involuntar și eliptic mi se pare însă atinsă în constatarea: "La cuvîntul cretin am suprimat la corectura o trimitere care era direct o provocare" (78). Un referat "strict confidențial" din 1952, reprodus în același volum (p. 95-97), oferă interpretări și mai interesante, vizînd
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
într-un posibil repertoriu simbolic: Soarele, Coloana, Arborele, Crucea etc. De un giacomettism radicalizat în expresie, brăncușian prin atitudine și de o mare autenticitate în ansamblul gîndirii sale artistice (și nu numai), Mamikon Yengibarian vorbește într-o formă nouă și eliptica despre ceva imemorial și indescriptibil. Cel de-al doilea artist, fotograful Peter Korniss, este născut în România. Că și laYengibarian, reperele sale artistice sînt desprinse tot din spațiul, ca să-i spunem așa, originar. De altfel, expoziția să se numește Inventar
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
b, c, d, e. Strofa a. mai delicate nuanțe ale gândirii și ale deschisă, curajoasă: „ genunchii striviți/ este formată dintr-o singură propoziție simțirii, exprimate prin versuri libere, de de tăcerea pietrelor/ cu care alungăm dezvoltată în patru rânduri, dar eliptică o muzicalitate deosebită. Limba română cuvintele/ mucegăite pe buze” (p.56) . de predicat. Sugerează comuniunea cea curată, vie, se află la ea acasă și Poetul domnișan și-a luat ca model pe „faptelor” cu „istoria” în căutarea legile ei dezvoltă
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
ireductibilă. Pentru unii autori, ermetismul lui Barbu este marea prejudecată pe care critica a răspîndit- o de-a lungul timpului, pe cînd alții sînt încredințați că prundișul alegoric pe care curg versurile barbiene e indubitabil. În fond, ludic sau serios, eliptic sau clar, Barbu e înainte de toate un talent. Satirul din Cotroceni are un har atît de frapant că cel mai potrivit mod de a-l gusta e să-i citești poemele fără să cauți a le comenta, căci, în lipsa virtuozității
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
am putea vorbi de colaborarea dintre scriitor, rapiditatea textului și cititor. „Câteodată un scriitor spunând prea multe devine mai comic decât personajele sale, ritmul rapid este o mare virtute narativa pentru cel care se străduiește să construiască lumi.” Cât de eliptica este o povestire trebuie apreciat după tipul de cititor căruia i se adresează. Un text poate fi asemuit cu o pădure, cum frumos spune Eco, folosind această metaforă a „pădurii narative”. Analizând multiplele valente ale acestei metafore, am putea spune
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
indignă și cere poza, dar i se oferă... o dischetă! Ostilitățile par a se stinge totuși într-o trainică amiciție între familia modestului rapsod popular și cea a snobului diplomat - om de afaceri. Tinerii își trăiesc din plin idila, înfățișată eliptic în secvențe comice sau lirice: splendidul dans al surorilor în ploaie, senzuala "lecție" de yoga pe creste circular panoramate, jocul de-a v-ați-ascunselea la sărbătoarea unei căsătorii. Moment în care este introdus cu abilă ironie sponsorul principal Coca Cola. Sticla
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
fel de axiomă plastică, o formă perfect închisă, un cub extrem de rafinat și de sensibil prin curbele sale feminine, fiind urmat, îndeaproape, de Mircea Bochiș, a cărui pereche de turnuri preia pe verticală, în cheie virilă, ceea ce Zărnescu enunțase doar eliptic. Gheorghe Marcu își pune din Cea mai unitară de pînă acum, din cadrul proiectului de la Cărbunari, dar și cea mai impozantă prin vigoare și prin monumentalitate, această a treia ediție marchează și o nouă vîrstă a formelor: vîrsta lor primitivă, elementară
Cărbunari 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16898_a_18223]
-
în intensa folosire a familiei lexicale a producției se percep două tipuri de conotații: o mai veche înnobilare ironică prin preluarea limbajului oficial al muncii organizate, dar și o reducere postrevoluționară la mecanismul profitului (sintagmele apărînd din această perspectivă ca eliptice). Se observă de altfel, în domeniul dat, concurența între mai multe cîmpuri lexicale din care s-a extras terminologia eufemistică: lexicul industrial (a produce), cel birocratic (a rezolva) și cel al spectacolului (a executa, număr) sînt preferate din interior, intrînd
Producție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15935_a_17260]
-
a "deranjat" prin prezentarea lipsită de orice menajamente și de concesii a unei adolescențe debusolate, crescută în promiscuitate, "la umbra blocurilor-ghetou socialiste", cu frustrări de toate genurile (sociale, financiare, sexuale, afective) care duc la delincvență, violență, crimă. Un film rece, eliptic, cu o cromatică înecată în gri-cenușiu, cu o regie "absentă", care nu pledează, nu polemizează, nu moralizează, ci arată. Nu întâmplător, un astfel de film a fost distins cu Premiul Special al Juriului, al unui juriu prezidat de un cineast
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
o nouă și foarte arătoasă colecție a Polirom, îngrijită de Denisa Comănescu, par să abordeze la prima vedere realitatea 'în fugă', fără obișnuitele în literatură 'momente statuie' de început și sfârșit. Viteza este dată de dialoguri vorbite sau nu, uneori eliptice, alternate de tăceri pline de conținut, de personaje 'iuți', străbătând scene, vieți, renașteri, parcă într-o secundă. Preferați ca personaje sunt înțelepții copii, la prima vedere din cauza răzvrătitirii față de conformismul generației adulte ' care nu mai iese din tabieturi, monotonie, prudență
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
au fost scrise cu scop de aide memoire pentru eventuale alte memorii de după Aqua forte. Ele nu au mai apucat să fie scrise. Aceste caiete au fost considerate de mult drept jurnalul marelui critic. Nu sînt. Dar așa lapidare și eliptice cum se prezintă, constituie un extraordinar instrument de informare pentru fizionomia celui mai important cenaclu literar interbelic, cel al "Sburătorului". Și a fost, prin 1947, un gest salvator extraordinar al fostei sale soții, Ecaterina Bălăcioiu, văzîndu-se mereu urmărită și amenințată
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
a desenului artistic, a schiței de portret și de anatomie, creează dimensiunea expresivă a expoziției, mai mult sau mai puțin gratuită sub raportul impactului; partea documentară, fotografia antropologică și desenul profesional, creează dimensiunea științifică și practică a evenimentului, în timp ce radiografierea eliptică a umanului, scrutarea lui în cheie spectrală și așezarea lecturii într-o perspectivă în care clinicul își cere și el dreptul său la efigie și la atemporalitate, construiesc, discret, dimensiunea metafizică a expoziției și pun totul în acea lumină palidă
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
malefic. I s-a atribuit vampirismul, de fapt meteahnă metaforică a celor pedepsiți de el pentru setea nesăbuită de avere și putere. Filmul se identifică cu o salutară reafirmare a voinței de recuperare a idealurilor de cinste și dreptate. Inserturile-coperți (eliptice, dar și sarcastice: "Lumea cunoaște legenda. Mulți știu mitul. Puțini adevărul." "Oricînd Țepeș poate să se întoarcă!") amintesc spectatorului român de versurile eminesciene de eternă actualitate: "Cum nu vii tu, Țepeș Doamne,..."
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
Cordell Hull, comunicatul publicat n-ar lăsa a se înțelege că, după război, ar fi vorba de zone de influență între aliați. Ceea ce pentru un ambasador hîrșit e o concluzie vădit eronată. În 1944 jurnalul pe care îl comentez e eliptic din cauza bolii și a morții soției lui de Weck. Din 19 mai ajungem de-a dreptul la 24 august, însemnînd, după mesajul regal la Radio, că România a întors macazul, formînd un nou guvern democrat și că s-au acceptat
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
din off ale protagonistului. Inițial în pragul unei crize de inimă, acesta se confesează amicului său, partener de volan și ședință de reclamă la răsărit de soare. Același astru e luat reper à rebours - Soarele apune la stînga, o succesiune eliptică de peripeții ale unui personaj orb, care călătorește aleatoriu, intersectîndu-se cu alte personaje ciudate dintre care o blondă căreia vrea să-i povestească accidentul fatal pe care l-a avut, dar nu izbutește. Regizor și coscenarist, Fésös András, la cei
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
Marian, 1889), "Al dv. cu totul" (G. Moroianu, 1908). Emfaza din ultimul exemplu ne ajută să înțelegem de ce exprimarea posesiei, în afara unor scrisori pasionale, nu mai are mare curs. O altă structură dispărută, derivată din cea descrisă anterior, e cea eliptică. Unele scrisori se încheie, simplu, cu "Amic" (Haret, 1897; Hasdeu, 1897) sau "Amic sincer" (Iorga, 1896), cărora le urmează desigur semnătura. Un exemplu interesant de cădere în desuetudine îl oferă unul dintre cuvintele cele mai frecvente în formulele de încheiere
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]