171 matches
-
1604. Singură pretenție dificil de îndeplinit a fost dorința Spaniei de a obține mai multe libertăți religioase și garantarea toleranței celorlalte culte religioase față de catolicii din Anglia, victime ale represaliilor fanatismului religios. Din cauza planurilor sale inovatoare, pentru o societate post elisabetana amorțita, intrată într-o rutină socială și morală disonanta cu schimbările care aveau loc peste tot in Europa secolului al XVII-lea, regele Iacob și-a făcut mulți adversari. Într-o epocă fundamental religioasă, supușii coroanei erau educați de la vârste
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
prizau tabac (considerat „planta lui Satan”), iar țarul Mihail Romanov (1613-1645) - cu deportarea în Siberia pe cei care „beau tutun” (48, p. 235). Regele James I nu a îndrăznit să interzică folosirea tutunului, introdus de Sir Walter Raleigh în Anglia elisabetană, dar în 1604 a publicat o diatribă intitulată A Counterblaste to Tobacco (Un contraatac împotriva tutunului) și a introdus o taxă pe viciul fumatului. De asemenea, în același secol al XVII-lea, edicte emise de împăratul Chinei interziceau consumul de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Hoffmann, nici pe alți maeștri ai literaturii fantastice, nu uit nici suprarealismul. Dar atrag atenția că la Shakespeare așa-zisele feerii exprimă o filozofie foarte coerentă și amară, care nu evadează din realitate, ci are, dimpotrivă, un substrat brutal, tipic elisabetan. Mai atrag atenția că Hoffmann (pe care-l socotesc genial și cred că e „cel mai mare” dintre scriitorii fantastici) are, în primul rând, o excepțională forță de a capta concretul și că, pe de altă parte, orice s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
-lea a așezat, pentru prima dată, o distanță Între oameni și mediul lor Înconjurător și În curând a Început să apară un dezgust față de relația strânsă pe care populația rurală o avea cu animalele și cu natura. Spre sfârșitul perioadei elisabetane, englezii scoseseră complet animalele din casă, punându-le În grajduri și hambare. Se spune că englezii Îi disprețuiau pe irlandezi, galezi și scoțieni fiindcă Încă dormeau sub același acoperiș cu animalele lor4. Clasa orășenească pe cale de apariție - care mai târziu
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
i-a neliniștit - de la Cervantes încoace - pe mulți scriitori, ridicându-le în față dificultăți de tehnică insurmontabile. În ceea ce îl privește, S. optează pentru o soluție ingenioasă și simplă: construiește o lume convingătoare și viabilă, cu semnalmente documentare certe (epoca elisabetană) care, la o expertiză atentă, se dovedește a asculta de legile creației. O regulă este posibilitatea (chiar necesitatea) resuscitării, alta e refolosirea, cu prudență, a tuturor materialelor preexistente în stocurile literaturii. A face devine, astfel, sinonim cu a preface. Una
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Bibliografia pe care o pune la dispoziție e una de referință. În opoziție cu Shakespeare, creator în dimensiunea umanității eterne, pe G. B. Shaw îl analizează prin verva cuvântului, a ironiei. Identifică (Studii și observații) în eroul a două drame elisabetane pe fiul lui Iancu Sasul, urmaș al lui Petru Rareș. Între valorile perene ale artei universale așază opera lui Ion Creangă, chintesență a spiritualității românești. Eseurile lui B. se constituie într-o proză de idei, sobră, elegantă în stil, însuflețită
BOTEZ-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285832_a_287161]
-
mea În același fel În care aveam eu să visez mai târziu la Obiectul Obscur. Milton scriind scrisori de dragoste și chiar, după ce citise Amantei sale sfioase a lui Marvell la cursurile serale, scriind poeme de dragoste. Milton amestecând metafizica elisabetană cu stilurile de rimă ale lui Edgar Bergen: Tessie Zizmo, ești la fel de uluitoare ca orice șmecherie cu motoare pe care-o dă un director de uzină În dar, numai la Expoziția Mondială găsești ceva similar... Chiar privind prin ochii iertători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fredoneze, aproape cu voce tare. Avea un glas modest, dar plăcut de bariton, cu care se mândrea și pe care, ferindu-se să dea impresia de ostentație, se amuza să și-l facă auzit. Începu apoi să îndruge un cântec elisabetan: Dacă mă părăsește, am să pier. Oare să-i spun? La cel de-al doilea vers, i se alătură și Scarlett-Taylor. Tom își frână vocea abrupt, se opri din mers și se sprijini de un felinar. Scarlett-Taylor avea o extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bărbat și nici cel al unui castrat. (Purcell era contratenor). Face parte dintr-un registru limitat, iar repertoriul contratenorilor este sărăcăcios și absolut finit. Emma îl parcursese aproape în întregime. Cântase multe cântece englezești de lăută, melancolia poeziei și muzicii elisabetane și iacobine i se potrivea de minune. Cânta Purcell și Händel. El și domnul Hanway trecuseră în revistă tot ce le putea oferi muzica preclasică, iar madrigalurile constituiau limbajul lor natural. Acum, domnul Hanway exersa cu Emma partitura lui Oberon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să meargă împreună în căutarea lui Pearl și a lui Emma. Pe urmă urcaseră toți patru în carcasa ruinată a casei, pardosită cu iarbă și margarete și piciorul-cocoșului. Înăuntru, printre rămășițele părăginite ale zidurilor care păstraseră doar două frumoase ferestre elisabetane, plutea o atmosferă stranie, sepulcrală, de parcă, în ciuda soarelui luminos, casa ar fi fost cufundată în amurg. În locul năpădit de iarbă, care fusese cândva holul mare al casei, constatară că se reverbera un ciudat ecou și Tom îl convinse pe Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
niște păpuși sau dure și bărbă toase, de toate rasele, culorile și chiar... sexele, căci câte una dintre ele era, de fapt (trebuia însă să ai ochi buni ca să-ți dai seama), un băiat fardat și epilat ca pe scenele elisabetane, zâmbindu-ți tandru și che mându-te cu degetul. Trecând pe lângă vitrinele ace lea baroce și exuberante, mă gândeam cât de mult semănau ele cu închipuirile mele din adolescență, când, înfășurat în cearceafuri ude de transpirație și feromoni, îmi imaginam femei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Înălțime a Întregii țări. De aici nu trebuie să se tragă concluzia, așa cum au Încercat s-o facă o serie de filologi, cu inexactitatea exactă și Încîlcită specifică lor, că Old Catawba de astăzi este un superb anacronism, populat de elisabetani zgomotoși și aventuroși ce „cîntă“ (după cum afirmă cu Încîntare filologii cu privire la muntenii din Catawba), „exact acele cîntece, păstrate practic nealterate, pe care le cîntau străbunii lor din Anglia cu patru secole În urmă“ sau de celții războinici cu ochi fioroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și un mic Iago; puțin melancolici la un moment dat, nervoși și inteligenți în următoarea clipă. Le spunem pieselor lui Shakespeare „nemuritoare” pentru că intuiția sa este astfel; observațiile lui asupra oamenilor sunt la fel de pertinente acum precum erau și în Anglia elisabetană. Pentru a ilustra valoarea ficțiunii în descoperirea intuițiilor de care aveți nevoie, imaginați-vă că ținta dumneavoastră o reprezintă „femeile ambițioase, din suburbii, cu o mobilitate peste medie, care sunt angajate în departamentele de vânzări”. Începeți cu începutul: ce înseamnă
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
scurtă de timp o cale care pentru Occident a durat mai multe secole, și asta în foamete, "sînge și lacrimi". Singurul exemplu de trecere rapidă la capitalism rămîne Anglia, a cărei revoluție a fost marcată de abolirea succesivă a sistemului elisabetan de protecție socială și a Corn Laws. Totuși, aceste evenimente s-au desfășurat pe durata a aproximativ o jumătate de secol și sub impulsul unei veritabile clase de întreprinzători capitaliști. Această clasă burgheză a putut prospera, inițial, la adăpostul puternicului
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
spațiului oferind, pe de o parte, personajului, o a patra dimensiune interpretativă, pe de altă parte, audienței, acces la lumile narative și șansa participării la spectacol. Richardson observă că secvențele de evenimente din unele forme și genuri dramatice ca teatrul elisabetan, teatrul epic brechtian, piesele moderniste sau piesele de avangardă, nu respectă gramatica narațiunii de sorginte proppiană, potrivit căreia fabula, ca structură globală a dramei, este un lanț dinamic de evenimente și acțiuni, ci folosesc, în locul relațiilor de cauzalitate, legături tematice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
spațiului oferind, pe de o parte, personajului, o a patra dimensiune interpretativă, pe de altă parte, audienței, acces la lumile narative și șansa participării la spectacol. Richardson observă că secvențele de evenimente din unele forme și genuri dramatice ca teatrul elisabetan, teatrul epic brechtian, piesele moderniste sau piesele de avangardă, nu respectă gramatica narațiunii de sorginte proppiană, potrivit căreia fabula, ca structură globală a dramei, este un lanț dinamic de evenimente și acțiuni, ci folosesc, în locul relațiilor de cauzalitate, legături tematice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
spațiului oferind, pe de o parte, personajului, o a patra dimensiune interpretativă, pe de altă parte, audienței, acces la lumile narative și șansa participării la spectacol. Richardson observă că secvențele de evenimente din unele forme și genuri dramatice ca teatrul elisabetan, teatrul epic brechtian, piesele moderniste sau piesele de avangardă, nu respectă gramatica narațiunii de sorginte proppiană, potrivit căreia fabula, ca structură globală a dramei, este un lanț dinamic de evenimente și acțiuni, ci folosesc, în locul relațiilor de cauzalitate, legături tematice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
prezenței invizibilului. Textul lui Craig dezvăluie însă și alte valențe teoretice. Căci îndemnul adresat oamenilor de teatru de a nu șovăi să abordeze reprezentarea invizibilului aducând în scenă fantoma nu pune în discuție, crede el, doar fidelitatea față de scrierile marelui elisabetan, ci și fidelitatea față de esența teatrului ca artă. Din această perspectivă, provocarea shakespeariană privește, dincolo de opera dramaturgului, statutul însuși al reprezentației teatrale, văzută ca un spațiu în care invizibilul își găsește materializarea în vizibilul scenei. Iar constatarea că teatrul eșuează
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
deschide sau continuă ciclul asasinatelor și al răzbunărilor. În istoria shakespeariană nu există fantome protectoare, după cum nu există nici posibila moștenire a unui trecut glorios, cu modelele lui de eroism. Henric al VI-lea, de pildă, prima piesă istorică a elisabetanului, începe sub semnul morții regelui războinic. Corpul defunctului rege Henric al V-lea este prezent pe scenă, în sicriul său așezat pe un catafalc impunător, iar ducele de Bedford îi invocă fantoma (ghost), rugând-o să protejeze regatul. Piesa se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
alături de eroul central al Furtunii, un loc esențial în reflecția estetică a unui Shakespeare ce pune tot mai apăsat accentul pe raporturile dintre teatru și magie. Poveste de iarnă merită să figureze, împreună cu Furtuna, printre acele ultime opere în care elisabetanul construiește marile parabole ale concepției sale despre teatru. Dacă, în Poveste de iarnă, Paulina nu este nici pe departe vrăjitoarea (the witch) sau zgripțuroaica asupra căreia se revarsă furia nestăvilită a lui Leontes, nu s-ar putea totuși spune că
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
temă mai de mult, la "Tribuna" din Cluj, pe vremea când redactor-șef era D. R. Popescu. De altfel mai am un studiu care probabil va intra, când voi avea timp s-o scriu, într-o carte despre dialogul personajelor elisabetane cu epoca contemporană. Vedeți, mă ajut mereu cu gânduri aruncate înainte. Shakespeare, contemporanul nostru! Într-o scrisoare extrem de măgulitoare pentru dumneavoastra Robert Falls, directorul artistic al companiei Wisdobridge Theater din Chicago afirma că sunteți primul regizor din lume care dă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
asupra generării unei anxietăți rafinate în psihicul lectorului. Scrierile menționate au, fără excepție, alt scop: unul religios, moralizator sau chiar de encomion eroic 18. De aceea mie mi se pare mai prudent a identifica germenii terorii moderne abia în perioada elisabetană 19, în dramaturgia lui Thomas Kyd și, câțiva ani mai târziu, în cea a lui William Shakespeare, dar, mai ales, în cea a lui John Webster 20. (Nu voi insista asupra acestor titluri, de vreme ce, să nu uităm, obiectul analizei mele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
prozei propriu-zise decât în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea21. Abia atunci un roman, The Castle of Otranto (1764) al lui Horace Walpole, se orientează, mai mult sau mai puțin instinctiv, în sensul terorii de atmosferă prefigurate de dramaturgia elisabetană. Explicația acestei intuiții auctoriale rezidă în însăși atitudinea adoptată de literatura gotică incipientă, interpretată curent, în termenii rezumativi, dar fideli realității ai lui Han-yu Huang, drept "reacție transgresivă la epistemele raționaliste din Luminism" (2007: 22). Nu numai conținuturile cunoașterii sunt
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fiind o "suprastructură prozodică" și o povestire, o "suprastructură semantică". Propunând separarea segmentării (adică stabilirea unui plan al textului) unui gen poetic de secvențializare, am reușit să mă debarasez de o noțiune mult prea vagă. Astfel, în opinia mea, sonetul elisabetan cuprinde un plan al textului format din trei catrene (cu sisteme de rime, în general, diferite în fiecare catren) și un distih final, în timp ce planul de text al sonetului italian clasic este constituit din două catrene (cu același sistem de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
timpul, atît în tragedie, cît și în comedie și roman, toate înțelese în sensul vechi al termenului. Shakespeare, după cum spunea Johnson, "nu acorda atenție delimitării timpului și nici spațiului"; iar Arcadia din Sydney era la fel de puțin localizată pe scena teatrului elisabetan precum limburile boeme. Defoe pare a fi primul din scriitorii noștri care prezintă întreaga sa povestire ca și cum s-ar petrece într-un spațiu fizic real [...]. Richardson, ocupînd, o dată în plus, un loc central în dezvoltarea tehnicii narative realiste, a dus
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]