120 matches
-
să fie moarte atunci când vrem să le mâncăm. Aș putea să te las să mă întâlnești la aeroport, atunci când pasărea în ridicare tocmai mai poate fi zărită. Încerc deci, ție și mie, deci, împotriva noastră, să dovedesc că minciuna poetică elitară se poate întâlni în mașină, pentru că d-voastră voiați să-mi demonstrați, că totul este imposibil, pentru că se pare că merge, ceea ce se spune pe un teren de sport: de acum merge. EA: Nu trebuie să ne învârtim în jurul nici unei
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o piele de gaură pișată până sus, nu ai nici un drept să scoți la casare în chip serios un instrument, nici un drept la înălțimea Schwab, care l-a luat pe fratele tău, acest cordar slab și leneș... ca o zoologie elitară care împinge plină de prietenie o corcitură râioasă. Franz, frate-tău, era trimis în putreziciune de băutură, și de aia gențiana i-a zgâriat aripa plămânului, că a încurcat înghițitul cu respirația. PIANISTA: Exact, prostălăul de Franz nu ar fi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ordine. Acest lucru s-a întâmplat cumva firesc, întrucât ține de condiția umană. Economia însă duce firescul condiției umane, ca lege naturală a supraviețuirii, în zona maniheismului care redistribuie violent privilegiile, le centrifughează permanent într-o parte supusă legii concentrării elitare și o altă parte, mișcată de legea numerelor mari, situată în periferie. Justificări aproape că nu contează în materie de îndreptățiri: Economia nu are simț etic. Dar, din păcate, tocmai acest handicap tulbură pretenția de limpezime a cogniției raționalizate ce
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
șușman din Munții Apuseni, formarea opiniilor anticomuniste este rezultatul unor lecturi formative și reflexive din anii premergători comunismului. Ele și-au primit confirmarea În istorie-realitate prin instalarea iminentă a comunismului al cărui pericol a fost perceput cu acuitate de lumea elitară românească: Tatăl meu nu putea suferi venirea comuniștilor la putere. El citea În cărți ce era În Rusia și a citit cartea Pustiul Roșu, unde scria toată situația din Rusia de la Nicolae Împărat, căruia i-au omorât copiii, cum l-
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
socială, nici idealurile; el a ironizat mîrlănia bolșevică cu atîta pricepere, încît bieții semidocți, cocoțați pe baricadele epocii, habar n-aveau de viziunea distrugătoare a boierului. Tiberiu Vornic iubea prea mult viața ca să o piardă; nu era un fanatic, nici un elitar incurabil. Ca orice om inteligent, știa că dușmanul poate fi cumpărat, dîndu-i senzația că te cumpără. Și-a donat bogățiile personale, conștient că oricum le va pierde; și a "demascat" averea celorlalți din grup convins că, oricum, cineva mai mic
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
devenirii. Dincolo de aparențe derutante, el descoperea în pașoptismul nostru realizarea unui principiu de "dreptate și frăție" ce venea din adâncul istoriei. Citind Mersul revoluției în istoria românilor, înțelegem mai bine că autorul dădea o replică celor înclinați să-și adjudece, elitar sau conspirativ, meritele ei. Ca și acum, exista tendința de a nu recunoaște în popor decât supunere oarbă, indiferență, apatie. Scrutându-i istoria, Bălcescu descoperea însă că, în ciuda vicisitudinilor de tot felul, "nația română n-a vegetat", n-a trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
devină simbolul unui început esențial, sub semnul libertății și democrației. Argumentele nu interesează, ajung calomniile, cântate pe străvechi arii cu efecte sigure. Nimic mai simplu decât să acuzi atunci când o minimă etică nu te obligă a produce dovezi. De la conduită elitară și cosmopolitism la atitudine turbulentă și trădare nu e decât un pas, iar agenții puterii l-au și făcut, înconjurând grupul de la "22" cu cele mai perfide insinuări și acuze. "Calomniez, calomniez toujours, il en restera quelque chose". E tactica
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de el dintre "comunitate" (Gemeinschaft) și "societate" (Gesselschaft) Tönnies renunță la pasiunea sa din tinerețe și proclamă sus și tare motivele viscerale pentru care trebuia să se opună de urgență nihilismului nietzschean: acestea erau în principal imoralismul individualist și concepția elitară și antidemocratică la care ajunsese ultimul Nietzsche în neobosita sa apărare a dreptului supraomului la excelență. Dar această luare de poziție sau altele nu au zăgăzuit valul nihilist care se inspira din Nietzsche și care era în plină ascensiune. Numeroși
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
prezent" al întregii omeniri"219. El privește la toate acestea cu un realism lipsit de iluzii, dintr-o perspectivă pragmatică și materialistă, ca la o stare de fapt care trebuie asumată în pozitivitatea sa, fără "negativitatea ideală" generată de imaginea elitară a omului liber și emancipat. Dispariția Omului la sfârșitul Istoriei este o catastrofă cosmică: Lumea naturală rămâne ceea ce este de o veșnicie. Și nu este nici măcar o catastrofă biologică: Omul rămâne în viață ca animal care este în armonie cu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
te descurca cu ceea ce îți pune la dispoziție sistemul".473 Nu există o cultură de masă dominantă deoarece ea se formează ca reacție (și nu ca parte) a culturii dominante, iar la ea pot participa și membri ai categoriilor sociale elitare, care însă trebuie să-și formuleze alte loialități decât cele care îi fac parte a grupurilor respective (individul putând influența fidelitățile pe care le stabilește, deși nu și ordinea socială care le încadrează).474 În concluzie, cultura de masă nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
afirmări personale cu sau fără sprijinul oficialității. Încasînd onorariile oferite de aceasta, A. E. Baconsky înțelegea a o sfida "subtil" prin garderoba sa ieșită din comun, printr-o "eleganță" nelipsită de aroganță pe care a impus-o ca o uniformă "elitară" și unor colegi de redacție precum Aurel Rău și Aurel Gurghianu. Morga sa provoca pînă la un punct platitudinea dezolantă, deficitul de elementară civilizație al noilor potentați, deși să remarcăm că se înscria în perimetrul lumii lor vulgar triumfătoare, precum
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
rămas personalitatea celui care a înființat clubul, în ianuarie 1980, și după trecerea în eternitate i-a lăsat numele și o parte din visele și năzuințele sale temerare: profesorul dr. doc. Valeriu Pintea. Două momente de înaltă zidire ale prestigiosului club elitar, ce după sfertul de veac s-a modelat și a reușit să-și adjudece aura cluburilor britanice, două momente așadar, au marcat recenta întrunire de la Casa Municipală de Cultură: apariția primită cu emoție a volumului aniversar intitulat „Clubul Medicilor Veterinari
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]
-
Clerul, Nobilimea, Starea militară și cea Orășenească a întregii națiuni române din Transilvania" (cf. Prodan, 1984, p. 480). Cu toate formalitățile petiționare ce trebuiau respectate, absența țărănimii românești de pe lista categoriilor de semnatari simbolizează totuși revenirea la o formă anterioară, elitară dacă nu elitistă, a națiunii. La această constatare concură și formularistica adresatorie pe care o arborează, ritualic și sfielnic, petiționarii față de mai marii lor imperiali pe care îi recunosc ca atare nu doar din capul locului, ci chiar pe vecie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
un limbaj mult mai direct, în care "partea conștientă a poporului" este echivalată cu nobilimea, devine univoc că "națiunea" este boierimea, granițele conceptului neincluzând și țărănimea. Totuși, din acest moment înainte, concepția populară a națiunii avea să înlocuiască ireversibil înțelegerea elitară a națiunii drept categoria privilegiată a nobililor. Pe durata întregii primei jumătăți a secolului al XIX-lea, centrul de gravitate al discursului didactic l-a constituit morala religioasă. Întregul sistem de cunoștințe vehiculat prin intermediul cărților școlare orbita în jurul axei centrale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
celei tradiționale și moderne, abandonându-se credința că arta poate sluji adevărul și că poate mântui, acceptându-se, de acum încolo, că este doar joc, multiplicare nesfârșită de simulacre. Astfel, arta înseamnă negarea, în primul rând, a avangardelor, care rămâneau elitare, înseamnă intrarea ei modestă, dar triumfală, în ceea ce se numește cultură de masă. Un ideal pe care-l visase, cu mult înainte, comunismul. Postmodernismul respinge formula hegeliană a sfârșitului artei și admite o alta: spre a putea fi "recuperată", arta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de Tocqueville. Democrația, zicea el, va genera o civilizație mondială în care vor predomina asemănările, dar acestea vor trezi orgoliul aristocratic al diferențierilor 149. Acesta e, de altfel, "paradoxul lui Tocqueviile", conform căruia în sânul democrațiilor egalitare se trezește orgoliul elitar al diferenței. Democrația însăși n-a putut să apară decât pe fondul conștiinței naționale. E ceea ce arăta Mihai Ralea între cele două războaie mondiale. Ideologi ca Leon Volovici, Z. Ornea, Gabriel Andreescu, Andrei Cornea susțin că între democrație și naționalism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și dezordinea morală a populației, căutarea de slujbe umile pe alte meleaguri, scăderea dramatică a natalității, bolile care bântuie și multe altele, fac ridicolă orice mândrie națională românească, iar adoptarea disprețului față de națiune pare să fie singurul semn de distincție "elitară". Estimp, un popor precum cel evreu își poate permite să propovăduiască pentru restul lumii cosmopolitismul postmodern, iar pentru statul Israel naționalismul cel mai fervent. Chit că și asta e un simptom de antiteză eșuată, care se extinde la alt fundamentalism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de partid și de stat. Această literatură, indiscutabil, mai "elevată", nu putea fi în dezacord esențial cu textele supraviețuitoare din proletcultism în care erau elogiați cei doi "eroi" providențiali din fruntea țării, Nicolae și Elena. Dimpotrivă, o completau la modul elitar, rafinat. Postmodernismul atesta o deplină sincronizare a lumii socialiste românești cu civilizațiile postindustriale din democrațiile vestice. Așadar, dezacordul nu era la nivelul formelor culturale, ci doar la nivelul sistemului, adică la nivelul flagrantei desincronizări dintre postmodernismul de import și lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
economiei centralizate. Proiectul neîncheiat al modernității a avut corespondent un alt proiect cel al internaționalismului proletar, care propunea, în plan cultural, un ideal asemănător. Cu alte cuvinte, comunismul se arăta mai "avansat" comparativ cu modernitatea (care paria pe o cultură elitară), având și atuul voinței de globalizare a sistemului. Din pricina prăbușirii economice, a fost compromisă și ideea "revoluției mondiale", adică globalizarea, devenită viabilă, în schimb, în capitalismul târziu, când va birui și culturalicește ca postmodernism. Se pare că tocmai conceptul culturii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Gabriel Liiceanu, al cărui produs principal pare să fie H.-R. Patapievici. Un alt grup ar fi cel de la Brașov strâns în jurul lui Alexandru Mușina, din care, probabil, face parte și autorul. Evident, exemplele ar putea continua, cu alte grupuri "elitare". Paramodernismul românesc pare a fi o soluție la depășirea postmodernismului al cărui deces tocmai l-am constatat și pe care nici foștii corifei optzeciști nu-l mai pot neglija. Cu atât mai mult grupul Liiceanu este "paramodernist", cu cât cunoscutul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
platonică, androginică, având ca ideal pe Afrodita cerească. Latura platonică, incifrat homosexuală, s-a manifestat ca abatere de la ritualurile pur sexuale, peste care s-a suprapus doctrina nemuririi din Orient. Dar mariologia catară pornea de la Fecioara Maria, exprimând o atitudine elitară, cu disprețuirea bărbaților și respingerea căsătoriei creștine tradiționale. Dintr-un asemenea ethos s-a născut iubirea curtenească și cea a trubadurilor, iubirea pasională a contopirii cu divinitatea prin moarte. Iubirea-pasiune, ca pură adorare a femeii, a fost în secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
două tradiții religioase, cea catară (care respingea dogma întrupării ca și religia cavalerilor templieri) și cea creștină. Erezia feministă, argumentează savantul francez, n-a ieșit înfrântă de creștinism din pricina pretinsei "falsificări" a Bibliei de către Constantin cel Mare, ci din pricina tendinței elitare, de confrerie secretă, neaderentă la omul de rând. Iubirea creștină se numește agapè: "Întruparea Cuvântului pe pământ a Luminii în Întuneric -, iată evenimentul extraordinar care ne eliberează de nefericirea de a trăi. Aceasta este piatra de temelie a creștinismului și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
acel miracol logic al putinței ca Unu să fie Trei. Din atare pricină erezia templierilor, a catarilor, a rozacrucienilor, a gnosticilor sau a celei francmasonice nu s-au putut impune în fața creștinismului, fiind condamnate a fi un fenomen sectar sau elitar, specific narcisismelor de grup. În zona de non-rezistență absolută e vidul plin al logicii cuantice, acel nimic care produce lumi, prescris ca atare de Sfânta Scriptură, căruia Basarab Nicolescu îi spune Dumnezeul Nimic 327, dar care poate lăsa loc unei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sociologii a diplomației care să estimeze aportul tuturor elementelor componente. În fine, trebuie remarcat și faptul că nivelurile menționate interacționează reciproc, se suprapun și interferează. De cele mai multe ori, nu putem spune În ce măsură o prejudecată națională aparține opiniei curente, unui nivel elitar sau, pur și simplu, este comună acestora și Întregii societăți. Tocmai pentru a rezolva aceste probleme, unii cercetători au Încercat să apropie istoria relațiilor internaționale de istoria mentalităților, cu rezultate vizibile În direcția adoptării unei terminologii comune și a unificării
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
liderii lor instruiți, ele au fost suficient de bine asumate și conștientizate de către săteni pentru a-i determina să lupte și să se sacrifice pentru cauza respectivă. Dacă această ipoteză se confirmă, Înseamnă că teoria modernistă, a originilor recente și elitare ale naționalismului, nu se verifică În cazul românesc și ascunde vicii serioase. Din păcate, istoricii de care aminteam au ignorat teoria socială și nu și-au dat osteneala să-și examineze afirmațiile În lumina acestor modele explicative, măcar pentru a
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]