2,150 matches
-
vârful de brad când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greier când ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de broscoi-despicare de aer fără tremur d-elitră unduire de șarpe peste frunză de nufăr când pe miriște macul își pierde petala mestecând-o ciulinii de mov și albastru și de praf și de fir cenușiu ce-a picat de pe oaia cu mielul alături când se-ascunde pescărușul
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
vârful de brad când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greier când ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de broscoi-despicare de aer fără tremur d-elitră unduire de șarpe peste frunză de nufăr când pe miriște macul își pierde petala mestecând-o ciulinii de mov și albastru și de praf și de fir cenușiu ce-a picat de pe oaia cu mielul alături când se-ascunde pescărușul
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
vârful de brad când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greier când ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de broscoi-despicare de aer fără tremur d-elitră unduire de șarpe peste frunză de nufăr când pe miriște macul își pierde petala mestecând-o ciulinii de mov și albastru ... Citește mai mult când în marginea de pădure nu dănțuiește aer frânt și-ntrupat iar în triluri, în șoaptecând e
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
doar fulgerul despicând vârful de bradcând poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greiercând ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de broscoi-despicare de aerfără tremur d-elitră unduire de șarpe peste frunză de nufărcând pe miriște macul își pierde petala mestecând-o ciulinii de mov și albastru... V. ADINA DUMITRESCU - HÂRJOANA CU MINE (VERSURI), de Adina Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. JOCURILE
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
n-am mai simțit caldarîmul sub picioare, m-am uitat la andaluz, eram de-acum, amîndoi, la un metru, la doi, la trei, deasupra pămîntului, mă gîdila ceva la călcîie, m-am uitat. Aveam acolo niște aripioare verzi, verzi ca elitrele de libelulă, Pablo avea și el elitre la călcîie, mă privea cu ochii lui mari, de fachir, și rîdea, era prima dată cînd îl vedeam rîzînd, ce rîs! Am trecut pe deasupra Mitropoliei (orologiul arăta de-acum opt), am luat-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
m-am uitat la andaluz, eram de-acum, amîndoi, la un metru, la doi, la trei, deasupra pămîntului, mă gîdila ceva la călcîie, m-am uitat. Aveam acolo niște aripioare verzi, verzi ca elitrele de libelulă, Pablo avea și el elitre la călcîie, mă privea cu ochii lui mari, de fachir, și rîdea, era prima dată cînd îl vedeam rîzînd, ce rîs! Am trecut pe deasupra Mitropoliei (orologiul arăta de-acum opt), am luat-o pe la Teatru, unu' de-acolo, de jos
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
10 bani în Județe), din 6(18) iuniu 1890. Cu intenție sau nu, ziarul are darul să mă șocheze din mai multe motive. Primul, desigur, provocat de starea hîrtiei și tiparului: cele două foi (patru pagini) par (și sînt) niște elitre de cărăbuș, niște aripi de fluture, care, dezlipite neatent din insectar se pot preface subit în pulbere de aur. Pentru că nuanța hîrtiei, peste care a trecut mai bine de un secol, e a aurului. Cum să nu rămîi cu răsuflarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atent caligrafiate (Ana Blandiana, Constanța Buzea, Doina Uricariu). În Măceșul din magazia de lemne domină imaginile calde, liniștite: după-amiezi de primăvară, „spații domestice”, margini de oraș (prin ceața mahalalei) cu marfare, bârfe, câini răgușiți, unde firele erotice se țes printre „elitrele aurii/ ale unei seri de iarnă”, iar noțiunea de „criză” generează „mărunte grămezi de cenușă”. Universul rarefiat, pudic, și stilul cultivând crochiul, sugestia, șoapta, melancolia aproape didactic expusă se continuă în Schiță de autoportret (1986) în caligrafii mai elaborate, trimițând
CODRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
se duse în bucătărie / și deschise-o sticlă de whisky” (Nocturnă). La extrema cealaltă se manifestă o imaginație terifiantă, halucinări ale realului, reprezentări grotești ale degradării organicului, stări de delir provocat („scrisul meu e mâncat de o fabuloasă gânganie / cu elitre de albastru alcool”; „fereastra mârâie obnubilată”; „Mie însumi mi s-a părut / în momentele acelea de spaimă / că sunt un fluture / cap de mort / venit la termele lui Caracalla”; „femurul mi-e spart / și din șira spinării mi-au apărut
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
că periferia, din care I. L. Caragiale recoltase atâtea situații comice, poate oferi și material de dramă. Se află aici o lume care vorbește cu „căzutără”, „înnebunitără”, „lăsatără”, „cumpăratără”, „vrutără”, cu „meletar” și „ordinanță”, cu „taifas entim” și „mă-ta”, cu „elitră” și „dinamitră”, cu „ia nu mai face marafeturi” și „bine, madam, am înțeles!”. E lumea din D-ale carnavalului, în care rivalele se vitriolează cu „cerneală violentă”. Petrecută în 1916, în primele zile ale ocupației capitalei de către trupele germane, comedia
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
e în căutarea, de fapt, a cuvântului esențial și a ceremoniei care să nască lumea prin cântec. De aici tonalitatea de invocație, notație reflexivă și incantație: „Totul în tine/ ca-n întuneric, / Până devine/ Curat și feeric - // Ca litere între/ Elitre și trup,/ Zile fără de soț/ În preajmă se rup // Cu sunet misterios/ Ca și cum ar cânta/ - Un zvon, cel dintâi, / Te-a cucerit cândva, // Încât și acum/ Pe drumuri în jos/ Doar transcriere-i/ Mersul melodios.” Deseori dependentă de modele (Eminescu
DIACONU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286754_a_288083]
-
Coboară în fântână nu zăbovi însă prea mult în răcoarea oglinzilor / la secretele întâlniri ale grădinarilor pune-ți mustăți de mărar / existența noastră în Balcani are o mulțime de aspecte agreabile / adună cu fărașul acest imens morman de poeme cu elitre uscate / citește calendarul bunicii apoi studiază pe îndelete probleme ecologice/ arma ta de apărare să rămână doar asprimea glaspapirului tradițional” (Sfaturi pentru cel invadat de lăcuste). Registrul poetic se schimbă din nou odată cu „antiliricele” din volumul Piața Tien An Men
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
înțeles că arhiva a devenit inutilizabilă. Dosarele au fost date la topit, iar enorma hală de la subsol a fost transformată de municipalitate într-o anexă a morgii, unde erau spălate, bărbierite și fardate cadavrele. Prinse cărăbușii amintirilor, le înfipse printre elitre câte un ac în trupul lichid și-i reașeză, fiecare la locul său, în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu elitre verzi cu reflexe aurii. Mai era în cutie un calendar mic de carton, pe spatele căruia scria: "ParfumØe avec «Fleur de lilas» Albert Dubois Nancy". Hârtia păstra încă o vagă aromă de liliac. Pe partea cealaltă, cu creioane și cerneluri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
înțeles că arhiva a devenit inutilizabilă. Dosarele au fost date la topit, iar enorma hală de la subsol a fost transformată de municipalitate într-o anexă a morgii, unde erau spălate, bărbierite și fardate cadavrele. Prinse cărăbușii amintirilor, le înfipse printre elitre câte un ac în trupul lichid și-i reașeză, fiecare la locul său, în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu elitre verzi cu reflexe aurii. Mai era în cutie un calendar mic de carton, pe spatele căruia scria: "ParfumØe avec «Fleur de lilas» Albert Dubois Nancy". Hârtia păstra încă o vagă aromă de liliac. Pe partea cealaltă, cu creioane și cerneluri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu orice ființă și orice lume. Și asta aproape instantaneu, fără nici un fel de efort. Dacă vrem să luăm contact cu insectele, ne metamorfozăm În insecte și adoptăm și modul lor de viață. Pe loc ne acoperim de cruste și elitre. Dacă ne interesează, de pildă, cum se comportă un cocostârc În vremea rutului (vizitatorul aruncă o privire spre cuibul de berze ce Încununa ca un turban stâlpul de telegraf din fața casei, unde se stătea o barză picior peste picior, clămpănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
posibil ca În curtea doctorului Perjovski să fi existat și astfel de creaturi... La Început, abstracțiunile apăreau sub formă de insecte bâzâind deasupra scaunelor și a mesei. Noimann părea că nici nu le bagă În seamă. Dar cifrele Își agitau elitrele, scoțând un zgomot neplăcut. Îi intrau În nări, În ochi, În gură. Cifre mari, cu abdomen galben și trompe uterine. Noimann stătea liniștit la masă, Învârtind paharul Între degete. Dar cifrele cădeau În pahar cu nemiluita, Înecându-se În alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
te scoteau din minți. Fiți siguri că Noimann nu era de lemn. Rotunjimile Înaintau cățărate pe niște picioroange, și ele bine articulate la gambe și genunchi. Și nu era numai atât. Ispita era cu atât mai tare, cu cât sub elitre apăreau și sâni ușor conici și cu țâmburucul alungit. Te uitai la ei ca la o minune. Picioroangele se terminau cu pantofi cu tocuri cui. Având În față această viziune, nu era ușor să mergi pe stradă fără să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cenușie era și figura cețoasă, aburoasă și indescifrabilă, a Apariției îndoliate. Cu unul dintre brațe strecurat hoțește, pe sub faldurile părelnice ale giulgiului, Ne-numitul slobozea hârâitură după hârâitură ascuțită, morbidă, ca și când o insectă, o lepidopteră de dimensiuni enorme, își freca elitrele: Râdea, fără nici o urmă de îndoială! Râdea...! Râdea...! Râdea...! Râdea...! Ho, ho, ho, hooo! Hu, hu, hu, huuu! Vino...! Vino la mine, Sile, băiatule! Lasă-i pe ceștilalți! Abandonează-i! Părăsește-i! Debarasează-te, dezbară-te, desparte-te, uită de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Steramtonnis virescens, alb cu dungi verzi, în fața căruia se oprea întotdeauna să-l privească la muzeul de la Șosea ("Dar exemplarul meu e mai bine conservat!" îi spusese Antim), urmând, în rândul al doilea, o Cetonia scaraboidae, apoi Taurina longkeps, cu elitrele de un verde sclipitor, de piatră scumpă, apoi Phryneta leprosa, pe care nu o văzuse până acum decât în fotografie - deși le învățase pe dinafară locurile, încă nu putea crede că această comoară era a lui. "Eu nu mai mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de curcă din ogradă, clopotele și toaca bisericii din deal, lipăitul pisicilor în tava cu lapte, scârțâitul carului, rotirea linguroiului în ceaunul cu mămăligă, ca să nu mai spun de îmbătătoarele ore ale vipiei de la prânz, în fâneață, când începe simfonia elitrelor, a lăcustelor, cosașilor, greierilor, într o fierbinte tăcere asurzitoare. Pur și simplu, închizi ochii și aștepți să-ți iei zborul. Să vă mai spun de divin-odihnitorul susur nocturn al ploilor prin burlane și pe acoperișul de șiță, brusc intersectat de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lumii în urmă. Ajunseră aproape de lizieră, unde, dincolo de copaci, începea câmpia. Iar acolo, în țarcul lor de sârmă împletită, ghemuiți ca într-o pândă lipsită de țintă, unii cu capetele lăsate într-o rână, cu cozile strânse dedesubt, alții cu elitrele căzute, zăceau cu dinții tociți, cu ghearele trase în teacă, cu articulațiile înțepenite, monștrii de odinioară. Petrache scutură lacătul, care se deschise numaidecât. Iar fiarele nici măcar nu-și ridicară ochii. Când eram copil, mi-era frică de ele, spuse. La
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cealaltă a mormanului, Pârnaie, Iadeș și Chisăliță priveau cu ochii holbați priveliștea înțesată de șenile, lanțuri, cuve, concasoare scrâșnind, înfigându-se și smulgând, ridicând pulberile și surpând malurile. Iadeș... șopti pierdut cheliosul, simțind că tot alaiul de carcase, clești și elitre năvălește asupră- i. Pârnaie, amintindu-și dintr-odată, se întoarse. Nici țipenie. Trase de portiera caroseriei ruginite, care se smulse cu totul. Din Faraon nu rămăsese decât conserva de stavrid pe care o șterpelise de la masă. Pârnaie se strâmbă, dezgustat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lirice (criză, van gogh, poemul). În mod cert, cele mai bune poeme din volum sunt cele care îmbină desenul după un real în care se ghicesc semnele agresiunii cu schița unei confesiuni amare: "într-o parte,/ creierul fumegând.// în cealaltă,/ elitrele aurii/ ale unei seri de iarnă./ coaja zilei trecute/ caldă, încă păstrând/ forma coatelor.// dar de departe, / de foarte departe venim,/ aerul vibrând/ în jurul mâinii întinse.// iar dincolo, fulgeră, fulgeră// lumina de gheață a singurătății..." (poem despre dragoste (II). Calitățile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]