508 matches
-
curente, cu egală impetuozitate oratorică. Elocința lui nu era cu nimic mai prejos decît cea a oaspeților. Aveau reputația unor tribuni de masă și, cu excepția lui Rakovski, toți foloseau același stil retoric. Succesul îl făcea invectiva, care intrase în tradiția elocvenței populare. Cu cît avea cineva mai multă imaginație în găsirea injuriei și cu cît se exprima mai violent la adresa clasei stapînitoare, cu atît era mai aplaudat. [...] Dintre toți oaspeții de la centru, Istrati admira cel mai mult pe Rakovski, deși avea
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
lamento - lucrarea evidențiază cu subtilitate discrepanța dintre ura nestăvilită a torționarilor istoriei și inocența victimelor, incapabile să înțeleagă rațiunea (sic!) de a fi a terorii! O atare dualitate a fost magistral redată de temperamentul artistic de o rară expresivitate și elocvență al violoncelistei Laura Buruiană. Cei patru interpreți-creatori s-au reunit în ultima piesă a concertului (sub bagheta compozitorului) - Prin sunetul rezonanțelor. Toate distorsiunile anterioare au fost absorbite în consonanța și convergența armoniilor acestui cvartet. Sunetele picturale - aemănătoare cu cele din
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
ales, din Formele muzicale ale barocului în operele lui I. S. Bach (vol. II) de Sigismund Toduță devine la Dan Voiculescu litera de lege, contribuind la o sinteză analitică unică în peisajul muzicologiei contemporane. însuși dezideratul autorului comporta acuitatea și elocvența acelor demersuri teoretice cu totul referențiale, fundamentale: Finalitatea studiului fugii bachiene se va reflecta, pe de o parte, în dezvoltarea cunoștințelor stilistice (...); pe de altă parte, prin realizarea în paralel a unor exerciții și analize proprii, cei ce studiază compoziția
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
ales, din Formele muzicale ale barocului în operele lui I. S. Bach (vol. II) de Sigismund Toduță devine la Dan Voiculescu literă de lege, contribuind la o sinteză analitică unică în peisajul muzicologiei contemporane. însuși dezideratul autorului comportă acuitatea și elocvența acelor demersuri teoretice cu totul referențiale, fundamentale: Finalitatea studiului fugii bachiene se va reflecta, de pe o parte, în dezvoltarea cunoștințelor stilistice (...); pe de altă parte, prin realizarea în paralel a unor exerciții și analize proprii, cei ce studiază compoziția vor
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
dau bani cu Împrumut, din principiu!”. Nu-i voi uita toată viața pe Codrescu În Jocul ielelor ( genial, Într-o scenă În care doar asculta, douăzeci de minute!) și pe Tudorel Popa În Prețul - care tăcea...o piesă Întreagă! Proba elocvenței actorului - tăcerea sa... Un citat din Grigore Vieru mă face să cred că toți creatorii sunt niște privilegiați, din punct de vedere al longevității :” Sunt alcătuit din mai mulți oameni - este imposibil să murim cu toții, În aceeași clipă!”. Corect! Pentru
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
În platou. Unul dintre actori, azi dispărut, venise la Înregistrare cam...obosit. Și tocmai În ziua aia urma să se Înregistreze monologul său! Sufleur - unul dintre cei mai buni ai Naționalului, bătrînul Nic. Ei bine, printr-o pantomimă de maximă elocvență, acesta a reușit să-i sugereze comedianului, textul, necompromițînd filmarea! Și totuși, există multe instituții de spectacol, care nu au pe ștatul de plată această funcție - teatrele de copii, ori cele de revistă. Se descurcă și fără. La polul opus
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Nu dau bani cu Împrumut, din principiu!”. Nu-i voi uita toată viața pe Codrescu În Jocul ielelor( genial, Într-o scenă În care asculta, douăzeci de minute!) și pe Tudorel Popa În Prețul - care tăcea...o piesă Întreagă! Proba elocvenței actorului - tăcerea sa... Un citat din Grigore Vieru mă face să cred că toți creatorii sunt niște privilegiați, din punct de vedere al longevității :” Sunt alcătuit din mai mulți oameni - este imposibil să murim cu toții, În aceeași clipă!”. Corect! Pentru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Uită-te, mă, uită-te care-i treaba. Noi nu sîntem nu știu ce, dom'le!" - așa-i spui - "hai, mișcă-te, c-amu-i momentu'!". Invitația la ilegalitate nu are nevoie de argumente subtile: relatarea în stil direct a dialogului esențial, punctată de elocvența interjecțiilor de adresare (mă, măi, băi), e constituită din enunțuri scurte, din imperative și formule de acord: "eu i-am zis "Uite, am chestia asta...", "Da, bine" zice. "Băi..." zice, "când poți, dă-o încoace!" "Păi", zic, "păi bine, na
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
opinii și chiar pasage întregi din texte auzite sau din autori pe care memoria lor le-a înregistrat sau fotografiat mecanic. O privire ascuțită și atentă la fenomenul de impostură, poate observa cum mulți din cei care au abilitatea unei elocvențe verbale cu debit surprinzător, ascultă de fapt de un mecanism care distribuie cu viteză clișee și sintaxe verbale concepute de alții, - un fel de coktail făcut printr-o selecție rapidă de elemente prefabricate. Sigur că, în apărarea acestei imposturi, putem
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
vinovat. Dar dacă acesta ar fi fost un tribunal din Belgrad, Își spuse el În gând, cu jurnaliștii luându-și notițe În boxa lor, ar fi luptat pentru fiecare pas. Acum, că nu era nimeni căruia să i se adreseze, elocvența Îi copleșea mintea, născând cuvinte care puneau la zid și cuvinte care ar fi stors lacrimi. Nu mai era omul furios și taciturn care nu reușise s-o impresioneze pe doamna Peters. — Curtea se suspendă, spuse colonelul Hartep. În scurta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a calomnia, minți și mistifica; 4)Arta de a intriga și, în sfârșit, 5)Arta de a teroriza. Cine stăpânește aceste cinci elemente ale propagandei oportuniste este un desăvârșit artist, este omul politic perfect: În sfârșit, când insinuarea nu reușește, elocvența nu seduce, corupția nu dă rezultat, calomnia nu face impresie și intriga e neputincioasă, atunci oportuniștii apelează la un mijloc extrem, de disperare: terorizarea, adică întrebuințarea forței brutale în luptele politice, de la împiedicarea prin forță a unei întruniri publice până la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sinceră. Ea nu spune ce gândește, doar ce s-ar cuveni să spună. Masca nu poate fi sinceră. Judecătorul: Și ce dacă nu e sinceră? Asta nu ne deranjează cu nimic, de vreme ce răspunsurile sunt coerente și bine alcătuite. Importantă este elocvența, domnilor, mai ales într-un proces. Adevărul nu e esențial, el oricum nu există... La modul absolut vorbind. (Din auditoriu...) Adevărul nu există? Cum e posibil? Păi, atunci, de ce ne mai aflăm aici? Judecătorul: Ne aflăm aici ca să aplicăm legile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lateral în toate părțile, spre a surprinde pisica. Toată teoria asta a ta a autodistrugerii sau a experiențelor limită, crezi în ea, chiar crezi că se aplică așa la toată lumea? Pesemne că da. Altfel, de ce aș susține-o cu atâta elocvență? Nu știu de ce. Așa, ca pe o alternativă. În situația mea, orice alternativă e la fel de bună. Nu am prea multe alegeri, medicina modernă nu-mi oferă nicio soluție și în fapt nici cea paralelă, orice alternativă e mai bună decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că încerc să mă explic vizavi de ceva foarte important, să mă fac înțeles. Nu mă pot vedea, dar probabil că eu sunt cel care vorbesc, de vreme ce toți ceilalți tac aproape tot timpul. Nici măcar nu-mi recunosc vocea, dar după elocvența expunerii mă recunosc, sunt eu cu certitudine. Apoi, deodată, observ că interlocutorii mei țin fiecare în mână câte o oglindă în care se uită atenți ca într-un televizor. Survolez încăperea în toate direcțiile, ca o cameră de luat vederi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce în acel moment va fi mai puțin importantă. Cristina este martora și păstrătoarea a numeroase istorii nemaipomenite. Povestește cu convingere și coerență, ca și cum ar vorbi despre ea în viitor. Ea știe că într-o zi va relata cu aceeași elocvență propria ei poveste. De la ea am auzit de Ernie, chinezul din Florida, ce avea o tumoră care-i înconjura coloana vertebrală și care a fost îndepărtată în urma unei operații vizibile fără niciun fel de anestezie sau dezinfectant, în afara apei fluidizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ea este continuă în acest punct. Demonstrație: Eram în transformare. Cu ajutorul pictorului Hugo Mărăcineanu, ora de sport era saltul peste prezent. Atunci Nilă Hagiu scria la romanul său neterminat nici în ziua de azi Soarele Negru. Proba consta nu în elocvența redării, cât în viziunea radicală, deși prolixă, asupra existenței. A jongla cu termeni care aveau să fie inventați peste 50 de ani, cu ferocitatea disecării în filigran a nonexistenței, ca esență a cauzei și nu ca rezultat al efectului, greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
malul fluviului Iantzî, ar apărea discipoli ai lui Zamolxis). Așa-zisa poezie ZEN pe care o scrie Florin Gheorghe Mageriu constă în scurte versificări, banale și nerelevante. Autorul - luând ad litteram un principiu din ideologia ZEN, conform căruia tăcerile au elocvența lor - își închipuie că albul hârtiei din jurul lapidarelor lui improvizații poetice spune mult cititorului. Nu spune. Ce rezonanță pot avea în conștiința noastră niște enunțuri terne și lipsite de orice noimă? „Nici clipă, nici infinit, / Tu și-atât - / Vidul deplin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
rafinament emfatic, podoabă retorică și mult joc de scenă. Aticii pun accentul pe claritate și concizie, în vreme ce asianicii apasă pe vigoarea estetică și pe mijloacele de iscare a afectelor ascultătorilor. Primii au sobrietatea preoților, ceilalți iscusința mimilor. Primii cred în elocvența rațiunii, ceilalți în elocința trupului. Dintre cele două variante, Cicero nu o alege pe niciuna și, ca bun diplomat ce este, propune o a treia formă de retorică antică: îmbinarea celor două cu obținerea unui stil pe care îl va
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
spune cuvântul. Că aceștia vor fi ascultați. Că se va acționa în consecință. Cea mai dezavantajată a fost pianista Dana Borșan, solista „Imperialului" beethovenian. Abia în finalul Concertului efortul de repliere sonoră al domniei sale a dat rezultate. S-a redobândit elocvența strălucitoare a declamației solistice proprie acestui magnific opus. însuși maestrul Horia Andreescu, dirijorul concertului, în demersul său a dovedit o eficiență treptat câștigată pe parcursul Tablourilor dintr-o expoziție de Mussorgski; a fost prezentată versiunea orchestrală de o uimitoare sugestie timbrală
S-a redeschis Studioul de Concerte Radio by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6764_a_8089]
-
Carmen Harra, înainte să-mi apară semne de întrebare în privința credibilității ei, înainte cu mult că alți colegi de breaslă să o invite, fără procupari legate de ceea ce spunea ea; am făcut primul curse între vedete; iar unul din exemplele elocvențe și recente trebuie să fie preluarea subiectului viața Naarghitei, după ce eu l-am prezentat pe larg în mai multe emisiuni, preluare cu titlul de "exclusivitate", în mod ironic. Aș mai avea exemple pentru domnul "Senzationescu", dar nu vreau să îl
Măruță îl ironizează pe Dan Diaconescu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72794_a_74119]
-
scena Ateneului cu două importante momente ale simfonismului vienez, o simfonie haydniană de tinerețe și impresionantul "Te Deum" de Bruckner, lucrări temeinic clădite în compania orchestrei, a corului. în cadrul aceleiași seri de muzică, pianista Mihaela Ursuleasa nu a atins nivelul elocvenței declamatorii pe care o reclamă realizarea primului Concert, în mi bemol major, de Franz Liszt. în schimb, la cererea publicului, ne-a oferit bucuria de a o fi urmărit într-unul dintre " Studiile tablou" de Rachmaninof, o pagină pe parcursul căreia
Evenimentele muzicale ale miezului de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7627_a_8952]
-
lucru - e mai puțin spumos decât în perdaful tras exegeților. Două sînt capetele de acuzare: supralicitarea calității de inovator al limbajului a lui Arghezi, și banalizarea prin retorică. Abia, spune Eugen Ionescu, cu Florile de mucigai Arghezi scapă, verlainian, de elocvență, sucin-du-i gîtul. Îl vede, însă, tezist, și apărător al socialismului în poezie cum, hélas, odată, va ajunge. Sigur, nu s-a impus, pe termen lung, părerea debutantului la Bilete de papagal (sic!). Însă ea, mărturia unui om trist, în fond
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
pornită dintr-o convingere extraliterară. Autorul succint e militant, cel concis e detașat. Și, adept fiind al gratuității artei, Manolescu respinge critica tezistă, recuzînd din principiu orice aderență intelectuală la o atitudine ideologică. Tocmai de aceea stilul său are o elocvență lapidară, de judecată concisă, dar nu de vigilență succintă. Criticii sunt în genere oameni șterși. Manolescu nu este. Se mișcă atît de firesc în lume, încît, privindu- l, îți dai seama că lumea cărților nu poate fi sursa unui handicap
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
numai latente. Doar că și unele, și celelalte au parte de un subtil filtru cultural. Acesta conduce și la efectele, nu puține, de pince sans rire. Cutare imagine din Divina Comedie e înțeleasă pe deplin la o conferință nu datorită elocvenței vorbitorului, ci pentru că în sală își face apariția o nouă Beatrice, de care, desigur, auditorul se îndrăgostește iremediabil. După aceeași rețetă se petrece și episodul în care, pozând un pic, tânărul le mărturisește prietenilor pasiunea lui pentru un coleg de
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
din ambiții de hegemonie doctrinară. Delectarea vine din rafinarea pe care o pun în argumentele menite a închide gura adversarilor. Și chiar dacă polemica nu ia niciodată forma altercației, pofta de a-l reduce pe celălalt la tăcere împrumută cuvintelor o elocvență grea, de trufie care vrea să aibă mereu ultima replică. E ca într-un turnir în care, în loc de cai și armuri, vezi cum probele chemate a sprijini o nuanță sunt încărcate cu sarcasme și aluzii malițioase. Iar cînd mărul discordiei
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]