2,971 matches
-
aceeași opinie ca mine!) că C. V. Tudor e un „intelectual foarte elocvent” și cu atât mai puțin nu cred în „vasta lui capacitate intelectuală”. Dar, la urma urmelor, e o chestie de gust: eu, „editorialist de colțul mesei”, Vadim, „intelectual elocvent”! Dar dacă lucrurile stau așa, îi rog să mă scutească de insinuarea jenantă că m-aș apropia „de tribun” prin ceea ce scriu. S-ar putea ca beneficiarul flatantelor epitete să se supere! Dacă până aici a fost vorba de-o
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
se caută soluții pentru scoaterea României din situația confuză în care se găsește (combinație absurdă de anarhie și dictatură - 13-15 iunie 1990, cu minerii făcînd ordine pe străzile Capitalei, acțiune inimaginabilă într-un stat de drept reprezintă exemplul cel mai elocvent), dar nimeni nu le găsește. Toată lumea vede jumătatea goală a paharului, gîndește variante politice exclusiv în alb și negru, prin eliminarea celuilalt. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca vizitează România unde se bucură de o binemeritată primire triumfală. Foștii țuțări ai
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
Apoi comentează minimal aceste citate pentru a ilustra teza propusă în titlul articolului respectiv, astfel încît ele să devină comprehensibile pentru cititorul zilelor noastre. Firește, nu lipsesc comparațiile cu realitatea actuală a Bucureștiului, nu întotdeauna favorabile contemporanilor. Iată un exemplu elocvent: „Unora li se pare incredibilă normalitatea vieții bucureștene, absolut sincronă Europei Occidentale de la 1900, noi fiind obișnuiți, din nenorocire, cu teoria unei Românii grobiene, la granița deșertului. (...) vorbim de o Românie în care leul era mai tare ca francul francez
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
curate, luminoase și intens colorate, accentuează starea de melancolie și solitudinea personajelor, întotdeauna în repaos și aproape mereu neînsoțite. Puține sunt tablourile în care Edward Hopper pune doi sau mai mulți oameni. Capodopera sa absolută, Nighthawks (1942), este considerată imaginea elocventă a omului modern alienat de mediul urban. Singura lumină din strada pustie, care atinge și fațada clădirii cu prăvălii goale, vine din interiorul barului. Un bărbat e întors cu spatele, al doilea fumează impasibil, femeia de lângă el, prea aproape pentru
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
uneori cu bună știință - confuzie între original și traducere. În cartea sa* , Leon Volovici amintește de un George Fălcoianu care, prin 1843, se dăduse drept autorul Fedrei. Ce s-a întâmplat în modernitatea românească pe tărâmul plagiatului? Ei bine, o elocventă imagine ne oferă antologia de articole, pledoarii, eseuri sau cronici literare despre cele mai celebre cazuri de plagiat din cultura noastră, selecție realizată de Pavel Balmuș. C. Negruzzi, Alecu Donici, George Coșbuc, I.L. Caragiale, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Al. Piru
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
într-o carte. Volumul cuprinde multe elemente firești în emisiunile de televiziune, care însă ar trebui să lipsească dintr-un volum tipărit: partea introductivă, cu salutul prezenței în studio a personalității respective, aluziile la emisiunile anterioare, unele elemente de oralitate. Elocventă este în acest sens discuția despre calitățile vocale, de interpret de romanțe, ale lui Andrei Pleșu. Din context, reiese că în emisiunea care l-a avut ca invitat, a fost difuzată o casetă cu Andrei Pleșu cîntînd romanțe în acompaniamentul
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
imagine mai concretă despre meandrele acestui proces. Conținutul cărții d-nei Vajdová apare însă mult mai complex, fiindcă literatura unei țări apropiate geografic și spiritual este mereu pusă în legătură cu mediul receptor care alege și interpretează valorile literaturii străine după propriile necesități. Elocvent, în acest sens, este destinul traducerilor din proza românească. Capodopera literaturii române clasice, Amintiri din copilărie de Ion Creangă, tradusă în slovacă în 1957, nu a fost primită prea favorabil de critica slovacă: lipsea baza de interpretare pentru opera lui
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
Chiar și acolo unde mulți autori (dintre cei "profesioniști") ar fi tentați, poate, să dubleze numărul epitetelor, să pluseze pentru a stoarce lacrimi cititorului, inteligența și intuiția scriitoricească îl feresc pe Levi de exagerări. Iată, în acest sens, un exemplu elocvent: ajuns, în sfârșit, la frontiera italo-austriacă, eroul-narator privește înapoi, spre lunile petrecute la marginea civilizației, cu oarecare nostalgie. Iar spre viitor cu o firească neliniște. Sentimente contradictorii, punct culminant al acțiunii, moment de tranziție între două lumi (și două contrarii
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
M-am străduit, de asemenea, să mențin discuția în limitele discursului conceptual politic. Sînt chestiuni pe care le-au subliniat criticii neînfierbîntați ai cărții, între care Radu Călin Cristea, Tudorel Urian, Dan Pavel, Ion Bogdan Lefter și, într-un text elocvent și de înaltă ținută morală, Leonard Oprea. Cu alte cuvinte, dacă un comentator onest, publicist în presa de exil ori din țară, ar scrie un eseu cu titlul Ce spune și ce nu spune dl. Iliescu, ar fi absolut OK
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
substanțiale altor membri ai comisiei, întîmplător sau nu, clienți politici PSD." Iar drept mostre ale dramaticei nepăsări pe care o are societatea noastră actuală față de oamenii săi de seamă, dl Vasile Dan ne semnalează două cazuri cît se poate de elocvente. Tiberiu Olah, socotit cel mai mare compozitor român după G. Enescu, a murit după un deceniu de "suferință îngrozitoare", "abandonat de toți (în afara surorii sale)", "cu o pensie de mizerie, neavînd bani nici de medicamente". Iar remarcabilul interpret și compozitor
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
a mers această patologie a monumentului public se poate ușor observa din formele delirante, grotești și paranoide care ne-au invadat geografia cu promisiunea reanimării istoriei. Statuia lui Avram Iancu de la Cluj, păstorită de Gheorghe Funar, este exemplul cel mai elocvent în acest sens și el ar trebui să figureze în toate manualele de psihiatrie. Din aceste construcții aberante, în care aroganța se întîlnește cu veleitarismul, cel mai păgubit iese, pînă la urmă, modelul însuși care devine peste noapte, dintr-un
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
această scenă patetică, în care fiecare cuvânt rostit de }uculescu e transcris aidoma, cu respectul integral al stilului său de a se exprima. M-am temut să nu comit o indecență, dat fiind că aprecierile sale mă pun cu atâta elocventă generozitate în valoare, aducându-mi un elogiu care poate să pară exagerat, în timp ce pictorul se micșorează pe sine, în calitate de expert, dincolo de capacitățile sale reale, ilustrate de bunul gust și competența selectivă, privind operele și obiectele, foarte variate, pe care le-
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
Iulia Weiss, Florin Flueraș, Mihaela Dancs și coregrafa însăși, piesă alcătuită dintr-o suită de secvențe, a căror muzică era creată de ritmurile mișcărilor celor patru interpreți, relaționate în cupluri, trio-uri sau în cuartet, într-un desen simplu, dar elocvent pentru dialogul dintre corpuri. în fine, în ultima seară de la Teatrul Odeon, toate trei piesele au fost tot ,în tăcere", adică pe ,muzica corpurilor" și toate trei au pus în discuție, din unghiuri și cu mijloace complet diferite, tematica cuplului
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
transcendență. Pilduitoare a rămas colaborarea în sfera creației. Din schimbul epistolar aflăm că Goethe l-a sfătuit pe Schiller cum să compună drama Wallenstein. în reciprocitate, tânărul i-a dat sugestii prietenului protector în elaborarea Anilor de ucenicie (Wilhelm Meister). Elocventă este contribuția lui Schiller la zămislirea capodoperei Faust. Schiller știa că după tipărirea unei versiuni mai sumare, Goethe părăsise lucrul la Faust, nu mai avusese chef să continue. Ceea ce zăcea în vegetare, maldărul de foi mâzgălite îl sâcâia, nu scăpa
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
de cuvinte s-au păstrat în limbă, chiar în registrul (familiar) în care au apărut: gurist, notist, ochelarist, parolist. Există desigur și categoria cuvintelor înregistrate ca inovații la momentul respectiv, dar care urmau să se banalizeze complet: exemplul cel mai elocvent mi se pare a fi substantivul tractorist. Într-un articol din 1959 (Jana Albin, "Sufixele -ism și -ist", în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, I), ne amuză favorizarea cuvintelor ideologizate ale apocii ("legate de viața
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
avea de suferit". Problema părea diplomatului extrem de presantă, încât la numai câteva zile de la amintitul raport, la 3 noiembrie 1933, într-un alt raport 3) - din care în arhive nu s-a păstrat decât un fragment, cât se poate de elocvent, von Schulenburg conchidea: "...După părerea mea, socotesc că, în orice condiții, trebuie să punem un picior ferm în presa românească de astăzi. în raportul mai sus amintit am revenit asupra cunoscutului om și ziarist Crainic și a ziarului său ŤCalendarulť
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
ascuns de acest membru al Comitetului Central, pe care spectacolul existenței cotidiene a celorlalți trebuie să-l fi sufocat. Mai mult decît o nuvelă strălucită din punct de vedere literar, Cutia de ghete ne apare astăzi ca un document psihologic elocvent pentru starea de spirit a unui popor întreg. Reconvertirea lui Titus Popovici la adevăr a părut însă tardivă și, pentru mulți, neconvingătoare: o nuvelă scrisă gîfîind de furie, Cutia de ghete, ori suita de portrete șarjate ale activiștilor din jurul lui
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
iasă afară din casă, cu toate insistențele preabunei Felicia, Antipa vegetează și veghează. Așteaptă parcă să crească din sine însuși, precum aluaturile gospodinei sale soții. Critica a observat dimensiunea casnică, domestică a acestei prime zile din roman - explicată, de altfel, elocvent de către știutorul cățel Argus inocentei cățelușe Eromanga. Domestica și Infernalia ar fi cele două părți ale poemului canin și cele două fețe ale medaliei romanești. Așa stau lucrurile, numai că scena familială pe care evoluează protagonistul de-a lungul zilei
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
imagine personală. Bătrînul candidat era o primejdie pentru baronii din partid, cei pe care i-a adus în față Adrian Năstase în ultimii patru ani. Victoria baronilor din PSD, cu Geoană pe post de președinte, mi se pare cea mai elocventă dovadă că între cei care cred în Ion Iliescu, membrii de rînd ai partidului și cei care-i reprezintă, ruptura va fi altfel decît pînă acum. Iliescu n-a pierdut niciodată în partid, alții și-au luat tălpășița, după ce au
Iliescu după Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11780_a_13105]
-
ci - faptul concret, istoria reală?! Nici măcar interpretarea nu mai contează, ci doar iluzia realului, proliferarea ei virtuală. Pînă și un basm parodic, precum Mamă..., se construiește pe tema realității care maschează adevărul. Nu-i, însă, deloc acesta exemplul cel mai elocvent (decît poate prin surpriză) - căci scrieri majore ale lui I.L.Caragiale, dar și dintre acelea risipite prin gazete de tot felul, se construiesc ca arhitecturi în virtual. E o dovadă în plus că pentru Caragiale nivelele acestea de înțelegere a
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
de dans. Iar cheia acestui succes va consta în faptul că a reușit să se identifice deplin cu locul, cultura și civilizația spațiului care l-a adoptat. Se va inspira din muzica compozitorilor și a artiștilor plastici canarieni, cel mai elocvent exemplu fiind poate baletul său, creat în 1973, Omagiu pentru Millares, pe muzica lui Luis de Pablo, pe care îl evocă toate personalitățile culturale spaniole, ca pe o mare reușită, dar și ca o dovadă a deplinei sale asimilări în
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
își descalifica adversarul scoțîndu-i în evidență carențele formale; om al resentimentului putea să aștepte decenii pentru a-și prinde descoperit și a desființa un adversar care a avut îndrăzneala să-i pună sub semnul întrebării valabilitatea și/sau originalitatea ideilor - elocvente sînt în acest sens polemicile purtate cu Aron Densușianu, V.A. Urechia sau B.P. Hasdeu). Între mit și lectura proaspătă, dezinhibată a tuturor surselor care au legătură cu Maiorescu este aproape imposibil de găsit formula sintetică prin care să fie
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
lucrurile unde le-ai lăsat de cu seară/ și nici habar să nu ai ce s-a-ntîmplat peste noapte/ în scriptoriu, unde, printre celule și nervi,/ am scris literă cu literă și fără nici o greșeală,/ asemenea }ie mai demult, lumea!" (Scriptorium). Elocventă pentru o atare concepție a creației ce imită Creația primordială ni se înfățișează nașterea similibiologică a poemului ieșind ca un plod din uterul auctorial și punîndu-se dintr-odată pe fugă: "Un poem de dragoste, un poem încă nescris/ îmi pulsează
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
fundamentaliști! Spre onoarea d-sale, Gabriel Dimisianu indică fără echivoc acest procedeu descalificant, păgubitor, la urma urmei, chiar reputației celor ce sînt „apărați” într-o manieră egală cu sugrumarea spiritului critic. Simpla aluzie e, în sobrietatea sa, tot atît de elocventă precum menționarea unor nume, de altfel ușor de dedus: „Cine se referă la zonele joase, estetic vorbind, ale prozei lui Marin Preda, la scrierile lui realist-socialiste, la conformismul politic al unora dintre scrierile lui tîrzii (Delirul, de pildă), acela este
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
implicării ei în dizgrația soțului ei Clemens, ucis de același împărat din cauze politice. Rezumat: În exordia din Panegyrici Latini datând din 297, 298, 307, 310, 313, 321, 362, 389, panegiriștii arată, cu modestie, că ei nu sunt atât de elocvenți pentru a elogia cum se cuvine faptele și virtuțile strălucite ale împăraților. Prezentându-se astfel, ei încearcă, în cele din urmă, să câștige favoarea audienței. Evidențierea modestiei amintește de mediocritas cu care Cicero își începea unele dintre discursuri. Și tot
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]