119 matches
-
ideologică, de pe poziții naționaliste rigide și în spiritul conservatorismului estetic radical. Modalitățile artistice noi, moderne sunt respinse tranșant și menținute în atenție cele tradiționale, oricât de epigonice. Tudor Arghezi e pus la stâlpul infamiei și sunt apreciați cu bunăvoință, chiar elogiați, autori submediocri. Însă contribuția la cunoașterea literaturii de până la 1900 rămâne substanțială. Dintr-un curs a rezultat Istoria literaturii românești. Introducere sintetică (1929). De ordinul zecilor sunt lucrările privind literatura universală. Deasupra tuturor se află Istoria literaturilor romanice în dezvoltarea
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
periodicelor românești, insă admite că spiritul expunerii este caracterizat de „ponderea critică și echilibrul ierarhizării”. România antică e modernă (1994), antologie postuma, cuprinde o selecție a studiilor despre istoria, limba și literatura românilor, cu capitole despre Ion Creangă, I.L. Caragiale (elogiat că „o minte universală”), Mihai Eminescu, Nichifor Crainic, Liviu Rebreanu (văzut ca un romancier verist), Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Ioan Slavici (apreciat pentru „finețea umoristica”), B.P. Hașdeu, Aron Cotruș și o secțiune privind relațiile culturale italo-române. Mai multe pagini privesc
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
competența de ordin filologic se îmbină cu un rar instinct artistic și cu farmecul unei limbi literare cultivate și expresive, de o bogăție impresionantă. Versiunea integrală (1965), în versuri ce păstrează metrul original, a Divinei Comedii de Dante este unanim elogiată. De o aleasă ținută științifică, însoțită de consistente note explicative, dar mult mai fluentă și mai melodioasă decât cea semnată de G. Coșbuc, noua traducere stă mărturie a absorbirii experiențelor lexicale și prozodice ale marii poezii românești interbelice. Pentru realizările
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
să facă gloria perenă a marelui bărbat. „Recapitularea” aceasta - prin care Anonimul Cantacuzinilor se singularizează între cronicarii secolului al XVII-lea - esențializează, asociind repetiția, insistența și plasticitatea, secvențe evenimențiale existente în text care putea distila una sau alta dintre trăsăturile elogiate. La Stoica Ludescu (dacă el va fi fost acel Anonim) conceptele sunt globale (cum globală este și prima pe care o edifică), făcând de prisos disocierile. Bunătatea, de pildă, suporta o definire creștin-umanitară: „că să pornește spre fapte bune, făcând
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spune de obicei, au fost numeroase și tipologic foarte variate. Când este comentat textul neagoean, se face de regulă trimitere la o cuvântare din categoria „fiul evocă memoria părintelui”, atribuită împăratului bizantin Leon al VI-lea Sophos, în care defunctul elogiat și plâns se numește Vasile I, întemeietorul faimoasei dinastii a Macedonenilor. Literaturile din Europa de sud-est au urmat această tradiție. Pe seama lui Grigore țamblac, cărturar sud-dunărean despre care se credea că a avut - la începutul secolului al XV-lea - atingeri
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unii activi și după 1944 (Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș.a.), precum și asupra generației optzeciste. Ilarie Voronca a ilustrat deopotrivă funciarul nonconformism al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat încă în „Integral”, la Arghezi sau Bacovia ), dintr-o perspectivă ce se apropie adesea de „modernismul moderat”. În orice caz, iconoclastia avangardistă n-a afectat la el nici o clipă încrederea în poezie și în poem, întâmpinate [...] cu un sentiment cvasireligios
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
criticei” și, după exemplul revistelor din Principate, făcea observații (polemizând cu foarte tânărul Vincențiu Babeș) pe marginea poeziilor primite la redacția „Foii pentru minte, inimă și literatură”. Urmărea mai ales respectarea regulilor de prozodie și dădea ca model poezia populară, elogiată și în articolul Românul și poezia lui. Prin claritatea și consecvența cu care a avut în vedere obiectivele estetice, ideile despre artă și poezie depășesc nivelul la care s-a ridicat lirica sa. SCRIERI: Din poesiele lui..., Brașov, 1862; ed.
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
Cultelor și Artelor, contribuind mult la promovarea artelor, prin instituirea Premiului Național pentru poezie și prin înființarea Salonului Oficial de Pictură. Notorietatea scriitorului era deja consolidată în 1926, când este numit director al Teatrului Național din București, M. fiind concomitent elogiat și criticat, adulat și denigrat de critica literară sau de confrați. A călătorit mult, mai ales în Franța, dar și în restul Europei. A fost amic al artiștilor plastici (Iser, Ressu, Steriadi, Dărăscu, Brâncuși, Paciurea) și al actorilor, cărora le-
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
unii filozofi ca să spună acele lucruri, sau dacă măcar au avut motive. Nu știm nici dacă ei au înțeles întotdeauna ceea ce au spus. Cu toate acestea, au fost bine reținute, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 69 56. preluate cu aviditate de alții, elogiate sau disprețuite, socotite uneori salutare. Au de venit astfel și mai ciudate, mai stranii. Și nu este în joc, de această dată, producerea ludică a ceva absurd. Filozofii la care se referă Cicero vorbesc serios și cu destulă gravitate, cel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
unii filozofi ca să spună acele lucruri, sau dacă măcar au avut motive. Nu știm nici dacă ei au înțeles întotdeauna ceea ce au spus. Cu toate acestea, au fost bine reținute, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 69 56. preluate cu aviditate de alții, elogiate sau disprețuite, socotite uneori salutare. Au de venit astfel și mai ciudate, mai stranii. Și nu este în joc, de această dată, producerea ludică a ceva absurd. Filozofii la care se referă Cicero vorbesc serios și cu destulă gravitate, cel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de pe locul unde i‐ a înălțat părinții și bunicii noștri, înaintași i, se conjugă cu fapte asemănătoare pe plan local, regional, ca în cazul la care ne vom referi în cele care urmează. Susținând opera textierilor din cartea cu Mama - elogiată, socotim că facem plăcere și bucurie c ititorilor de astăzi. Producțiile în cauză sunt reprezentative momentului, ele fiind cele mai frumoase, mai expresive și cu un conținut care alimentează dragostea noastră față de mama, pe care adesea o și mai uităm
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
întâlnirii dintre Isus și Zaheu, eveniment ce schimbă ființa lui Zaheu în om caritabil, preocupat de dreptate și împăcare (cf. Lc 19,1-10). „Parabola vameșului și a păcătosului” arată două atitudini pe care oamenii le pot avea în fața Domnului. Modalitatea elogiată este cea a păcătosului, care se umilește, atitudine corectă și plăcută lui Dumnezeu (cf. Lc 18,9-14). Independent de conștiința omului, iertarea lui Dumnezeu este perpetuată cu gratuitate de-a lungul istoriei. Acest lucru este încununat în mod admirabil prin
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Poezie română contemporană - conține prezentările a treizeci și șapte de volume de versuri, aducând o imagine - parțială, firește - a poeziei românești actuale, în care coexistă ecouri neoromantice, neoclasice, simboliste, parnasiene, neoexpresioniste, suprarealiste, dar se reliefează, cu precădere, amploarea fenomenului postmodernist, elogiat și contestat, în egală măsură. În ce mă privește, nu mi-am propus să stabilesc ierarhii ori să realizez clasamente, ci am căutat doar să subliniez, așa cum am menționat și cu alte prilejuri, caracteristicile scrierilor abordate, considerând că o poezie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sub egida revistei Manuscriptum o publicație realizată de Nichita Stănescu, Adrian Bota și Adrian Hoajă, editată de Al. Oprea și intitulată — pe urmele revistei din 1928 a lui Geo Bogza — Urmuz, în care personalitatea autorului „Fuchsiadei” e recompusă, pastișată și elogiată ludic. Articolul de fond, semnat de același Nichita Stănescu („Urmuz în toate culorile lacrimei”), amestecă, într-un lirism confuz, poncife comunizante cu citate foarte aproximative din Bacovia: „Urmuz a fost o culme a inteligenței ironice românești, tocmai de aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întrucît autorul „Fuchsiadei” urma să pună în umbră - ca precursor „optimist” și „constructiv”, victimă a societății burgheze - absurdul alienant din piesele dramaturgului franco-român (un absurd înțeles ca produs al Occidentului putred, dezumanizant, lipsit de ideal etc.). Valoarea sculpturii lui Brâncuși (elogiată deopotrivă de avangardiștii de la Contimporanul, Integral, unu și de spiritualiștii autohtoniști de la Gîndirea) fusese cu adevărat recunoscută în România abia la două decenii după impunerea ei în afară. În fine, atît recuperarea „umanist-socialistă” a avangardei istorice (petrecută parțial și tardiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
universului imaginar: spațiul de referință Încetează să mai fie aici lumea civilizației tehnice și a orașului modern, pentru a ceda locul unui cosmos elementar, proaspăt și pur, simili-paradisiac, În care fiecare prezență naturală devine un reflector sui generis al ființei elogiate, proiectată Într-o inepuizabilă rețea de analogii. Poetul se situează, totuși, foarte departe de ordinea și echilibrul tradițional-romantic, orice coagulare de tip anecdotic fiind evitată. Nu se poate vorbi, de asemenea, nici de precisa conturare a unui „cadru” natural al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tipic avangardist Într-o afirmare constructivă” sau „experimentalistă”. În această ultimă și definitorie ipostază, Ilarie Voronca a ilustrat deopotrivă funciarul nonconformism al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism, și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat Încă În Integral, la Arghezi sau Bacovia), dintr-o perspectivă ce se apropie adesea de „modernismul moderat”. În orice caz, iconoclastia avangardistă n-a afectat la el nici o clipă Încrederea În poezie și În poem, Întîmpinate, cum am văzut, cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu adevarat de elită. Excelentă Să a rămas același om simțitor, afabil și plin de o părintéscă grije pentru ai noștri 39. Din păcate, Societatea studenților români din Bruxelles nu a avut o evoluție prea bună. Informațiile de care dispunea elogiatul Ministru al României în Belgia, în vara anului 1904, confirmate și de rapoartele poliției belgiene din aceeași perioadă, se refereau la faptul ca ședințele asociației se ținuseră în localuri de rea faima, că între membri săi superficiali, neserioși, ușuratici, ce
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
omului. Principala amenințare în această privință era extinderea comunismului. Aceasta însemna că Washingtonul era dispus să sprijine, din cînd în cînd, regimurile totalitariste moderate, care încălcau drepturile omului, pentru a contracara agresivitatea sovieticilor 2105. Această atitudine venea în sprijinul mult elogiatei doctrine Reagan, care promitea sprijin american în cazul unor revolte populare împotriva dominației comuniste 2106. Reagan considera Uniunea Sovietică "un imperiu diabolic", care inspiră uneltiri și promovează terorismul politic prin "războaie de eliberare". Președintele voia să se folosească de toată
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
protejează libertatea individuală, încurajează acțiunile colective în vederea obținerii de beneficii politice, oferă posibilități de inovare politică și întreține mecanisme prin care cetățenii pot cere asumarea responsabilității de către putere li se pare într-adevăr că democratizarea este o realizare ce merită elogiată. Statornicirea libertăților fundamentale ale cetățenilor, prin protejarea constituțională a anumitor libertăți civile (libertatea de gândire și expresie, libertatea presei, libertatea de asociere și libertatea de a participa la viața politică prin vot și prin candidatură) și garantarea unei echități fundamentale
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
fiind criteriul de selecție aplicat, este puțin probabil ca aplicația să fie cea mai potrivită alegere, iar asta va afecta succesul implementării. Nu degeaba s a inventat vorba „frate frate, da’ brânza i pe bani”. Nici alegerea soluției celei mai elogiate nu este întotdeauna calea sigură de succes, dacă acesta este singurul criteriu, căci, așa cum zice înțeleptul, „la pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. Pentru a evita responsabilitatea alegerii și a pro iectului, unii subcontractează, adică trec întreaga răspundere
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
se aduc se axează pe: - limitarea studierii ontogenezei cognitive la perspectiva logicii clasice, care nu acoperă, totuși, spațiul cogniției; - neluarea în calcul a interacțiunii sociale ca mediator cognitiv între realitatea fizică și construcția mintală a subiectului. Cert este faptul că, elogiată sau discutată critic, stadialitatea piagetiană rămâne punct obligatoriu în intersecția teoriilor dezvoltării cognitive. Practic, ea nu poate fi ocolită, fiind principalul element de raportare și referință. În concordanță cu direcția generală a evoluției cognitive este și judecata morală a copilului
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
Mică și provincia să intre anii 367-368. De altfel, milostenia și grijă față de cei nevoiași nu erau întru totul rezervate creștinilor. Erau mai degrabă mărci ale apartenenței la aristocrație a persoanei care le practică, și în acești termeni, milostenia era elogiata de Libaniu și împăratul Iulian (361-363), căruia i se va atribui mai tarziu apelativul de Apostatul, datorită faptului că a prigonit pe creștini și a încercat să reînvieze pagânismul. Însă, concepția creștină despre filantropie se deosebea prin felul cum era
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
de o "încrustație luminoasă în formă de stea, o pecete săpată în mijlocul frunții". Casa Rubinstein-Tabori este vizitată de marii campioni de șah ai anilor '20. Tabori va fi un copil teribil al șahului, ce pătrunde fulgurant pe scena mondială. Fenomen elogiat, temut și contestat. Învinuit că ar fi "posedat de diavol", circar ș.a.m.d. Prestația genială a copilului Tabori este cotată de un ziar nazist drept demonstrația unui mic iudeu. Campaniei de calomnii îi urmează una de ostilitate cu efect
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
drept figură de stil, așa cum spatele fetei servește drept postament capului Sfântului Ioan, mâinile ei rețin ondulația părului sfântului care urmează geometria spiralată de cochilie a unei linii caracteristice Art-Nouveau-ului. Este o modalitate de a înfățișa extraordinara suplețe a dansatoarei elogiată și în Herodiada lui Flaubert care acompaniază trofeul sângeros? Mai degrabă poziția mâinilor, anatomic imposibilă sculptorul a evidențiat și elongația nefirească a gâtului Salomeei sugerează transferul actului crud în spațiul corporalității, transformând-o în același timp pe Salomeea dintr-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]