116 matches
-
Vodă, pieriseră și din cauza „amestecului” lui Nicolae Mavrocordat), împroșcați până atunci cu sudalme, declarați ucigași prin vocație și „feciori ai dracului”, dobândesc subit bunăvoința cronicarului și, în cap cu stolnicul Constantin Cantacuzino, „bătrân și vestit”, își regăsesc noblețea necesară pentru elogierea proiectatei alianțe: „fiind dă neam blagorodnic, și mai cinstit între toate neamurile boierimii Țărâi Rumânești”. Imaginii solare a unui Mavrocordat cu o conduită exemplară - păstrător al tradițiilor („au dat boieriile celor ce li s-au cuvenit”), doritor de armonie, „înțeleptu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
din avutul propriu ca un bun al său, ci toate le aveau în comun"284. Dulcea priveliște pe care o oferea această fraternitate, nemaicunoscută pînă atunci în Alexandria, l-a făcut pe Filo, deși evreu, să scrie o carte de elogiere. Această carte a fost mereu privită de Sfinți cu un fel de încîntare evanghelică, și se cunoaște din istorie cît de mult a dorit Gură de Aur să o introducă în rîndurile poporului său la Constantinopol; ea era desăvîrșirea din
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aveam nevoie de aprobarea Comitetului de Cultură și a Comitetul Județean de Partid. Am primit aprobarea de funcționare, mai puțin aceea a titulaturii. Am fost nevoiți să schimbăm numele cenaclului din „Nicolae Popescu” în „Atelier 88”, deoarece nu se admitea elogierea celui care nu au contribuit la crearea comunismului. Nicolae Popescu a fost pictor bănățean care a trăit în perioada 1835-1877. Totodată, trebuia să avem o activitate mai bogată în cadrul acestui cenaclu decât cea a asociației. Prima manifestare a cenaclului a
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
-i, iar pe fruntașii politici țărăniști sau liberali reușind să-i domine. Regele a știut să speculeze slăbiciunile liderilor politici români, oportunismul unora, oferindu-le perspectiva unei ascensiuni politice. Nu au lipsit nici oameni politici care să-și facă din elogierea lui Carol o adevărată profesiune și care căutau să intre în grațiile Elenei Lupescu. Democrația românească din perioada interbelică a avut numeroase carențe, iar funcționarea sistemului constituțional a fost defectuoasă. Carol al II-lea a abuzat de dreptul de dizolvare
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
depus coroane de flori la mormintele eroilor români căzuți pentru eliberarea Ungariei în al Doilea Război Mondial. Cu acest prilej, am luat cunoștință pe viu de reacția în termeni duri a populației locale față de participarea Ungariei la invazie și de elogiere a României pentru neparticipare. Aceeași reacție am înregistrat-o ulterior și la Budapesta, precum și la Bratislava, capitala Slovaciei, unde m-am deplasat pentru documentare asupra pulsului opiniei publice privind invadarea. În pofida deosebirilor menționate ale pozițiilor celor două țări, relațiile bilaterale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ca model epicul versificat extins, specific poeziei militante a epocii. Înfățișând în tablouri ample viața satului tulburată de procesul colectivizării, scrierea, marcată de imperativele ideologice ale perioadei, anticipează câteva dintre constantele unui portret al autorului: predilecția pentru epos, evocarea și elogierea civilizației sătești, un limbaj poetic aspru, reconstituind stadiile arhaice ale acestei civilizații, evidențiindu-i capacitatea de a construi și reconstrui în imaginar realități originare. Căile pământului (1960) evocă spațiul Bărăganului, copilăria petrecută la țară, strămoșii, tradițiile ce vin dintr-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
subliniaseră, lucru pe care-l vom face și noi: „<<...Eu preferam <<noi doi pe-un șantier>>. E mai modern. Și-apoi ați văzut ce frumoase sînt scuterele romînești>>”. Pata li se pusese tocmai pe scuterele românești, considerînd că „Este nepotrivită elogierea acestora”. De ce? Nu știm. Probabil pentru că erau doar În stadiul de proiect sau pentru că, foarte pur și foarte simplu, erau niște mari eșecuri. La sfârșitul adresei trimise de coteria bucureșteană am găsit o notă privind piesa de teatru „Fotoliul nr.
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pogribaniea în București. Deci ridicând-o de aici într-o carâtă, rânduind boiari, jupânese și slujitori o au dus la mănăstire, la Brâncovéni, de o au îngropat”. Inscripția funerară de la Mănăstirea Brâncoveni îi povestește - aproape ca un epitaf - viața, neuitând elogierea prin ascendenți și prin urmași: Suptu această marmură zace țărâna jupânesei Stancăi Cantacuzénii, fata lui jupan Costandin den vechiu și împărătescu rod Cantacuzino, biv vel postelnic, a Doamnii Ilincăi, featii bătrânului Io[an] Șerban Basarab Voevod, jupâneasa lui jupan Papei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stânga. În consecință, își deschide coloanele unor colaboratori precum Petre Constantinescu-Iași, Stanciu Stoian, Lothar Rădăceanu, Lucrețiu Pătrășcanu (semnează Ion C. Ion), H. Silber (Andrei Șerbulescu), Ghiță Ionescu ș.a. Unii radiografiază regimurile fasciste, reliefând nocivitatea lor, dar se exersează și în elogierea, mai mult sau mai puțin deschisă, a stalinismului. Realităților culturale, economice și sociale din Uniunea Sovietică li se consacră numeroase articole, chiar și un număr tematic (13-14/1934). Partea de ideologie rămâne substanțială și după 1935, dar frapează mai puțin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
a ochiului dinaintea nevăzutelor, marilor taine. O paralizie crescândă a mușchiului, o lăsare moleșită în fotoliul de șef de serviciu, cu împărțirea lumii în grade ofițerești, cu îmbrăcarea ca o mânușă a formulei cusute gata”. E perfect explicabilă, de aceea, elogierea unui scriitor nerecunoscut de „oficialitatea” literară, precum Urmuz, devenit și pentru Voronca, la fel ca pentru întreaga avangardă românească, o prezență emblematică, evidențiindu-se „gestul sublim de renunțare și de izolare”, „trăsnetul de ură, de răzvrătire, de singurătate; al celui
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
principiile noii societăți, principalele curente fiind: romantismul, realismul, impresionismul, cubismul, simbolismul, etc. -Romantismul o a apărut ca reacție la clasicism; o punea accent pe sentimentele nobile și înălțătoare ale omului; o avea drept caracteristici: emoția; reveria și pesimismul; imaginația; nostalgia; elogierea trecutului și exaltarea sentimentului eroic; preocuparea pentru „culoarea locală”; o folosea ca surse de inspirație: creștinismul; valorile trecutului; virtuțile morale ale poporului; o în literatură a fost reprezentant de: Johann Wolfgang von Goethe „Faust”, „Egmont”, „Poezie și adevăr”, „Hermann și
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
și evitînd ispita a ceea ce Timothy Garton Ash numește determinism retrospectiv, este limpede că existau suficiente motive de anxietate în acel iulie 1965: accentele patetic-patriotarde ale raportului lui Ceaușescu, jocurile de culise derulate în total dispreț față de delegații la Congres, elogierea excesivă a liderului, ca început al unei tot mai asfixiante idolatrii. Erau însă și motive de speranță, iar a le ignora astăzi, știind tot ce știm despre catastrofa finală, ar însemna să uităm că atunci, în 1965, nu puțini erau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
Bogdan Abalași, citat de Ziarul de Iași. Solicitarea subprefectului ar putea fi dusă la îndeplinire în cursul anului viitor. Conform viceprimarului Mihai Chirica, instalarea unui bust al lui Adrian Păunescu se află deja în planurile municipalității. „Un «laudatio» (discurs de elogiere, n.r.) este deja făcut și se află pe masa comisiei de cultură. La prima ședință de consiliu local va fi discutat proiectul privind bustul. Au fost alocate fondurile necesare prin buget", a precizat Chirica. Poetul și omul politic Adrian Păunescu
Poetul Adrian Păunescu va avea un bust în Parcul Copou din Iași by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35893_a_37218]
-
Dinu Flămând În istoria poeziei mondiale recente, brazilianul Vinícius de Moraes (1913-1980) merită, probabil, gloriosul titlu, câtuși de puțin peiorativ, de poet al femeilor. Le-a iubit și le-a cântat cu o pasiune amazoniană, mobilizând pentru elogierea lor amplele mișcări de ritmuri și imagine, atât de specifice modernimsului sud american, dar și inventând din interiorul acestei confesiuni un swing, o superbă și spumoasă nervozitate de samba (împreună cu Antolio Carlos Jobim și Joăo Gilberto), de unde a rezultat stilul
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
cu verbul a respecta: ,respect rasa", ,respect strada" etc. Uneori respect e folosit fără adjectiv - ,Respect pentru zalăuani!!!" (zalausj.ro); ,Respect pentru cel cea avut ideea de a face siteul asta!" (guestbook.dr.myx.net). Construcțiile tipice ale formulei de elogiere sînt cu prepoziția pentru (cel mai des, cum se vede și din exemplele de mai sus), cu un nominal juxtapus, creînd o anume ambiguitate sintactică ("respect maxim Dobrică") și cel mai rar cu dativul ("respect băieților"). O variantă mai rară
,,Respect maxim", ,,super respect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11281_a_12606]
-
val/ pe care/ nu alunecă nimeni." (Surfing). Ioan Radu Văcărescu, Gnoze, poeme, Botoșani, Ed. Axa, 2004. 84 pag. Poeme discursive și, uneori, discursuri propriu-zise, poetizate convențional: "Femeie: mamă, amantă, fecioară,/ cu trup de cucuteni și de vioară" (Plângere). Se remarcă elogierea iscusită a iubitei, într-un fel de toasturi lirico-eseistice pe care ni le închipuim rostite cu paharul de șampanie în mână: "Ești icoană a feminității din alt veac:/ Cu trup divin și păr de iarbă dulce;/ Cu ochi copilăroși sub
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
tot timpul, dar din rațiuni diferite, partidul "România Mare" - încearcă să ne convingă că "înainte" (subînțeles: pe vremea noastră) "era mai bine", pentru a ne câștiga sufragiile. Cădem ușor în plasa propagandei lor, pentru că încă nu ne-am dumirit că elogierea unui trecut idilic luat în posesie face parte din trucurile jocului democratic; *Pentru că... Aici putem deschide o listă-fluviu de motivații individuale: "înainte" eram primar/secretar de partid/director/activist etc., adică aveam bani și putere, și cumnatul meu era șef
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
libertății pe pământul românesc? A existat, în lunile imediat următoare, propunerea ca 16 decembrie să devină Zi națională a României, înlocuind sărbătoarea de 30 decembrie, ce evoca instaurarea republicii populare. Propunerea n-a întrunit, însă, destule voturi pentru o asemenea elogiere, mulți ani mai târziu fiind promovată doar ca zi a luptei împotriva totalitarismului. Pentru omagierea ca zi națională a fost preferată data de 1 Decembrie, cu referință explicită la întemeierea României moderne întregite. La Timișoara, însă, se păstrează și se
Agenda2003-50-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281812_a_283141]
-
bine Matei Călinescu, de ostatici". Operațiile "strategiei de ostatici" se înscriau în niște limite oneroase: câte un volum salvat din regimul interdicțiilor penibile ale anilor ^50 (de facto, cenzura draconică, "realist-socialistă", nu mai era posibilă, ideologii nemaiputând anula permisivitățile acordate), elogierea "meritată - dar nu o dată supradimensionată" a unei scrieri ce nu prea convenea puterii, câte o alegere a unui scriitor mai independent în câte o funcție "mai mult onorifică" precum și alte "mărunte libertăți". însă libertatea ca atare rămânea un dureros deziderat
Tablou de epocă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10238_a_11563]
-
fum a comparației dintre deplorabila Românie și minunata Italie mussoliniană. În această notiță, raționamentele sale colectiviste și apelul la "resursele vitale ale unui popor" seamănă grozav de bine cu raționamentele pe care le vor face, în anii treizeci, tot pentru elogierea extremei drepte și a colectivismului, Cioran și Noica; autorul, care are numai 22 de ani, mai adaugă și cîteva vagi considerații despre carte, afirmînd că a găsit-o "agreabilă" ca lectură, dar "detestabilă" ca "reflexie politică". Mussolini însă îi place
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
versului, dă semne că logica limbajului nu mai poate acoperi o subiectivitate în continuă expansiune. Să ne reamintim însă că și teatrul absurdului, care a transformat limbajul privat într-un interviu al subiectivității, s-a născut tot de aici, din elogierea limbajului care se gândește singur. Iată și o mostră de astfel de limbaj care nu exprimă realitatea, ci o animă până la a nu mai încăpea în cuvânt: „scaunul meu e buric/ șnur întins e/ perdeaua iar lumina la/ etajele unu
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
pervertire-masacrare a canonului existent, la care participă deopotrivă critica și scriitorimea autohtonă. Treptat unii, majoritatea din capul locului, criticii tineri s-au integrat totuși sistemului cu mai mult aplomb decît scriitorii. Un sistem care subzistă mai ales prin protejarea, cultivarea, elogierea chiar a orgoliilor unor mediocrități. Aceste mediocrități fac la o adică legea în sistem. În cel politic și-n cel cultural deopotrivă, în mod paradoxal mai tranșant decît în vremea cruntei dictaturi, cînd în pofida cenzurii ideologice criticii aveau la-ndemînă niște
Criticul și editorul, prieteni ai scriitorului by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3245_a_4570]
-
lui Eminescu, aprecierea elogioasă a lui Caragiale, notele maxime acordate lui Slavici și Creangă, revelarea talentului lui Goga ori Sadoveanu reprezintă oricum performanțe unice, care pun în umbră generozitățile fară acoperire din Direcția nouă... sau gafele comise cu seninătate prin elogierea unor I. Cerchez sau T. Robeanu. Relativa pauperitate a literaturii române din vremea lui l-a obligat să selecteze noutatea valoroasă și să o pună în evidență. Să observăm însă că, de multe ori, norocul a fost cel care l-
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
Cronicar Arta elogierii Mircea Ivănescu, veșnic matur și ferice, ajuns la vârsta de 75 de ani, este omagiat într-un mod inteligent de revista Transilvania (nr. 7/ 2006) prin publicarea unor eseuri despre opera sa, respectuoase, dar neconvenționale, semnate de Radu Vancu, Ioan
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
ca probă pentru maniera în care unii ziariști români privesc problema țiganilor care emigrează din România, literalmente scandaloasă, are un singur "merit". Ne reamintește că acest domn scria pe vremuri, pentru pagina externă a României literare, foarte vibrante articole de elogiere a regimului Ceaușescu. E adevărat, nu în calitate de corespondent la Bruxelles. Cîinii nu vor mai avea acces pe plajele litoralului românesc! a decretat ministrul Turismului. Chiar dacă unele ziare l-au luat peste picior, din obișnuință, pe Dan Matei Agathon, Cronicarul se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]