3,224 matches
-
egalități, până chiar în educațiunea trupească. Dar iată că din toate părțile răsună jălania împotriva unei generațiuni de fete a căror indiferență îngrijorează chiar pe cei cu intențiuni foarte egalitare. Se pare că orice încercare de stăvilire a curentului de emancipare se arată ineficace, căci e în fetele de azi o nevoie atât de exasperantă de libertare până în cele mai inocente inițiative ale lor, încât orice sfat potrivnic e considerat ca o lezare a sfintelor lor drepturi de om! Cum educațiunea
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
în concepțiunile noastre morale și pedagogice; în locul instrucțiunei care limpezește gândul, se preconizează primatul voinței, ca și cum întărirea pornirilor voluntare înainte ca o minte coaptă să le controleze și să le stăpânească, nu ar fi o primejdie de sălbăticire! Iată originea emancipărilor intempestive și fatale a copiilor de azi - iată și de ce tipul amazoanei întreprinzătoare tinde să înlocuiască pe Antigona păzitoarea legilor vecinice! Aș vrea să închei cu o întrebare pe care o adresez tuturor tinerelor femei cari au binevoit să asculte
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
de-a baba-oarba în care nu deslușeam nici o zare alta decît confortul meu mereu același. Cu vremea, atmosfera din jurul meu căpătase dimensiuni mai mari, viața mea devenise mai conștientă și mai independentă prin experiența rutinei zilnice, căpătînd o tentă de emancipare. Circulam prin București, ca un călător temporar oprindu-mă înaintea vitrinelor bogat împodobite cu tot felul de obiecte furnizate de bogăția Occidentului. Dispăruse din peisajul Căii Victoriei grădina Oteteleșanu, căreia îi luase locul uriașa clădire a Palatului telefoanelor. Magazine noi
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
de după august 1944, scenariul convertirii la progres este reiterat și locul maestrului Gorki este asumat de maestrul Sadoveanu. Numitorul comun: legatul tradiției, pus în serviciul poporului, fidelitatea față de ceea ce este descris, în termeni lipsiți de echivoc, ca un efort de emancipare al umanității. Regimul de democrație populară autohton își anexează un simbol și reciclează un om politic. În noua lume republicană, creatorul participă nemijlocit la zidire, în calitate de membru al președinției colegiale. În repetabila scenă a balconului cu care istoria republicii se
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
se articulează un imaginar politic sadovenian: comunismul potențează energiile care se cer puse în serviciul ridicării națiunii. Progresismul actualizează vocabularul unei stângi generoase, ai cărei exponenți se raliază unei cauze dedicate binelui public. Progres, libertate, egalitate în drepturi, efort de emancipare culturală: inventarul de clișee de care o tenace propagandă prosovietică se servește în anii postbelici este recognoscibil în toate intervențiile lui Mihail Sadoveanu. Entuziasmul nu pare să cunoască limite și deschiderea către lumea nouă implică o preocupare de a tălmăci
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
rollerian. Indiferent de decorul concret, de mutațiile vestimentare sau de rafinarea strategiilor, cei o sută de ani care despart momentul apoteozei actuale de îndepărtatul an 1856, anul divanelor ad-hoc, sunt marcați de o malefică continuitate, care invalidează orice efort de emancipare al plugarilor reduși la condiția unei captivități babiloniene în propria lor țară, "orfani fără apărare, cărora nu le-au rămas decât ochii cu care să plângă". Între Sadoveanu și mai tinerii săi contemporani, diferențele de viziune sunt absente și corectitudinea
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
în țară a lui Paul, personajul din Un boem român, își manifesta reticența față de modelul acceptat de Gautier sau E.T.A.Hoffmann. Noul tip de amor nu poate exista fără un oarecare laxism al moralei. Bolintineanu, fire democratică, pledase pentru emanciparea femeii, dar a avut grijă să prezinte și reversul, libertinajul, viciul, înaintea Rașelicăi lui Mateiu Caragiale, prin Marioara din Manoil. Încălcarea virtuții ar mai putea pleca și dintr-o reacție a femeii-victimă în fața compromisului social - "prostituție" cum ar numi căsătoria
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
un contract... Tudorel Butoi: Termină, domne, n-auzi că o bate fiindcă l-a-ntărâtat? N-ai văzut că nu stă deloc în banca ei de femeie? Ale dracu’, io le-aș pune botniță, e inadmisibil până unde s-a ajuns cu emanciparea asta. Cristina Dochianu: Ce e aia “emancipare”? Tudorel Butoi: E, haideți, domnișoară, că nu e școală ajutătoare aici! Către Ovidiu Garcea: Domne, ține-mă, că mă provoacă și mi-e să nu-i scap vreuna în botul ăla de iepuraș
Stenogramele imaginare ale ședinței prin care a fost interzis Nymphomaniac II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21185_a_22510]
-
auzi că o bate fiindcă l-a-ntărâtat? N-ai văzut că nu stă deloc în banca ei de femeie? Ale dracu’, io le-aș pune botniță, e inadmisibil până unde s-a ajuns cu emanciparea asta. Cristina Dochianu: Ce e aia “emancipare”? Tudorel Butoi: E, haideți, domnișoară, că nu e școală ajutătoare aici! Către Ovidiu Garcea: Domne, ține-mă, că mă provoacă și mi-e să nu-i scap vreuna în botul ăla de iepuraș! Narcisa Tcaciuc (cântă): Iepuraș drăgălaș/ A fugit
Stenogramele imaginare ale ședinței prin care a fost interzis Nymphomaniac II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21185_a_22510]
-
s-au emancipat de mult femeile voastre, ce mai vor? Ia să poftiți la noi în România să vedeți discriminare.” Nu mi-am dat seama că același argument l-ar putea folosi cineva la mine acasă: “Cele mai trebuie româncelor emancipare? Să zică mersi că nu poartă burka și că nu trebuie să meargă la doi pasi în urmă bărbatului, ca în țările arabe.” E un argument pe cât de prost, pe atât de cinic, si totusi mi-e rușine să recunosc
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
tem că ceva similar se întâmplă deja și în România, unde abandonarea bunelor maniere a luat-o cu mult înaintea egalității între sexe. Dar cel mai important lucru pe care l-am învățat în acești doi ani a fost că „emanciparea femeilor” (sau a romilor, sau a homosexualilor, sau a oricărei alte minorități) e un fel foarte prost de a pune problema. Pentru că mesajul, deloc subtil, pe care această sintagma îl transmite este că femeile au o problemă și că e
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
subtil, pe care această sintagma îl transmite este că femeile au o problemă și că e treaba lor să se emancipeze, în vreme ce noi, bărbații, nu avem decât să ne păstrăm mințile deschise și să așteptăm că ele să termine odată cu emanciparea asta. E ca si cum ai stă cu mâinile în sân lângă un puț în care cineva a avut ghinionul să cadă și l-ai încuraja binevoitor pe nefericit să se salte singur („de șireturi”, cum zic americanii). Nici nu contează cum
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
și pe tine, doar sub anumite condiții desigur. Aștept deci de la tine un teaser, un scurt rezumat despre tine și putem continua de acolo. wow...te felicit pentru acest esseu fain... <> În primul rând femeile nu sunt o minoritate. Iar “emanciparea femeilor” nu e deloc prost pusă. E vorba de lucruri concrete: dreptul la vot; acces la educație; dreptul de a dispune de propriul corp (de a face avort);participare politică etc. “Feminismul extremist” ăla de care vorbești tu e de
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
decât bărbații (și asta e din 2010): http://content.time.com/time/business/article/0,8599,2015274,00.html Sper că niciodată nu o să devenim așa de duși că Americani în privința acestei ‘egalitate’ falsă. Diferența de gandire dintre culturi diferite. emanciparea asta feminină distruge multe familii în vestul europei. în vest bărbații fug de căsătorie Se observă că domnul Bucurenci a fost spălat la creier de propagandă “masoneriei”. Știți, acele grupări care sunt interesate în existența uneui populații cât mai pliabile
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
Dragoș Bucurenci În nord, dealurile Siamului găzduiesc așezările unor oameni mai tradiționaliști și mai săraci chiar și decât thailandezii înșiși: așa-zisele “triburi”. Cei mai mulți au tenul foarte închis la culoare, astfel că orice drum spre emancipare în această țară le este închis. Nimeni nu-i educa, nimeni nu-i angajează, dar toată lumea se plânge dacă fură sau cerșesc (pentru că, evident, sunt leneși și nu vor să muncească). Turismul, aceasta pleașca aterizata din senin pe capul Thailandei
Ţiganii lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82533_a_83858]
-
distanțat prin calitate și delicatețe... eu unul n-aș fi putut să fiu atât de calm. Felicitări! Verticală atitudine, domnule Bucurenci! Mulțumiri! Domnule Mark,(scuzați adresarea..nefiind numele întreg, poate greșesc), pentru Dragoș Bucurenci, nu cred că blogul a produs emanciparea.. cand esti atins în startul inițial de prezență Irinei Nicolau..e un privilegiu! Vă recomand un drenor hepatobiliar de la Boiron-functioneaza perfect! Excelent articol, o lecție de istorie. Felicitări! Dragă Dragoș, eu nu înțeleg. Exiști în realitate? Și dacă da, de unde
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
la mare, pe iarbă ori pe nisip. Toate constituite în teribile analize ale expresiei umane. Să fi văzut cât de plastic îmi relatau despre aventurile galante și abundența traiului din anii ^30, despre austeritatea și privațiunile din timpul războiului, despre emanciparea și chiar frivolizarea excesivă a femeii din epoca postbelică. Și tot păpușile mi-au înlesnit o întrevedere cu câteva dintre vedetele, altminteri imposibil de contactat, ale show-biz-ului artistic: Shirley Temple, Maurice Chevalier, Charlot, Josephine Baker, Harold Lloyd, Jules Berry. Iar
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
două categorii: ori te declari solidar cu soarta unor femei pe care nu le înțelegi defel, dar în privința cărora ai învățat că, arătîndu-le simpatia, ai putea să prinzi o trambulină socială bună; ori îți rostești în public rezervele sobre față de emanciparea femeilor, în timp ce, între prieteni, chicotești în numele unei faconde intelectuale prin care dai de înțeles că însoțitoarele noastre, dacă nu merită o soartă mai bună, cel puțin merită să fie compătimite. Și continui așa mult și bine, ba fiind pe deasupra convins
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
domină încă structura societăților moderne. Ideea de bază a Cristinei Ștefan - licențiată a Facultății de Filozofie din Universitatea București (1991), a Facultății de Sociologie și Asistență Socială din Universitatea București (2001) și doctor în științe politice din 2004 - este că emanciparea femeii nu se va putea realiza cu adevărat cîtă vreme democratizarea modernă atinge numai spațiul public, neglijîndu-l sau influențîndu-l prea puțin pe cel privat. Cu alte cuvinte, cît timp femeia este egală bărbatului în societate, dar subordonată lui în familie
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
se va putea realiza cu adevărat cîtă vreme democratizarea modernă atinge numai spațiul public, neglijîndu-l sau influențîndu-l prea puțin pe cel privat. Cu alte cuvinte, cît timp femeia este egală bărbatului în societate, dar subordonată lui în familie, atîta timp emanciparea rămîne un cuvînt fără acoperire. Concluzia este că autonomia femeii trebuie să înceapă de acasă, de la atmosfera familiei în care trăiește. În plus, eliberarea sexului feminin de sub presiunea tiparelor masculine de viață nu se va putea face fără o prealabilă
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
statului s-au înmulțit și au început să-și apere drepturile cetățenești ce au devenit, cu timpul semne ale națiunii. Astfel, la începutul secolului XX, statul nu va mai fi aparat doar de către cetățenii activ politic, ci de către toți civilii. Emanciparea a dus la mobilizarea generală în primul război. În Europa modernă, statul și națiunea au devenit realități ce s-au potentat reciproc: fie că statul a creat națiunea prin programe culturale și de educație în masă, fie că națiunile create
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
vedere subiecte că: Ce a însemnat să fii femeie în România comunistă? Care erau reprezentările sociale despre femei/feminitate? Cum era viața cotidiană în comunism pentru femei și pentru bărbați? Ce fel de egalitate promovau politicile publice? Ce fel de emancipare? Pe ce model de familie se bazau? Care erau relațiile de gen în viața publică și în viața privată/familială? Care au fost consecințele sociale ale politicilor pronataliste restrictive? Cum se definea raportul între stat și cetățeni? Care era identitatea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
femeilor? A existat un feminism comunist în România? Ce conexiuni comparative putem face între România și alte țări comuniste? Care sunt încă legăturile și care sunt rupturile între comunism și postcomunism?" (p. 8). Volumul este organizat pe trei mari teme: "Emanciparea femeii și egalitatea de gen în România comunistă. Distorsiuni și efecte perverse" (pp. 27-111), "Căsătoria, familia și politica demografică represiva a regimului Ceaușescu" (pp. 115-200) și "Identitatea discursiv-narativă a femeii între comunism și postcomunism: presa scrisă, istoria orală și imaginarul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
gen din acea perioadă valorizau egalitatea de gen ca armă ideologică și economică dar că ele nu urmăreau calitatea vieții femeilor, fiind utilizate doar ca mijloace de afirmare a superiorității regimului. În "Gen, revoluție și război. O analiză comparativa asupra emancipării femeii în Uniunea Sovietică și România comunistă" (pp. 51-82) Alină Ilinca și Liviu Marius Bejenaru evidențiază formalismul promovării egalității între femei și bărbați în timpul regimului comunist, faptul ca egalitatea nu a implicat afirmarea și respectarea egală a valorilor femeilor și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de viață, despre modele și transmiterea lor, despre dezacorduri cu vremurile sau cu cei din jur" (p. 232). "Aceste femei nu se plâng de dublă povară a muncii în casă și în afara ei (la serviciu); nu vorbesc despre nevoia de emancipare, ci despre continuitate și adaptare, despre nevoia de confort și promovare" (p. 251). Condiția femeii în societatea românească de astăzi este surprinsă de Alină Hurubean în articolul ""Emanciparea prin munca" și reconstrucția statutului femeii: o privire dinspre postcomunism" (pp. 255-286
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]