211 matches
-
Golf activitatea de stingere a incendiilor Gupta, Anil Hacking, Ian Hahn, Steven Haldane, J.B.S. Hanna, G.C. Harvey, David Haussmann, baronul Havel, Václav Hayek, Friedrich Heilbron, J.L. Modernism extrem implicațiile autoritare elita intelectuală birocratică atitudinea de „curățare totală” imprevizibilul viitorului aspectul emancipator conceptul de progres linear instituțiile favorabile mētis-ului propuse În loc devalorizarea politicii autoritatea științifică secolul XX utopismul vezi, de asemenea, Agricultură, Modernism târziu autoritar, Orașe Hirschman, Albert Holston, James Howard, Albert efectul Îngrășămintelor chimice criticarea parcelelor experimentale folosirea humusului inovația agricultorilor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Agencies, Jerry Gibbons, o spune perfect (traduc de pe situl NCM): „(Sondajul) demonstrează că mediile etnice și reclamele comerciale pe care le conțin operează o legătură emoțională cu consumatorii etnici”. Nimic mai profitabil decât cunoașterea și exploatarea emotivității vernaculare! Oricât de emancipator a fost considerat de propunătorii săi, dreptul la diferență este recuperat de capitalismul postmodern... Nici măcar „coca-colonialismul” nu mai este ce era: din megamașină care de-culturează lumile tradiționale și instituie interminabila reproducere a identicului postistoric, a devenit, grație adaptării interesate la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a șanselor egale. Scopul unei astfel de societăți este cel de a oferi oportunități de învățare permanentă adulților, astfel încât aceștia să poată răspunde provocărilor unei societăți în schimbare. Această direcție s-a consolidat ca parte a discursului modernist de tip emancipator de după cel de-al doilea război mondial. b) O societate a învățării este o piață a învățării, ce încurajează instituțiile să ofere servicii de învățare pentru indivizi, ca o condiție a sprijinirii competitivității economice. Scopul este de a dezvolta o
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
a Secesiunii, formă antiacademică de promovare a noului și a independenței în artă. Pe parcursul următoarelor decenii, expozițiile independenților și rupturile zgomotoase proliferează. Apar denominații „tineresc”-novatoare: Art Nouveau în Franța, Arte Joven în Spania, Jugendstil în Germania și Austria, sau emancipatoare (Liberty în Anglia sau Modernismo în Argentina), mai ales în artele plastice și decorative, în mobilier, sculptură și arhitectură. Unele curente recurg la denominații care trimit la sălbăticia și barbaria regeneratoare (fauvismul, primitivismul). În literatură, akmeismul rus trimite la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rupturi culturale și lingvistice între elita conducătoare și țărănimea văzută ca matrice a românității pure; esteticul va fi, în consecință, repudiat în favoarea unui moralism idilizant, rudimentar-populist, pitoresc-etnografic și sentimental. Prezența masivă a evreilor ca agenți ai modernizării și revendicările lor emancipatoare vor redimensiona cultural, religios și politic antisemitismul preponderent economic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar francofonia unei părți însemnate a clasei boierești conducătoare va stimula xenofobia francofobă și antipașoptistă a studenților naționaliști. „Lupta pentru limba românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin care apără „cauza” muncitorimii urbane. Efemera revistă Curentul nou a lui H. Sanielevici (Galați, 1905) anunță Viața românească a lui G. Ibrăileanu și C. Stere (Iași, 1906). Semnificativă pentru abordarea noastră este însă apariția stîngii estetice moderniste, unde noutatea „emancipatoare” este afirmată în și prin artă. Desprinsă din trunchiul Literatorului, nu mai puțin efemera Linia dreaptă a lui T. Arghezi, Gala Galaction, N.D. Cocea și V. Demetrius (1904) este un cuplaj insolit între tinerii macedonskieni de la Liga ortodoxă și „proletariatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de a fi dăunătoare, prezența acestui agent poate fi binevenită” (E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Evoluția poeziei lirice, Editura Minerva, București, 1973, pp. 675-676). Nevoia evadării din „ghetou” (o altă ipostază - dramatică - a condiției periferice) către o artă „internațională”, emancipatoare și eliberatoare, opusă canonului cultural etnocentric resimțit ca opresiv și potențial xenofob, constituie, fără îndoială, un impuls determinant. Oricum, deschiderea mediilor românești către modernitatea artistică în pragul Primului Război Mondial a fost stimulată și de aportul deloc neglijabil al tinerilor scriitori evrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
afirmația poetului din articolul „Naționalism, rasă, tradiție“ (Patriotismul nostru nu e încă a păstra, ci a construi, subl. a.) „o frază care explică militantismul său modernist ca o reacție la insuficienta noastră dezvoltare artistică”. Prin urmare - un patriotism constructivist, nonetnicist, emancipator, un „sincronism organic” opus „naționalismului școlar și cazarmagiu al patriei de afaceri”. Din articolul citat - un comentariu pe marginea definiției națiunii la Ernest Renan - se desprinde o atitudine particulară față de problema națiunii și a tradiției. O atitudine, am putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unice europene. În editorialul numărului 6-7 („Interpretări“), Ion Călugăru definește tradiția ca „Inteligența norodului, evadată din pastișul etern natural - și tehnica” (propoziție formulată prima oară în manifestul revistei Integral). Ambele elemente ale ecuației au un caracter transnațional și un potențial emancipator: „expresia primară”, primitivismul „norodului”, legitimează universalismul dezvăluind fondul comun, transfrontalier, al umanității: „Creațiile norodului n’au cunoscut dialect, ci au tins spre universalitate. De aceea: un idol african seamănă în subtilitate cu o cioplitură românească, un basm românesc cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inconștientului au semnificația unui refuz al realității diurne, represive și utilitariste, în favoarea unei lumi reprimate, subterane și subversive la adresa „ordinii” oficiale. În plus, spre deosebire de futurismul italian - naționalist și războinic prin excelență -, suprarealismul devenise la acea dată un curent internaționalist și emancipator, aflat „în slujba revoluției” proletare... Problema celor de la unu constă în imposibilitatea lor de a interveni eficient (citește: politic) în realitate prin artă. Drept urmare, foarte curînd, apare sentimentul insatisfacției față de caracterul anarhic, obscur al avangardismului și al suprarealismului, ineficiente în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sincronizare europeană (de a fi „în rînd cu Europa civilizată”) și de căutare a originalității locale, „specific autohtone”, iar avangardele istorice au părut să ofere argumente „extreme” pentru ambele opțiuni: sincronizare deplină cu cele mai novatoare tendințe europene, cosmopolite și emancipatoare, dar și precursorat absolut, modernism „de export” ș.cl. În perioada interbelică, avangardiștii au fost apreciați - atunci cînd au fost! - mai ales pe latura tradiționalismului/clasicismului/lirismului lor rezidual, pentru latura „cuminte” a scrierilor, pentru virtuozitatea formală, bref: pentru neconformarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
comunicative" și "democrației deliberative". Critica lui Habermas asupra raționalității instrumentale a arătat că științele sociale ar trebui să abandoneze interesul cognitiv de control, caracteristic raționalității instrumentale, în favoarea interesului cognitiv prin emancipare. Ca răspuns, teoria sa socială a explicat cum interesele emancipatoare devin reconstruite atât în teorie, cât și în practică și, în special, cum procesele democratice deliberative ajută lumea să se elibereze de comunicarea distorsionată. Potrivit lui Habermas, constructivismul critic din relațiile internaționale trebuie să realizeze distincția dintre științele naturale și cele
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
reprezentată în mod adevărat. Drept urmare, ei sunt agnostici în fața realității materiale și preferă să se concentreze pe discurs, relatări și documente istorice (Ashley, 1987; Campbell, 1992; Peterson, 1992). Ceea ce îi conduc pe mulți constructiviști radicali nu sunt nici interesele cognitive emancipatorii, nici descoperirea structurilor de putere pentru aflarea adevărului, ci viziunea lor pesimistă despre lumea socială. Potrivit gândirii lor, nici o afirmație nu poate fi validă, nimic nu se poate evalua corect în susținerile normative și epistemice și că știința este unul
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
nici o afirmație nu poate fi validă, nimic nu se poate evalua corect în susținerile normative și epistemice și că știința este unul din cele mai hegemonice discursuri. Constructivismul critic în relațiile internaționale rezultă din combinarea hermeneuticii obiective (Habermas) cu interesele emancipatoare ale cunoașterii. Constructiviștii critici (Andrew Linklater, 1998; Robert Cox, 1986) merg pe emanciparea societății și accentuează demersul lor teoretic pe o înțelegere mai bună a mecanismelor pe care se bazează ordinele politice și sociale. În general, constructiviștii critici urmează concepția
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
Feminismul liberaltc "Feminismul liberal" 1. Idealuri normative în teoriile liberaletc "1. Idealuri normative în teoriile liberale" În privința concepției despre femei și despre relațiile de gen, multe dintre ideologiixe "„ideologie" sunt conservatoare, inclusiv cele care, sub alte aspecte, au o agendă emancipatoare. În context conservator, diferențele biologice dintre femei și bărbați devin argumente de justificare pentru politici diferite pentru femei și bărbați, respectiv politici prin care diferențele naturale sunt legitimate ca inferiorități și dependențe politice și economice ale femeilor de bărbați. Când
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
soluție falsă, chiar în contextul experienței comuniste. 2.3. Feminismul marxist contemporantc "2.3. Feminismul marxist contemporan" După experiența comunistă, feminismul marxist occidental își asumă faptul „căsătoriei nefericite” (Heidi Hartmannxe "„Hartmann,Heidi", 1981) a celor două doctrine, dar relevă potențialul emancipator al unor idei marxiste. Demersul principal al feminismului marxist este cel de a descrie bazele materiale ale aservirii femeilor și inegalitatea economică drept sursă a conștiinței inferiorității lor, relația între statutul femeilor din diferite etape istorice și modurile de producție
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
partidul-statxe "„stat" a uzurpat agenda mișcării de femei, a anexat-o la scopurile sale. Chiar și organizațiile naționale ale femeilor, menite să reprezinte femeile și să recruteze viitoare lidere, erau anexate de către partidele comuniste, iar programele lor erau foarte puțin emancipatoare, ele urmărind mai degrabă să sprijine femeile în găsirea unui echilibru pentru dubla zi de muncăxe "„dublazidemuncă" (vezi și Robinsonxe "„Robinson,Jean", 1995, pentru cazul Poloniei). 3.2.2. Egalitatea economicătc "3.2.2. Egalitatea economică" Comunismulxe "„comunism" a stipulat
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
omul nouxe "„omulnou"”. În sensul modelului ideal, politica a fost și neutră, și oarbă la gen. În comunismxe "„comunism" a fost posibilă dezvoltarea unei gândiri feministexe "„feminist", în granițele doctrinei oficiale, cu insistență asupra independenței economice a femeilor ca soluție emancipatoare și cu atitudine critică față de dubla zi de muncăxe "„dublazidemuncă", dar, cel puțin în cazul României, o astfel de gândire nu a putut avea influență publică, strivită fiind, ca și alte „devieri”, de către propaganda naționalist comunistă. Sensurile politicii au fost
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
În acest context, prin feminism înțeleg toate tipurile de idei, teorii și politici care promovează și conduc la exercitarea drepturilor femeilor la autonomiexe "„autonomie", autoafirmare, precum și la creșterea influenței și puterii publice a femeilor. Feminismul este, prin excelență, o strategie emancipatoare. Politicile de gen pot să fie feministexe "„feminist" sau doar politici profemeixe "„politicipro-femei". Nu este deloc obligatoriu ca ele să fie feministexe "„feminist" fiindcă se adresează problemei femeilor. Ele pot ajuta femeile să se descurce mai bine cu problemele lor
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
nici la producerea cunoașterii, nici la principalele decizii politice din societate. Politicile protectivexe "„politici protective" nu sunt în mod necesar feministexe "„feminist". De exemplu, la începutul comunismului a fost promovată o „agendă de statxe "„stat" protofeministăxe "„protofeminism"” și o agendă emancipatoare 9. După 1970, această abordare a suferit schimbări dramatice, devenind o politică maternalist-conservatoare, orientată spre reconcilierea poverilor multiple ale femeilor, ce treceau drept datorii (vezi, de exemplu, Funkxe "„Funk,Nanette", 1993, Robinsonxe "„Robinson,Jean"10, 1995, Kligmanxe "„Kligman,Gail", 1998
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
exemplu, Funkxe "„Funk,Nanette", 1993, Robinsonxe "„Robinson,Jean"10, 1995, Kligmanxe "„Kligman,Gail", 1998, Gheonea, 2003). În acest sens, teoriile și politicile care conduc la corectarea abuzurilor împotriva femeilor și nedreptăților suferite de către ele sunt preponderent protective, dar nu neapărat emancipatoare. Ele sunt condiții necesare, dar nu și suficiente pentru emancipareaxe "„emancipare" femeilor din poziții subordonate și inferioare. Feminismul nu se opune capitalismului sau comunismului, ci patriarhatului, indiferent de metamorfozele acestuia. Feminismul ca ideologiexe "„ideologie" este necesar, iar expresia radicală: „voi
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
2000). Astfel de solicitări nu au fost incluse pe agenda politicăxe "„agendăpolitică". În mod curios, deși de înțeles, având în vedere reticența față de feminism, chiar și partidele femeilor din aceste țări16 nuau fost și nu sunt feministexe "„feminist" în sens emancipator (vezi Ishiyamaxe "„Ishiyama,John", 2003). Feminismul est-european a fost tolerat, susține Laura Grünbergxe "„Grunberg,Laura" (2000), mai degrabă ca un exotism civic decât ca o mișcare politică relevantă. Țările central și est-europene par să accepte mai degrabă un paternalismxe "„paternalism
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
fiecare grup social a intrat în competiție cu celelalte pentru statutul de „victimă privilegiată” a regimului comunist sau a tranziției 29. Această competiție a avut loc în numele „dreptății reparatorii”. Competiția nu s-a desfășurat între învingători (ceea ce ar fi fost emancipator pentru multe categorii de oameni), ci între victime: pe de o parte, victimele comunismului, pe de altă parte, victimele tranziției. Victimele privilegiate ale tranziției au fost muncitorii din industria grea: minerit, metalurgie, construcții de mașini. Pentru ei însă s-au
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
nu produc politici la scară largă și nici reformă socială (Isaacxe "„Isaac,Jeffrey", 2003, p. 146). O necesară mișcare ar putea să fie sprijinul reciproc între liberalismxe "„liberalism" și feminism, având în vedere că și liberalismulxe "„liberalism" este un proiect emancipator pentru o țară ca România și se lovește de asemenea masiv de conservatorismulxe "„conservatorism" de stânga. Transformările legislative menite să asigure o protecțiexe "„protecție" mai mare a femeilor au fost încurajate mai ales de către partidele social-democrate. Eu susțin însă că
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Gheonea, Elena, Gheonea, Valentin, 2003: „Femeile în propaganda regimului comunist”, în vol. Femeile în România comunistă, Olteanu, Cristina (ed.), Editura Politeia, SNSPA, București. Gherasim, Gabriel, 2002: „Constantin Dobrogeanu-Gherea și Lucrețiu Pătrășcanu - între patriarhalismul reformist al tradiției autohtone și străpungerile doctrinare emancipatoare”, în Bucur, Maria, Miroiu Mihaela (eds.), Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași. Gherea, Constantin Dobrogeanu, 1910: Neoiobăgia. Studiu economico-sociologic asupra problemei noastre agrare, Editura Librăriei Socec, București. Gherea, Constantin Dobrogeanu, 1976: „Ce vor socialiștii români
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]