816 matches
-
născut în timpul domniei faraonului Seti I, în sec. XIV î.Hr., și că a fost nepotul celebrului Ramses II. Reconstituind tinerețea lui Moise, autorul zugrăvește societatea faraonică, cinismul, conflictele, corupția, împotriva cărora Moise se va răzvrăti. Nu lipsesc aventurile, emoția fără emfază și nici expunerile didactice. Gerald Messddié: Moise. Prințul fără coroană. Editura Allfa, București, 2004. Preț: 189 000 lei.
Agenda2004-13-04-timp () [Corola-journal/Journalistic/282244_a_283573]
-
e că I. Kant nu are retorică, nici urmă de facondă netulburîndu-i curgerea verbală. Kant nu intră niciodată în pielea unui histrion vînturînd vorbe, stilul fiind inexistent, asemenea unei curgeri netede de expresii aride. Nimic mai străin de Kant decît emfaza perorațiilor făcute de dragul lor însele. Chiar și atunci cînd se lasă în voia unei replici date unui contemporan, o face cu conștiința că se abate de la asprimea schemelor, răspunsul fiind dat cu crispare, fără aplomb. Elocvența menită a cîștiga simpatie
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
simte poetul, uneori într-un mod foarte plăcut, alteori stingheritor, în măsura în care te face să te întrebi cît de frumos ar fi putut fi puse laolată aceleași idei într-un poem, în vreme ce în varianta eseistica ele par mai curînd banale, dincolo de emfaza cu care sînt enunțate. Cazul cel mai elocvent, după părerea mea, este cel al textelor strict ocazionale incluse în volum, cum ar fi un cuvînt rostit de Valéry la decernarea solemnă a premiilor Liceului Janson-de-Sailly, la 14 iulie, 1932, în
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
delirul cu ochii sticloși.../ Și iar/ Chinuit de al zecelea gînd:/ Roșu pe roșu nu se cunoaște./ Pornește prin subteranele varului/ Zgomotele îl catapultează-n taverne/ Oamenii il strivesc sub picioare./ Ucigaș pe albul zăpezii". Treptat, bardul ajunge la o emfaza a mizeriei, poza în cauză avînd un substrat de conștiință contradictorie (o expiere prin conștiința roasa de remușcări și totodată exhibiționista). Această singularizare orgolioasa a căderii, aceasta vermina ce se simte regală îl apropie de familia patronată de un Stelaru
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
despre priveliști, deprinderi, momente, animale, veșminte și chipuri. Voluptatea artistului, a privirii sale însetate de forme, de culori și de atitudini, coexistă pînă la identificare cu uimirea descoperitorului, cu rigoarea cercetătorului și cu scrupulul moralistului. În mod natural, fără nici o emfază, dar și fără nici o crispare, se realizează o fuziune profundă între gestul cultural și lumea reală, între semnul plastic și reperul obiectiv, între libertatea imaginației și rigoarea înaltă a vieții. Discret, la intersecția simbolicului cu existența nemijlocită, Eugenia Iftodi se
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
autonom, cu valoare de slogan. Nici chiar reciclările ironice ale postmoderniștilor nu le-au slăbit vraja hipnotică. După o scurtă ezitare, crestomațiile de azi le reiau în inventar". Cuvinte în care putem desluși blamarea tuturor kitsch-urilor agitatorice, izvorîte din emfaza patriotardă, de la aripa inflaționistă a producției pașoptiștilor pînă la contemporanii noștrii M. Beniuc și A. Păunescu... Pana d-lui Eugen Lungu știe să reconstituie, în puține rînduri, o existență și un profil literar, punînd accente acolo unde trebuie, cumpănind umbrele
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
mai multe minuni"(ibidem). Oricum, postura lui Ion Zubașcu nu e adorația necondiționată. Conștiința d-sale vulnerată printr-un traiect de viață ieșit din comun îl face să perceapă legătura dintre macro și microcosm, nu neapărat în favoarea celui dintîi. Aparenta emfază a asocierilor scientizante nu reprezintă decît o trapă spre a atrage atenția asupra a ceea ce e ascuns, neluat în seamă, bogat prin însăși interioritatea sa inaparentă. Poetul preferă plenitudinea lăuntrică a universului celei exterioare: "cine ar mai putea spune că
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
piese, ca și în momente, nu ne convine. Nici ieri, nici azi, într-o tranziție mereu reluată către civilizație. Nu limba eminesciană este limba vorbită de români, ci limba lui Caragiale. Dar cum să recunoaștem asta? O oarecare doză de emfază romantică ne flatează orgoliul național, anacoluturile, agramatismele și etimologiile populare din vorbirea eroilor lui Caragiale ni-l jignesc. În sfîrșit, Eminescu face figură de om serios, mizînd pe valori absolute, sarcastic la nevoie, dar fără umor, pamfletar teribil și reconfortant
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
nici la facultate, pe Maiorescu, Macedonski, Lovinescu, Ion Pillat, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Barbu, Blaga și alții. În deceniul al optulea, după faimoasele Teze din iulie 1971, protocronismul a introdus în cîmpul literar iconodulia, cultul, adică, al icoanelor naționale. Atitudinea corespundea emfazei national-comuniste și bloca spiritul critic în aceeași măsură, daca nu în același fel, ca și iconoclastia dinainte. Nu e cazul să stărui asupra efectelor. Diferență majoră a constat în faptul că dacă în perioada proletcultista există o unică scară de
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
temeiuri o mini-teorie personală, justificată în pripă prin două-trei referințe teoretice, a Relațiilor publice. Din prefața aceasta am aflat diverse lucruri despre biografia lui Gabriel Mardare, nimic despre Tatiana Lebedeva. Anecdotismul cultivat de prefațatorul Artei de a seduce, morga și emfaza culturală, cu mici cochetării pe ici-pe colo, așa cum apare în textul care introduce Arta de a trăda, sînt, vai!, rele deprinderi ale discursului intelectual din România. Dar cu mult mai grav și pe mult mai mulți îi vor păgubi proastele
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
2 de Rachmaninov și "Patetica" de Ceaikovski. Din păcate, concertul nu s-a ridicat la nivelul manifestărilor anterioare, orchestră era omogena, cu buni profesioniști, care puteau execută și singuri partiturile respective. Misha Katz s-a dovedit un dirijor plin de emfaza, cu gesturi teatrale, uneori chiar supralicitând prin mișcarea corporală. Pianistul Rudy a executat corect concertul lui Rachmaninov, dar fără acel patos romantic și o anumita sensibilitate pe care le așteptăm în interpretarea să. Am ramas descumpănit de reacția publicului parizian
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]
-
intervină, s-a colorat ideologic pe parcurs. Chiar și din acest unghi, știința a fost sacrificata în favoarea unor acuzații și procese de intenție cu vădit caracter naționalist. în fond, autorii ar fi în culpă, pentru că prezintă istoria României fără acea emfaza cu care am fost obișnuiți în epoca lui Ceaușescu și pentru că abandonează cuvinte și slogane scumpe national-comunismului. Sechelele unui anumit mod de gîndire se văd cu ochiul liber în astfel de reproșuri. România n-ar avea decît o istorie, s-
Cui i-e frică de manualele alternative? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17509_a_18834]
-
al majusculelor și al clișeelor, al dogmelor de nediscutat. De fapt, discursul istoric idealizat și regretat a cel impus de manuale în timpul mai multor decenii de cenzură și presiune ideologică - cuprindea două elemente importante, reunite sau alternative: vagul abstract și emfaza sentimentală; ambele asigurau solemnitatea i. Schimbările de paradigmă ale științei istorice au rămas deocamdată fără efect la nivelul percepției publice. Orice modalizare și relativizare și mai ales orice referire la viața cotidiană sînt respinse cu oroare din spațiul sacru. Desigur
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
eliberatorului care uitase să- și mai ia trupele de pe teritoriul nostru. Obligația revenea autorităților, presei, propagandei, dar și maselor populare, în cadrul manifestărilor publice dirijate, tot mai frecvente. Limbajul, multiplicat pe afișe și pancarte, pe manșetele ziarelor, se rostea cu o emfază stridentă (având parcă scopul de a speria, nu de a convinge), voind să sugereze entuziasmul sentențios. Adjectivele rezervate URSS și Armatei Roșii erau numai cele de invincibil, eroic, măreț, generos, iar sentimentele declamate de vorbitori, de recunoștință, admirație, devotament nemărginit
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
trupul le vei obține trupului ție și mie ne dai târcoale Asta e Porumbei În piața orașului nu avem porumbei Numai din când în când probabil de sărbătoarea porumbeilor câte unul se oprește din zbor se plimbă analizează situația cu emfază apoi pleacă în zbor spre a le da de știre celorlalți că efectiv nu are rost. Memento mori Pe trupul mesei au crescut niște pahare ca niște sâni nepereche Umpluți cu ceva ce aduce pe departe cu laptele de mamă
Poeți cehi în românește by Mircea Dan Duță () [Corola-journal/Journalistic/2511_a_3836]
-
mai are planșele acelea care ne făceau să visăm, iar circului i-a luat locul televiziunea, și au dispărut flașnetele, și piața copilăriei este ridicol de mică atunci când revenim acolo. Oh, frate drag! - și-a spus cu cuvinte pline de emfază, spre a-și ironiza cu pudoare față de el însuși tristețea -, măcar tu ai încercat ceea ce eu n-am avut niciodată puterea să fac, ceea ce în cazul meu n-a trecut în veci de stadiul de proiect abulic, tu care te-
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
o putere aparte. Nici vorbă de farsă donquijotescă la Radu Mareș. Cel din urmă e interesat de întreținerea unei insațiabile curiozități, o psihologie a pândei ce va fi coroborată cu singurătăți discutabile. În plus, Radu Mareș nu arată interes pentru emfaza misogină. Nici nu caricaturizează narațiunile eroinelor. Dar să vedem despre ce e vorba. În O bătaie în ușă, un turist se cazează la o femeie stranie, Eleni, bucurânduse de o insulă grecească pentru trei zile. Apariția celeilalte Eleni, însărcinată în
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
ci al unei mari conștiințe artistice, al unei sensibilități înalte, al unei rigori la limita pozitivismului și al unei puteri de devoțiune aproape mistice. Urmărită pas cu pas, în sine, în contextul imediat și în istorie, fără nici un fel de emfază și cu toate instrumentele unei narativități de care nu este străină și o pedagogie exact înțeleasă, personalitatea lui Paul Klee se decupează, din cartea D-nei Hasan, ca o realitate vie și deloc înspăimîntătoare. Acest artist paradigmatic pentru spiritul și aspirațiile
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
falsă despre patriotism și anume aceea că românii n-au pereche, sînt cei mai viteji și mai cinstiți, n-au cucerit niciodată pe alții și s-au zbătut singuri în bătaia tuturor vînturilor istoriei. Eroarea educativă nu constă atît în emfază (oarecare emfază, mai ales la cei mici, e necesară), cît în absolutizare. Lumea modernă este relativă și pluralistă. Acest patriotism bazat pe excludere și pe unicități este incompatibil cu dorința de integrare europeană și de cooperare cu vecinii. El provine
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
patriotism și anume aceea că românii n-au pereche, sînt cei mai viteji și mai cinstiți, n-au cucerit niciodată pe alții și s-au zbătut singuri în bătaia tuturor vînturilor istoriei. Eroarea educativă nu constă atît în emfază (oarecare emfază, mai ales la cei mici, e necesară), cît în absolutizare. Lumea modernă este relativă și pluralistă. Acest patriotism bazat pe excludere și pe unicități este incompatibil cu dorința de integrare europeană și de cooperare cu vecinii. El provine din aceeași
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
în 1990, printr-un alt joc al hazardului, fusesem primită de istoricul de artă René Huyghe, pentru un dialog similar, despre Sacralitatea operei de artă... Dar, ca și René Huyghe, Dl. Alain Besançon mi-a impus de la început, nu prin emfază sau superioritate ostentativ afișate, ci printr-o afabilitate și simplicitate, printr-o condescendență generatoare - spontan - a unui anume confort sufletesc care, pentru noi, cei din Estul Europei, rămâne încă un deziderat... Timp de o oră am avut, așadar, privilegiul de
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
în colț o să-mi pictez gândurile - / o claie informă de rufe murdare.// Pieptul - o oglindă cu poleiul zgâriat -/ va lăsa să se vadă interiorul/ (cu totul neinteresant, în definitiv),/ sus, sprâncenele își vor schița zborul." (Portret) Ce critică poetul? Critică emfaza poeziei, stilul sentențios, tendința de a înnobila mecanic existența. Să nu uităm că în deceniul patru, pe care tocmai îl traversase, poezia românească se poetizase la maximum, devenise cu totul și cu totul altceva decât proza. Geo Dumitrescu ia distanță
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
din cinică sumisiune, din renegarea idealurilor inițiale. Oricum, după toate probabilitățile, Magistratul e principalul vinovat de tragedia orașului însă nu singurul. Funcționari siniștri, colaboratori de apocaliptică obtuzitate îl ajută să își ducă până la capăt activitatea demențială. O lucrătură stimulată de emfaza demagogică, de absurdul ororii concentraționare. Am recitit Stațiunea pentru trimiterile critice la realitatea cruntă de până în 1989. Dar și cu gândul să îi găsesc un corespondent în literaturile europene vecine nouă, românilor. Nu pot face abstracție de procesele spirituale ce
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
Și junimiștii au sentimentul începutului: dar la ei acest sentiment nu vine pe un teren pe care-l simt gol, ci pe unul care trebuie curățat. Ei debutează prin a critica tot ce s-a făcut înainte, reproșînd pașoptiștilor candoarea, emfaza și, în general, caracterul diminutival, adică hipocoristic, al concepției și al vocabularului lor. Junimiștii dau naștere spiritului critic românesc. Totul, inclusiv idei ca aceea de națiune ori de patrie, care păreau pașoptiștilor nenegociabile, este pus de ei în marginile adevărului
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
interval de răscruce pentru că fericirea noastră, a românilor verzi, se datorează unei dinastii străine. Carol I și, apoi, Ferdinand au clădit un monument pe care netrebnicii de după ei, pînă la ticăloșii de azi, se tot străduie să-l dărâme cu emfaza lor patriotică în formă și ineptă în conținut. Detestăm monarhia, însă nu pierdem nici un prilej să vorbim despre niște ucigași precum Zelea Codreanu, Antonescu, Horia Sima ca despre niște sfinți. Le dăm nume de străzi iar fundații cu țeluri anti-democratice
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]