73 matches
-
sârbi recurgând la incendierea comitetelor sătești și a cerealelor aflate în depozitele amenajate de acestea. Relevant pentru atmosferă ostilă regimului de la Belgrad, ce domnea în țara noastră, ni se pare atitudinea unei muncitoare de la I.C.S. „Alimentară” Târgu-Jiu, Dănița Pandilovici, o emigranta desigur, care îi critică public pe liderii patriei sale. Invocând „Apelul de la Stockholm”, se angaja că va milită „pentru înlăturarea regimului fascist și pentru readucerea Iugoslaviei în rândul popoarelor libere, făcând ca clica fascista, trădătoare, a lui Tito - Rankovici să
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
italiene se laudă la școală: — Îngrijitoarea mea e româncă și știe să facă și crochete de orez! — Ei, mare lucru! A mea e din Peru și e mai bine, că nu pleacă acasă la ea așa ușor! Bătrânele îngrijite de emigrante au subiect serios de discuție: — A mea nu mănâncă mult, în schimb consumă multă apă! — Așa-s astea, dragă, sunt obișnuite bine. Au venit la noi și-au găsit masa pusă! Nu ar putea fi îngrijite altfel, casele de bătrâni
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
se zăreau niște case și femeia exclamă: — Uite, aici, aproape, mai lucrează o româncă! Mi-ar fi trebuit o zi să ajung la ea. Telefonul își pierduse semnalul. Casa Concettei era plină de persoane venite de departe să vadă noua emigrantă, straniera care urma să aibă grijă de soțul ei. Eu nu mă gândeam decât că nu mai am telefon, iar fata mea N. urma să nască. Toți zâmbeau, în mijlocul camerei trona într-un scaun cu rotile Salvatore. Moțăia cu capul
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Femeile caută bărbați care să le acompanieze, iar bărbații caută femei care să îi placă mamei. Pentru italience, familia nu este un cuib, iar sarcina lor nu este de a înfrumuseța acest cuib, ci de a-l orna. Noi suntem emigrante. Desconsiderate, dar viața dură ne-a format și câteodată îți vine să râzi de importanța nemeritată pe care și-o acordă. Eu am învățat să tac, sau să fac complimente. Nu îi poți spune unui nepăsător: — Îmi sângerează inima de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
limitat, putea eventual silabisi de pe o carte, dar nu înțelegea mare lucru. Până termina o frază, uita ce a citit la început. Mi-am dat astfel seama din nou că trebuie să fiu mândră că sunt româncă. Nu mai eram emigranta umilă de la început. Îl făcusem pe Salvatore să meargă în doar două luni (lucru pe care nimeni nici nu-l încercase înainte) și citeam, puțin și prost, în limba italiană. Nu mă mai temeam că dacă m-aș pierde n-
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
lui Hitler, relevând pulsiunile inconștiente pe care simbolul personalității acestuia l-a reprezentat pentru societatea germană a acelor vremuri. 6. Desprinderi de tradiție Remarcabile au fost cele realizate de Karen Horney și Geza Roheim. Prima a ajuns în SUA ca emigrantă, din Berlin, în anul 1932, ca reprezentantă a tendinței culturaliste germane. Schimbarea de habitat a fost pentru Karen Horney un bun pretext pentru ca, după 15 ani de experiență în freudismul tradițional, să realizeze o desprindere de căutare a unei noi
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a acordat această favoare, fără referințe necesare la apartenența lor de altădată. Libertate interioară, cea care contează, datorită căreia existăm, respirăm, dormim, ne ducem viața de ființe umane. Astăzi, cred că pot spune că nu sunt nici o burgheză franceză, nici o emigrantă româncă, sunt un om care trăiește la Paris, în arondismentul său, ca atâția oameni de origine străină deveniți parizieni. Când mă duc să-mi fac cumpărăturile pe rue du 9 Commerce, să-mi cumpăr ziarul, să mă plimb prin cartier
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Carol, Mihai și Duduia au stat toți trei „făcând mai nimica, plimbându-se prin grădină”. Seara, notează Carol al II-lea „ca să fac plăcere lui Mihăiță, am poftit la cină pe Irina și Costache (Malaxa). Pe urmă au vizionat L’Emigrante cu Edwige Feuillère. Marți, 23 aprilie. La ora 9, Mihai și Carol al II-lea „au asistat la serviciul divin în paraclisul Sfintei Patriarhii, primind sfânta împărtășanie”. Joi, 25 aprilie. La ora 22, Carol, Mihai și Duduia pleacă cu trenul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și disciplina muncii, discriminare și frustrări. „Pentru mine, Spania este țara care mi-a dat adevarata șansă de a trăi,” Emigrant român, 31 ani „Mulți cred că țara ta e acolo unde o duci bine. Așa că țara mea e Spania” Emigrantă, 30 ani, cercetător în România, menajeră în Spania Acest articol încearcă să combine două surse calitative de date accentuând unele aspecte ale fenomenului emigrațional, cum ar fi: 1. surprinderea câtorva caracteristici ale pieței muncii din mediul rural din România, în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în România, am vândut tot și am venit aici, în Spania. Cu amândoi copiii. Dacă erai de bună-credință, acolo nu puteai să faci bani. Toți așteptau câte ceva, dacă nu cei de la poliție, atunci primarul sau Sanepidul, sau cei de la fisc.” (emigrantă, 33 ani) Strategiile folosite pentru a emigra Nyberg-Sorensen, Van Hear, Engberg-Pederson (2002, 4) subliniază faptul că mobilitatea capitalurilor, mărfurilor și a informației a precedat mobilitatea populației. De-a lungul anilor, multe voci au reclamat faptul că Europa s-a transformat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
stat de vorbă cu un șofer neamț, eu împreună cu soția unui inginer tot din România. Ne-am întâlnit la graniță. Neamțul a acceptat să treacă granița și ne-a dus până în Staumark, unde Ion (soțul) era deja într-un lagăr” (emigrantă, 45 ani); plătind pentru călăuză: „Am găsit o călăuză care să mă treacă ilegal. Viza era mai scumpă decât călăuza” (emigrant, 33); plătind pentru viza Schengen pe piața neagră (în Sibiu sau București): „Am cumpărat o viză cu 1.500
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
viza. Am primit viză pentru Germania” (bărbat, 30 ani); folosindu-și relațiile de prietenie sau rudenie din Germania (în special cei din Transilvania), Italia sau Franța: „niște prieteni din Germania au trimis o invitație pentru a putea pleca soțul meu” (emigrantă, 27 ani); folosindu-și dreptul de a primi azil (în special pentru romi): „Prima dată am plecat în Austria. Am cerut azil politic” (emigrantă, 40); „Romii cu care am venit au declarat că sunt persecutați și discriminați în România și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sau Franța: „niște prieteni din Germania au trimis o invitație pentru a putea pleca soțul meu” (emigrantă, 27 ani); folosindu-și dreptul de a primi azil (în special pentru romi): „Prima dată am plecat în Austria. Am cerut azil politic” (emigrantă, 40); „Romii cu care am venit au declarat că sunt persecutați și discriminați în România și sufereau de pe urma faptului că erau romi. Eu nu am cerut același lucru pentru că eu nu sunt rom, sunt român și nu am fost persecutat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
contactelor cu comunitatea de origine a celor care se aflau deja în Spania: „Am început să nu mai dăm telefon în România și să nu mai răspundem la telefon. Era greu să refuzi, dar era greu și să-i primești”(emigrantă, 33 ani). Astfel că o parte a rețelelor de migrație s-au autodizolvat sau s-au închis. „Erau verii mei veniți din Italia, dar nu am putut să-i primim în casă. Ne-a fost frică de poliție și oricum
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ei, era fratele meu, era vărul meu cu prietena lui. Mi se rupea inima pentru că a trebuit să-i refuz. Au stat în mașină o perioadă, apoi vărul meu a găsit un apartament și s-a mutat acolo cu ei.” (emigrantă, 33 ani) Următorul studiu de caz va încerca să surprindă istoria și dinamica unei rețele de migrație până în momentul saturației și al autodizolvării. În 1994, „Pionier”8 era un tânăr român, în vârstă de 25 ani, șomer disponibilizat de la o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
prin organizații religioase: „Am încercat și la o agenție. Au văzut că știu să vorbesc cât de cât, dar nu m-au sunat niciodată, nu mi-au dat nici un răspuns. Apoi m-au ajutat cei de la un grup de evangheliști” (emigrantă, 33 ani); întrebând la întâmplare persoane de origine spaniolă, în magazine sau pe stradă, începând un dialog spontan: „Veneam de la cumpărături, am întâlnit o persoană pe stradă și am întrebat-o dacă nu are ceva de lucru pentru mine. M-
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
o persoană pe stradă și am întrebat-o dacă nu are ceva de lucru pentru mine. M-a invitat la restaurantul pe care îl avea și am început în aceeași zi să lucrez. Am lucrat acolo un an de zile” ( emigrantă, 40 ani); „Soțul meu își lua liber și mergeam prin baruri să întrebăm dacă au ceva de lucru pentru mine. Prima femeie la care am lucrat în casă am găsit-o întrebând, la magazin, vânzătoarele. Am rugat-o să-mi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ce îi trebuie.” (emigrant, 50 ani); „Până acum patru luni nu am vrut să rămânem. Până acum ne-am gândit numai cum să trimitem mai mulți bani pentru copii. Acum ne gândim cum să le facem un viitor copiilor aici.” (emigrantă, 33 ani) Sumele trimise au scăzut dramatic după liberalizarea granițelor „După ianuarie 2002 au venit frații și nu am mai putut trimite nimic. Ei nu lucrau la început. Aveam cheltuieli mari.”(emigrant, 33 ani) Banii trimiși conferă prestigiu în comunitățile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
la fel de ireal și de ridicul ca și omul-zarzavat, înfățișat de același. Sînt oameni ce provoacă și furtuni și utopii. Poate că de aceea noi nu mai citim, cu toții, cam aceleași cărți, deși din ce în ce mai multe mode îi încurajează pe vegetarieni. Tînăra emigrantă ce de-abia sosește la Paris, în anii 1960, în Samuraii Juliei Kristeva încearcă să își liniștească angoasele provocate de viitoarele întîlniri cu colegii ei occidentali, spunîndu-și, explicit, că "nu aveau cum să nu se înțeleagă, doar citiseră aceleași cărți
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
dată, o realitate pînă acum prea puțin cunoscută la noi. Nu putem spune și cît de accesibilă pentru telespectatorul obișnuit, dar oricum, de rîs sau de plîns, cam așa arată (deși puțin exagerat pe alocuri, firește), lumea indiană a comunităților emigrante din Vest.
Umor indian by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15559_a_16884]
-
prin personajul unui asistent de liceu pasionat de acest sport, care apoi emigrează în Chile și în final se pensionează. Aceste romane alcătuiesc trilogia : „"Diario de un cazador"” (1955), pentru care a primit Premiul Național de Literatură, „"Diario de un emigrante"” (1968) și „"Diario de un jubilado"” (1996), și păstrează limbajul cast și precis, specific autorului. În 1969 a publicat un roman care s-a îndepărtat de tematica sa abituală : „"Parábola del náufrago"”, inspirat din evenimentele Primăverii de la Praga. În 1973
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
confirmat istoric procesul de emigrare pe motive religioase a unei importante părți a populației ortodoxe din sudul Transilvaniei în țările române: Moldova și Țara Românească. Acest proces a determinat o mișcare, coordonată de conducătorii acelor timpuri, de înlocuire a populației emigrante și/sau expulzate cu o alta de preferință de confesiune catolică. Dacă la începutul secolului al XVIII-lea populația era în majoritate de religie ortodoxă, la sfârșitul aceluiași secol majoritatea racovicenilor erau români uniți, iar după 1948, când Biserica Română
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
epocă”. Interpretarea Elenei Albu este considerată a fi "„de mare firesc, rafinat nuanțată”", eroina degajând pe sub aerul dinamic și activ o doză de vulnerabilitate. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Anne Sage, emigrantă din România, ține la Chicago o speluncă în care-l găzduiește frecvent pe Dillinger. Șantajată de anchetatori, ea îl vinde poliției pe „Inamicul public nr 1”. Doi tineri cineaști o vor descoperi mai târziu în România, încercând să-i folosească
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]