176 matches
-
și rigoare. Între tumultul interior și restul lumii stă peretele impenetrabil al imaginii poetice impersonale, al lirismului „stăpânit și rece”. Discret față de el însuși și prudent față de alții, Mihai Codreanu a introdus în poezia noastră, la o epocă de întârziat eminescianism și de sentimentalism fără vlagă, o disciplină strictă și o perfectă distincție. A îmbrăcat în haina de ceremonie a sonetului o simțire adâncă și ponderată, fără elanuri prea mari, dar în același timp fără scăderi și fără poticniri. AL. A
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
Cocoșul negru). Elaborate și comunicate prin intermediul scrisului, destinate, dintru început, cititului, b. de autor poartă mai pregnant decât cele populare, orale, amprenta stilistică a creatorului și a epocii sale. Făt-Frumos din lacrimă este o proză romantică și o ilustrare a eminescianismului, în timp ce scrierile de același fel ale contemporanului Ion Creangă, într-o mai mică măsură, poate, Povestea lui Harap-Alb, sunt narațiuni realiste, care comunică, s-a observat, cu proza memorialistică din Amintiri din copilărie. Mai puțin constrâns decât povestitorul popular să
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
tot mai aproape, mereu tot mai încet Într-o privite lungă și nesfârșit de lină.” (Ca ochiul moartei tale) Versurile acestea au chiar un învăluitor sunet eminescian. Există de altfel ceva eminescian în toată poezia Ilenei Mălăncioiu, dar nu un eminescianism epigonic, ci unui de afinitate structurală ce nu se vădește de obicei din prima instanță. Marea artă cu care poeta impune versului voința ei de a exprima total și exact lucruri atât de evazive, de nuanțate și de profunde este
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
arhetipal. Tabloul (în intenție, „un tabel periodic de tip Mendeleev”) este dinamizat prin relevarea liniilor de influență care determină sau subordonează diversele orientări ale perioadei înscrise, în mare, în intervalul 1890-1990. Ca subcategorii ale direcției principale a modernismului sunt identificate eminescianismul, simbolismul, avangardismul, proletcultismul, postmodernismul, textualismul. În centrul panoramei stau, exceptându-l pe Eminescu, poeții Tudor Arghezi, G. Bacovia, Lucian Blaga, Ion Barbu și Nichita Stănescu, echivalați simbolic cu elementele fundamentale (Pământul, Apa, Focul, Aerul, Cuvântul). Din acest nucleu sunt derivate
GOCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
1984, 2; Valeriu Cristea, O nouă călătorie a „Luceafărului”, RL, 1984, 16; Marin Mincu, Puțină eminescologie (Un plagiator: P. M. Gorcea), LCF, 1984, 16-17; N. Steinhardt, O nouă interpretare a „Luceafărului”, AST, 1984, 6; Piru, Critici, 58-61; George Munteanu, Eminescu și eminescianismul, București, 1987, 10, 17-21, 29-33; Ulici, Lit. rom., I, 532; Dicț. scriit. rom., II, 430-431. N.M.
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
macedonskiană, prin Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Ștefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu, George Orleanu, Gabriel Donna, Al. Petroff ș.a. Mai curând pseudosimbolism, mișcarea pe care încerca să o provoace revista „Literatorul” aducea în poezie ceva nou în opoziție cu eminescianismul și cu mișcările neoromantice paseiste de orientare rurală (sămănătorismul, poporanismul). Se promova inspirația citadină și exotică, cultivarea livrescului, rafinamentul formal, experimentarea de tehnici noi. Poezia orașelor, lirismul de sursă intelectuală, vitalizat de freamătul existenței moderne, comunicat pe calea versului liber
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
publicații, de scurtă durată, din primele două decenii ale secolului al XX-lea. În mod paradoxal, se poate spune că noua orientare nu își are precursorul real în Al. Macedonski, ci mai degrabă în Mihai Eminescu. Chiar dacă se diferențiază de eminescianism și de toată poezia românească anterioară, cu toate că iese din orizontul rural și cântă orașul, parcul, marea, plecările, tărâmurile exotice, cultivă stările evanescente, crepusculare, visarea, privilegiază simbolul polisemantic, muzicalitatea, respinge expresia discursivă, practică versul liber și sugestia, s. românesc exprimă o
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
Baia Mare, 2000; Florentin Popescu, Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu, București, 2000; Adrian Poruciuc, Structuri dramatice și imagini poetice la Shakespeare și Voiculescu, Iași, 2000; Teodor Tihan, Umanități și valori, Cluj-Napoca, 2000, 55-77; Ungureanu, La vest, II, 131-136; Roxana Sorescu, Eminescianismul la 1900: V. Voiculescu, ALA, 2001, 592; Ioan Opriș, Cercuri culturale disidente, București, 2001, 107-109, passim; Popa, Ist. lit., I, 1150-1163; Octavian Soviany, Lirica evanghelică a depersonalizării, CNT, 2002, 12; Sergiu Ailenei, Revolta dobitoacelor, CL, 2002, 3; Elvira Sorohan, [V.
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
și copilărească”, iar în altă parte se afirmă că „limba degeneratului Eminescu, limba degeneratului Alecsandri și limba tuturor marilor noștri degenerați a fost primenită cu cuvinte românești, importate... din Transilvania”. Semnează poezie Al. Cantilli (sub pseudonimul I. Costin), de un eminescianism bine asimilat, Nicolae Țimiraș, elegiac și cuminte, Artur Stavri și Mircea Demetriade, cu un poem răzvrătit. Proza, nereușită, este semnată Alexandru Florini și Antoinette. E.M.
PROPAGANDA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289039_a_290368]
-
cu biografia interioară. O primă aproximare a acesteia e de găsit încă în Sub semnul lui Aristarc și se cuvine așezată la un loc cu sintezele ulterioare din Istoria literaturii române, volumul I: Epoca marilor clasici (1980) și Eminescu și eminescianismul (1987), împreună cu care alcătuiește un ansamblu. Sunt redefinite cultura poetului (rolul capital, de suprem model, al lui Shakespeare), viziunea lui tragică (nu pesimistă, cum sună clișeul încetățenit) rezultată din tensiunea ontic-antropologic (absolutul ființei - finitudinea conștiinței umane) și rațiune - afect, tensiune
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
București, 1973; ed. postfață Theodor Codreanu, Chișinău, 2002; Sub semnul lui Aristarc, București, 1975; Introducere în opera lui Ion Creangă, București, 1976; Istoria literaturii române, vol. I: Epoca marilor clasici, București, 1980; ed. 2, I-II, Galați, 1994; Eminescu și eminescianismul, București, 1987; Eminescu și antinomiile posterității, București, 1998. Repere bibliografice: Felea, Reflexii, 170-176; Martin, Generație, 174-180; Liviu Leonte, Biografia poetului, CRC, 1973, 2; Nicolae Manolescu, O biografie a lui Eminescu, RL, 1973, 25; Adrian Anghelescu, „Hyperion” (Viața lui Eminescu), TMS
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
prefață semnată de Ion Petrovici în 1944. Poetul Gellu Naum este fiul lui. De extracție rurală, N. caută mai întâi, ca mulți contemporani ai săi, modele în lirica lui G. Coșbuc și a lui Al. Vlahuță, pentru a se sustrage eminescianismului, vizibil încă în poeme ca Scrisori, Praf și vreme, Ruină, Vin-cu mine. Tablouri de natură senină ori agitată (Spre Vârful cu Dor, Pe Marea Neagră, Amiază de vară), scene de șăgălnicie juvenilă (Stăpâni, Prin livadă, Dor, La coasă-n zori
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
1990, 6; Nicolae Mecu, Marele singuratic, VR, 1990, 6; Mircea Braga, Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992, 151-155; Alex. Ștefănescu, A doua viață a lui C. Stere, RL, 1992, 24; Al. Săndulescu, Actualitatea lui C. Stere, RL, 1992, 34; George Munteanu, Eminescianism și politicianism, RL, 1993, 46; Grigurcu, Peisaj, I, 177-202; Negoițescu, Scriitori contemporani, 328-333; Elena Beram, „Înțelesuri”, JL, 1994, 29-32; Ioan Buduca, Contradicțiile naționalismului românesc, LCF, 1995, 19; Mircea Popa, Fenomenul legionar, TR, 1995, 26-27; Traian Vedinaș, Anii ’30 în contextul
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
notă liminară” de Ion Vianu. În același număr, Gelu Ionescu comentează o carte a lui Ștefan Cazimir, Nu numai Caragiale. Într-un număr ulterior atrag atenția două importante eseuri: Violența răului la Paul Goma de Lucian Raicu și Despărțirea de eminescianism de Virgil Nemoianu. După decembrie 1989, se înmulțesc colaborările din țară și tonul criticilor devine tot mai incisiv-justițiar. Ultimele numere cuprind un articol confesiv al lui Gheorghe Grigurcu, Dialog cu sine însuși. Ion Negoițescu semnează proza Rochia de bal, un
CAIET DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286001_a_287330]
-
în culegerile Poezii (1905), Doina (1912), Poezii (1927), Țara Moților (1928), Povești (1940). Câteva poezii au fost selectate în diverse antologii. Dintre încercările pentru teatru în care s-a încumetat, unele s-au păstrat în manuscris. Cu ecouri ale unui eminescianism diluat, B.-C. compune într-o gamă minoră, cântând - în „doine”, în câte un sonet - bucuria dragostei, mai rar amarul ei, înseninându-se în gestul cucernic al închinăciunii. Alternând lacrima promptă cu zâmbetul inocent, mai și căzând pe gânduri, în
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
diferență în raport cu eminescologia antecedentă: interesul pentru plasarea fizionomiei creatoare în orizonturi epistemice ample. Indiferent de obiectul lor imediat, interpretările din carte rămân constant la nivelul relației simptomatice dintre un intelectual (Eminescu) și timpul său. În perspectiva conceptualizantă a lui C., eminescianismul devine o categorie largă de sensibilitate, care anticipează o serie dintre opțiunile culturale ale secolului al XX-lea. Dintr-un unghi acuzat perspectivist este abordat Clasicismul european, într-un volum monografic din 1971. Decupajul problematic al cărții nu scapă din
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
unei definiții, a unei circumscrieri sintetice a operei pe care o analizează. Adela beneficiază de diverse definiții. Să citam cîteva: "capitol de arheologie sufletească" (Paul Zarifopol); în același sens, la Pompiliu Constantinescu: "ilustrare concretă a sensibilității unui intelectual din epoca eminescianismului"; "romanul unui cazuist (...), al unui intelectual cu acțiunea erotică paralizată de prea multă disociație" (G. Călinescu- I. L. R., Minerva, 1985, p. 667). Pentru Al. Piru, Adela este "traducere epică a aforismelor din Privind viața" (în G. Ibrăileanu, ediția a III
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ilarie Chendi). Recuperarea lui Arghezi și de către linia ruralismului demofil al Vieții românești, situarea ambiguă a lui D. Anghel pe linia unui „moldovenism” nostalgic, articolele naționaliste ale lui Ștefan Petică (între acestea, cel despre „Naționalitatea în artă”), redimensionarea modernistă a eminescianismului, infiltrațiile intimist-decorative au creat un spațiu de negociere între extreme, între populism și estetism. Nu trebuie uitat, apoi, faptul că primul studiu amplu, avizat și comprehensiv despre simbolism apărut la noi aparține unei femei-critic pe nedrept ignorată azi, Izabela Sadoveanu-Evan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ușoară constată ideologul socialist -, apoi vina este că se potrivește prea mult idealului ce și-a creat el însuși, ideal numai de sărutări și îmbrățoșări, ba prin codri, ba pe marea"132. Abia o dată cu generația următoare, la începutul noului veac, eminescianismul va fi receptat ca un fenomen "specific", provocând o mutație semnificativă a gustului și a culturii sentimentului în spațiul public românesc 133. Așa se explică de ce Lovinescu nu mai judecă din perspectivă socio-morală erotismul eminescian, în care identifică simptomele unei
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Coman și Alexandra Gheorghe sub coordonarea lui Alexandru Matei, prefață de Alexandru Matei, Editura România Press, București, 2008. Mattiussi, Laurent, Fiction de l'ipséité. Essai sur l'invention narrative de soi, Librairie Droz, Genève, 2002. Mincu, Marin, "Natura dilematică a eminescianismului", în volumul Paradigma eminesciană, Editura Pontica, Constanța, 2000. Mitchievici, Angelo, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011. Nemoianu, Virgil, Îmblânzirea romantismului. Literatura europeană și epoca Biedermeier, traducere de Alina Florea și Sanda Aronescu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o "experiență fundamentală a lui Eminescu, nu numai în iubire, ci în toate domeniile vieții". Caracostea numește "transsubstanțiere" trecerea aceasta "de la jocul formei pe marginea vieții la expresia menită să cristalizeze esențialitatea vieții". Vezi și Marin Mincu, " Natura dilematică a eminescianismului", în volumul Paradigma eminesciană (Editura Pontica, Constanța, 2000), pp. 61-93. Pornind de la ipoteza că aventura Cătălinei stă "sub semnul reveriei și al visului nocturn", criticul o asimilează unei experiențe cognitive profunde, de investigare a "sinelui", de "sondare, prin oniric, a
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe care l-ar fi putut trăi și Eminescu dacă existența lumească nu i-ar fi fost atât de potrivnică. De astă dată, geniul istoric național venea chiar de la un fiu al Basarabiei. Stere a fost o dovadă vie că eminescianismul a pătruns, în cele din urmă, și liberalismul, până la cel mai orientat spre "stânga", însă nu cea "roșie", cum o catalogase poetul, liderul poporanist având o mare și statornică admirație pentru Mihail Kogălniceanu și Ion C. Brătianu, fapt care l-
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
1915, cu aceste cuvinte: "Eu până în ultima clipă nădăjduiesc că voi vedea eu, că vor vedea copiii noștri România mare, întreagă, neștirbită și liberă, pornind după cuvântul poetului: "De la Nistru și până la Tisa"..."163. Ne aflăm însă în fața unui paradox: eminescianismul basarabean al lui Stere nu s-a cristalizat prin frecventarea expresă a publicisticii de la Timpul, ci din însăși plasma biopsihică basarabeană a celui născut la Horodiștea Sorocăi, de unde va pleca în lume și Ion Druță. Faptul se explică, probabil, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
p. (Eminesciana. Serie nouă; 11) * SPIRIDON, Cassian Maria. Eminescu, azi. Iași: Junimea, 2005, 278 p. (Eminesciana. Serie nouă; 11) * SCRIPCARU, Gheorghe; CIUCĂ, Valerius M. Mihai Eminescu: încercare de patografie. Iași: Junimea, 2005, 174 p. (Eminesciana. Serie nouă; 12) * LATEȘ, George. Eminescianismul (o monografie a conceptului). Iași: Junimea, 2005, 294 p. (Eminesciana. Serie nouă; 13) * CHIȚANU, Sorin. Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițac [i.e. Sorin Chițanu]. Iași: Junimea, 304 p. (Eminesciana. Serie nouă; 14) * IACOBAN
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
perspective pluritextuale. Iași: Junimea, 2004, 288 p. (Eminesciana 72) * SPIRIDON, Cassian Maria. Eminescu, azi. Iași: Junimea, 2005, 278 p. (Eminesciana 73) * SCRIPCARU, Gheorghe; CIUCĂ, Valerius M. Mihai Eminescu: încercare de patografie. Iași: Junimea, 2005, 174 p. (Eminesciana 74) * LATEȘ, George. Eminescianismul (o monografie a conceptului). Iași: Junimea, 2005, 294 p. (Eminesciana 75) * Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițanu. Iași: Junimea, 2005, 304 p. (Eminesciana 76) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]