135 matches
-
autorul unor opere fundamentale, cum ar fi: „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia“ (în mai multe ediții) și "Mihai Eminescu. Dicționar Enciclopedic" - o lucrare monumentală unică. Mihai Cimpoi este autorul și realizatorul proiectului de durată "Congresul Mondial al Eminescologilor", lansat în 2012 și devenit o tradiție. Mihai Cimpoi s-a născut pe 3 septembrie 1942, în familia lui Ilie și Ana Cimpoi, țărani din comuna Larga, Județul Hotin, Regatul României. Viitorul academician, după cursurile primare și medii, absolvă Facultatea
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
Vieru, tipărită în același an, la Editura Univers, din București, Rădăcina de foc (similară cărții tipărite la Chișinău, Scrieri alese, Editura Literatura Artistică, 1984), notează: «Cartea sa numită Scrieri alese, cu un studiu introductiv de mare profunzime, datorat criticului și eminescologului Mihai Cimpoi, apărută cu prilejul împlinirii unei jumătăți de veac de viață, în nu mai puțin de cincizeci de mii de exemplare, epuizată din librării, impune o operă intrată în conștiința unor generații postbelice dornice de adevăr și splendoare, de
Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
amintirea lansării cărții mele de debut Un român În Canada. Interesul pentru cărțile lansate de Mariana Brăescu, a adus la lansare multe personalități culturale precum și cititori, de nu au ajuns scaunele. Pot menționa pe cunoscuta poetă Carolina Ilica, pe marele eminescolog - de altfel cel mai mare eminescolog al tuturor timpurilor - profesorul Nae Georgescu cu Doina Rizea, Daniel Vorona, Theodor Răpan și alții pe care, cu scuzele de rigoare, nu Îi cunosc sau i-am uitat. Cărțile lansate Imperfecțiuni provizorii și Îmi
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
E mult mai profitabil a interpreta textele eminesciene nu ca fiind operă de final a unei perioade virtual încheiate în anii maturității sale, ci ca o creație care pășește pe drumul poeziei viitoare, ba chiar al poeziei iminente. Unii specialiști eminescologi (ca Petru Creția, între alții, sau Ion Negoițescu) au accentuat valoarea operei poetice postume a lui Eminescu. Virgil Nemoianu făcea distincția între două romantisme aplicabile și eminescianismului poetic, unul de tip Biedermaier, de salon, de expresie franceză în principiu, ca
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
pe Eminescu echivalează cu o Întoarcere acasă. Ascultând versurile citate, simțeam că reintrăm În spațiul cugetării și simțirii noastre fundamentale. Revenind la același mare poet, dar și ziarist, ea a prezentat cea mai recentă carte care a fost publicată de eminescologul Nicolae Georgescu, lansată de Uniunea Ziariștilor Profesioniști la Muzeul Literaturii Române din București pe 28 mai 2013. Este vorba de O zi din viața lui Eminescu (28 iunie 1883) - dosar de presă, publicată de Casa Editorială „Floare albastră”, București, 2013
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
Piața Universității. Sute de personalități s-au exprimat de la balconul Universității, numit „tribună a democrației”. Discursurile au avut loc până în ultimele zile premergătoare părăsirii zonei de către membrii din organizații. Printre cei care au susținut discursuri s-a numărat și cunoscutul eminescolog, filosof, eseist și traducător Petru Creția: Multimedia
Golaniada () [Corola-website/Science/311490_a_312819]
-
permanentă aproape) a operei eminesciene. De la carte la carte, ideile câștigă În profunzime, unele judecăți de valoare se impun definitiv, unghiul percepției este tot mai nuanțat, Încât George Popa este considerat (deocamdată de voci singulare) drept cel mai de seamă eminescolog al ultimelor decenii. Într-o introducere de autor, intitulată Arhetipul sinelui eminescian, acesta se află În căutarea nucleului originar activ al poetului Eminescu, pe care Îl găsește În acele cuvinte repetitive „ce exprimă totodată chintesența operei respective”. Beneficiind de largi
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
îmbrace forme dintre cele mai grotești, inhibiția pe care prognoza o producea în rîndul spiritelor lucide, mi se părea totuși nu numai de neînțeles ci de-a dreptul alarmantă." Această frică de public nu mai este normală la puținii "lucizi" eminescologi. La atitudine fermă, la rezistență în fața nocivei mitizări sînt îndemnați cei mai pasivi factori ai criticii literare - exegeții... Un alt semn bun cu care începe acest volum este recunoașterea meritelor numărului "anti-Eminescu" din revista Dilema. Pentru foarte mulți eminescologi un
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
personajelor comentate nu mai apar însă, ca înainte, clasele sociale în conflict. Oamenii sunt acum „probleme”, repere de psihologie și etică. Un ușor impresionism se insinuează uneori în demonstrația critică. Contribuțiile lui I. își mențin, pe anumite direcții, intactă actualitatea. Eminescologul rămâne astfel o autoritate de prim rang. Textele despre Caragiale (Numele proprii în opera comică a lui Caragiale), Creangă, Sadoveanu, Hortensia Papadat- Bengescu, G. Topîrceanu, Otilia Cazimir și alții, „rebarbativele” (ca stil) lui critice (cum zicea G. Călinescu), conțin „cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
de acțiuni importante. În 1967, a fost adus de la Râmnicu Vâlcea și creat la Secția Memoriale: Fondul documentar "Octavia Leca Morariu". Era vorba de averea culturală a familiei universitarului Alexandru Leca Morariu fost decan al Facultății de Litere din Cernăuți, eminescolog, istoric și critic literar, muzicolog, redactor șef al unor publicații de mare rezonanță, între care "Buletinul Mihai Eminescu", revistele "Făt-Frumos", "Fond și Formă", autor al mai multor cărți și deținător al câtorva premii ale Academiei Române. Conform dorinței doamnei Octavia, soția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Suceava, 2006-2007, 311, 303 și 321 p.). După monografia istoricului și criticului literar Liviu Papuc, dedicată lui Leca Morariu (Editura Timpul, Iași, 2004) cele trei volume de scrisori completează, nuanțează și luminează noi unghiuri ale vieții, activității și personalității universitarului, eminescologului, scriitorului, folcloristului, istoricului și criticului literar cernăuțean Leca Morariu. Angajat într-o dispută profesională cu George Călinescu, la începuturile carierei didactice a acestuia, criticat, înfierat toată viața de către acesta, nu atât cu motive, cât dintr-un spirit răzbunător, pătimaș, vindicativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nebănuite de subtilitate și profunzime. Cine nu citește mereu riscă să piardă pasul și să nu mai înțeleagă nimic din ceea ce se scrie astăzi despre poetul național. Critica noastră să-i zicem eminescologică arată foarte multă știință de carte. Tinerii eminescologi sunt tobă de carte. Ei citesc și asimilează multe, sunt conectați la noile metode critice și îl trec pe Eminescu printr-o lectură nouă, proaspătă, necomplexată. În aceste condiții este greu să te pronunți despre o carte cum este cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
secolului său, cât și în cercul Fauștilor mai școliți, mai știutori și mai relativiști în căutarea Absolutului. De aceea, Theodor Codreanu se vede îndreptățit să-l proiecteze pe Eminescu, fără ezitări deosebite, în lumina rezultatelor științifice ale secolului nostru. Meritul eminescologului de formație nouă, "scientistă", este acela de a vedea un Eminescu dincolo de romantism, ceea ce-l determină să-i analogizeze poetica cu poeticile moderne și post-moderne, și de a concepe eminescianismul ca pe ceva mai mult decât se află asimilat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la el, de naționalism și conservatorism sau chiar reacționarism precum pretind noii detractori ai poetului? Bineînțeles că nu, vechile clișee eminescologice spărgându-se ca sticla sintetică atinsă în punctul ei vulnerabil. E și adevărul energic pe care-l impune cartea eminescologului Theodor Codreanu, Modelul ontologic eminescian, apărută la prestigioasa editură gălățeană Porto-Franco, în colecția "Studii eminesciene" care se anunță interesantă. E un volum scris cu inteligență, cu foc polemic, cu pasiune exegetică ce presupune, evident, erudiție interdisciplinară (fizica modernă nu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
civice sunt riguros și definitiv așezate. Pentru orașul Huși (actualmente municipiu), un asemenea intelectual a fost, cu două decenii în urmă, regretatul poet, critic și istoric literar, eseist și animator Ion Alex. Angheluș și este, pentru zilele noastre, criticul literar, eminescologul și publicistul Theodor Codreanu. Numele celor doi a fost asociat nu o dată în anii din urmă, dată fiind prietenia lor devenită de notorietate, strivită brusc de destin și perpetuată în posteritatea poetului. Cel care a omagiat, în sesiuni comemorative, personalitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lucrarea Dubla sacrificare a lui Eminescu, un fel de evanghelie a românismului. O carte care va îmbogăți eminescologia, atât prin ceea ce susține, cât și prin reacțiile pe care le va provoca. O carte care va impune și mai mult numele eminescologului Theodor Codreanu, cel cunoscut din Eminescu Dialectica stilului (Editura Cartea Românească, București 1984) și din Modelul ontologic eminescian (Editura Porto-Franco, Galați, 1992). "Deșteptarea" (Bacău), nr. 2951, 7 februarie 2000 Adrian COSTACHE O carte... provocatoare I. Profesorul Theodor Codreanu de la Liceul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de 30 decembrie 2000 am primit ultima carte a d-lui Theodor Codreanu, intitulată Controverse eminesciene și apărută la Editura "Viitorul românesc". Un volum mărturie despre inspirația și consecvența spiritului critic promovat cu îndârjire, dar și cu autoritate de cunoscutul eminescolog, în sprijinul ideii privind modernitatea gândului eminescian. O idee care, până la Theodor Codreanu, a avut parte mai mult de prejudecăți negatoare decât de argumente afirmative. Se subînțelege, în aceste condiții, care au fost reacțiile criticilor consacrați față de noutate. De aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
literare, de multe ori umbrind locul privilegiat al lui Mihai Eminescu. De fapt ce se întâmplă? La întrebare răspunde răspicat Theodor Codreanu. Beneficiar, prin bibliografie, al cercetării fenomenului Bacovia, câtă a fost capabilă să producă întregul secol al XX-lea, eminescologul din același critic, tocmai datorită acestei situații speciale, care îl ajută să facă diferența specifică dintre cei doi autori, tranșează cu mână sigură, de chirurg versat, anatomia problemei: Eminescu sintetizează o vârstă literară, o epocă existențială, Bacovia deschide o altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de-a gândi, făcându-ne atenți să respingem invazia prejudecăților și a lucrurilor comune care ne pândesc corupător la tot pasul. Prefață la vol. Fragmentele lui Lamparia, 2002 Teodor PRACSIU Un intelectual atipic Proteicul Theodor Codreanu, critic și istoric literar, eminescolog, eseist, publicist, editor, umorist, profesor la Liceul Teoretic "Cuza-Vodă" din Huși, doctor în litere cu teza "Complexul Bacovia" și bacovianismul (Editura Junimea, lași, 2002), pune sub ochii cititorilor ultima sa carte, în ordine cronologică, Fragmentele lui Lamparia (Fundația "Scrisul Românesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dat el însuși când apreciază: "Legenda superiorității artistului trebuie părăsită. Nu se poate închipui un Eminescu fără exegeză". Persistă un elogiu al lecturii comprehensive în care dominanta este, ca la E. Lovinescu, moralitatea. Și mai e critica formă a iubirii. Eminescologul Theodor Codreanu, cu chipul lui Lamparia, purcede și în aceste "fragmente" la exerciții stăruitoare în materie. Eminescu este, să zic așa, omniprezent în aceste meditații, încât adunate la un loc se pot articula ele însele într-un glosar compact. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
s-a înrăutățit. Altfel, ajutat de fratele, Matei, și de sora, Harieta, într-un mediu natural, ar fi avut toate șansele de supraviețuire normală. Dar un "vid intelectual" în existența lui Eminescu n-a existat, afirmă și argumentează pe larg eminescologul nostru. Și explică, atitudinea divergență a lui Maiorescu, prin o anume "suferință" ontologică provocată de conflictul dintre ambițiile lui nemăsurate și recunoașterea genialității poetului: "Dar dincolo de raționalitatea voinței personale săpa adânc destinul, atât în ființa poetului, cât și a criticului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
solide, de referință cum este și acest titlu din noua serie "Eminesciana" a faimoasei edituri ieșene Junimea, reactivată spectaculos de un mare poet (e vorba de Cezar Ivănescu). Inevitabil, volumul din urmă se așează în prelungirea unor preocupări statornice ale eminescologului din Huși, dezvoltând aici scenariul sacrificial. Folosind suntem preveniți într-un necesar Avertisment "nucleul prim", el adaugă 21 de noi capitole și, bineînțeles, schimbă miza lucrării. Va discuta, așadar, într-o demonstrație strânsă despre mitul Eminescu ca "mit viu", cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
subiect opera lui Mihail Diaconescu. Profesorul vasluian are în urma sa o bogată listă de lucrări proprii, deopotrivă romane (Marele zid, Varvarienii) cugetări, dar mai ales istorie literară. De peste două decenii, Theodor Codreanu a devenit unul dintre cei mai de seamă eminescologi, cu câteva lucrări definitorii: Eminescu Dialectica stilului (1984), Modelul ontologic eminescian (1992), Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997), Mitul Eminescu (2004), Eminescu martor al adevărului (2004). Și alți autori i-au reținut atenția, precum I.L. Caragiale, George Bacovia, Cezar Ivănescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dobândite atât prin "asumare competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic", cât și prin "stăpânirea conceptelor-cheie", totul dublat de remarcabilele sale "însușiri analitico-sintetice". Ei bine, această imagine a criticului, eminescologului și eseistului de excepție care este Th. Codreanu s-a prefigurat, aproape cu exactitate, în acei ani de stufoasă existență care fac obiectul cugetărilor din primele două volume ale lucrării în discuție. Căci substanța Numerelor în labirint este alcătuită de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care, oricum, prin natura lucrurilor, trebuia să lucreze tăcut. Iar vârful de lance al presei din România era Timpul mai precis pana devastatoare a lui Eminescu. Rusia își găsea un adversar pe măsură." (p. 63) Totuși, senzația mea este că eminescologul se lasă furat de propria-i teză, supralicitând rolul Basarabiei, când, de fapt, "sacrificarea" lui Eminescu s-a produs din cauza atitudinii față de Transilvania, așa cum Theodor Codreanu însuși susține referindu-se la arestarea gazetarului și la desființarea societății "Carpații". Ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]