113 matches
-
adânci în istoria țărei noastre. La oara 11 dimineața, unchiul meu Alecu Grigoriu-Văsescu, care era secretar la biuroul adunărei, mă introduse într-una din tribunele publice ale Camerei elective. Rând pe rând veneau deputații, Alecu Cuza, viitorul domn, palid de emoțiune, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Manolache Costache-Epureanu, Costache Hurmuzache, într-un cuvânt toți aleșii țărei cari făceau parte din Camera electivă. Mai multe zeci de mii de oameni umpleau tribunele publice, coridoarele și curtea palatului. La oara 12 se deschide ședința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
colora mai viu mișcarea de atunci să fi întrebuințat cuvinte pe care un istoric rece le-ar fi înlăturat. Dar mi se va ierta, căci am fost însumi martor la aceste evenimente unice în istoria noastră contimporană; am împărtășit însumi emoțiunile ce au zguduit inima multîncercatului nostru popor, am trecut însumi rând pe rând, prin toate crizele lui de neastâmpăr, de îndoieli, de speranțe, de bucurii, la o vrâstă când aceste mișcări sufletești nu se uită, și poate de aceea voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în fine încărunțit, împresurat de griji, dus când lin, când furtunos pe oceanul lumei, dar dus implacabil spre tainicul țărm. Reînviind în mintea mea fazele prin care am trecut, mă repun în starea sufletească din acele timpuri; resimt încă o dată emoțiunile, durerile, bucuriile ce au zguduit atunci ființa mea, și aceasta întoarcere retrospectivă este pentru mine cu atât mai fermecătoare, cu cât; toate le revăd acum prin oglinda închipuirei înseninate, dezbrăcate de caracterul acut al patimilor momentului, sub un colorit dulce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bărbăteasca pasiune a vânatului. Nu e vânător care să nu fie iubitor de natură. Alecsandri a zis odinioară că tot românul e născut poet, eu adaog că e născut și vânător. În adevăr, puțini sunt aceia care nu cunosc puternica emoțiune ce simte omul când, rezemat de copac în pustiul codrului, cu pușca în mână, cu ochii mari deschiși, așteaptă în bătaia inimei apropierea dihăniei. Acelora le lipsește cea mai armonioasă coardă de la liră. În zadar a zis un glumeț că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Negruzzi, Dorul lui Șerbănescu, Desperarea lui Cornea, Fluierul lui Ștefan, o novelă a mea, și câte și mai câte altele care figurează în primul număr al Convorbirilor de acum 36 de ani și pe care nu le pot receti fără emoțiune, căci ele îmi revin ca un eco departat al unor vremi ce nu mai sunt. Dar iată că mă alunec în sentimentalism. Bine îmi zicea Carp în "Junimea" că sunt o natură lirică. Ce să fac, dacă așa mi-e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să vreu îmi veniră în minte cei trei urși a lui Catrințaș. "Auzi, trei urși!... Unul, înțeleg... doi, treacă-meargă... dar trei, fără șagă erau cam mulți." Aveam, drept să spun, simțimântul soldatului care intră pentru prima oară în foc. Aceeași emoțiune, aceeași strângere de inimă, aceeași groază de necunoscut, cu deosebire că soldatul nu merge acolo de bun cheful, iar eu naivul m-am prins în horă numai de ambiție, să nu mă las mai jos decât ceilalți. Ei, dar din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu ochii holbați, ațintiți în pământ, cu-n picior în aer, cum îl apuca vremea, cu coada dreaptă, întinsă, a cărei vârf se mișca ritmic după bătăile inimii lui. Atunci un curent magnetic se stabilea între câne și mine și emoțiunea ce-l cuprindea în fața sălbătăciunei tupilate, se repercuta cu aceeași putere și în inima mea. Pil!... strigam eu atunci. Doamne sfinte!... Cine ar putea spune în ce stare de friguri se găsea Milordachi, de câte ori auzea acest cuvânt magic care-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
foarte întreprinzător și curajos. Dealtfel, această perioadă naivă a primei tinereți, cu toate neajunsurile ei, are un farmec nespus de poezie. Atunci, în adevăr, trăiam și simțeam că trăiesc. Aspiram viața prin toți porii. Inima îmi era deschisă la orice emoțiuni. Aveam bucurii care acum nu le mai simt. Un lucru de nimic, un copac, un părăoaș, o floare mă făcea să visez. Parcă nu calcam pe pământ; parcă întreaga natură se împodobea în haine frumoase anume pentru mine, ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ușei salonului am stat un moment de m-am răsuflat, apoi intrând triumfător înăuntru am spus doamnei ce vroia să plece că trăsura e la dispoziția ei. Maică Precistă!... Multă vreme m-a urmărit spaima acestor câteva momente de strașnică emoțiune în care am fost așa de aproape de desperare, de fugă, de sinucidere chiar. Așa-i când te iè gura pe dinainte și te gurguți 173 mai sus decât te rădică călcăile. Atunci am văzut eu că e mai bine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
uitându-se la o stea pe care știe dinainte că n-o s-o poată atinge. Ei!, Doamne... Ce ciudate îmi par acum toate aceste privite din departarea unei vieți de om, și unde a fi eu în stare să descriu emoțiunele ce au mișcat atunci sufletul meu, să descriu bătăile de inimă, nopțile nedormite, micile bucurii, marele amărăciuni ce mă înecau rând pe rând; ar trebui să mă întorc mult îndărăpt spre acele timpuri binecuvântate ca să pot da acestor vibrări sufletești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fiind, încât nu știu zău cum mă vor fi judecat tovarășii mei care se uitau ciudat la mine, bănuind că nu calcam tocmai pe pământ sănătos. Dar să-mi povestesc nebunia pănă la capăt: Cu inima mișcată de o stranie emoțiune, de un fel de bucurie pe care nu pot să o definesc, o bucurie, sau mai bine zicând, o stare de extaz, cum ar simți cineva, când, înzestrat cu aripi, s-ar vedea deodată plutind în sferile senine, deasupra păcătoșiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă pricepeam și eu să-l împodobesc pentru noua viață a tiparului. Cu sau fără succes, așa am procedat totdeauna și niciodată nu m-am silit să scriu ceva fără să mă simt mișcat, fără să fiu sub stăpânirea unei emoțiuni. Dacă voi fi avut fericirea să comunic această emoțiune și cetitorilor mei, atunci voi fi în drept a crede că lucrarea mea n-a fost lipsită de valoare literară și voi simți o mulțămire sufletească mare, mai mare decât dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
viață a tiparului. Cu sau fără succes, așa am procedat totdeauna și niciodată nu m-am silit să scriu ceva fără să mă simt mișcat, fără să fiu sub stăpânirea unei emoțiuni. Dacă voi fi avut fericirea să comunic această emoțiune și cetitorilor mei, atunci voi fi în drept a crede că lucrarea mea n-a fost lipsită de valoare literară și voi simți o mulțămire sufletească mare, mai mare decât dacă aș dobândi orice alt bine pe pământ. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ajutorul aliatei sale, dar preferam, ca o chestiune de delicatețe față de monarh, ca Germania să fie aceea care ne va declara nouă război, așa încât regele nostru să nu scoată el sabia contra Germaniei. În odaie domnea o tăcere mormântală. O emoțiune concentrată ne stăpânea pe toți, și mai ales noi, românii, eram până în fundul sufletului pătrunși de gravitatea actului ce săvârșeam. După ce am terminat cetirea, Poklevski s-a întors către mine și mi-a spus: „Ca român poți fi mulțumit de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
spre Înțelegere [Antanta n.n.], dar, oricum ar fi, România nu poate lupta alături de Puterile Centrale, căci ar însemna să mergem împotriva întregii evoluțiuni istorice a neamului nostru [...]. Aceste cuvinte au fost impresionante, fiindcă regele le-a rostit nu numai cu emoțiune, care ne-a zguduit până în adâncul inimilor noastre, dar și cu o elocință lapidară. Îmi va părea rău întodeauna că nu a fost de față un stenograf ca să dea posterității cuvânt cu cuvânt ceea ce Ferdianand I a spus în acest
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Mediterană, batelul fu urmărit și bombardat de unul englez, care-l luase drept Breslau sau Goeben în fugă spre Dardanele. Greșeala fu recunoscută curând și nu avu alte urmări decât leșinul câtorva doamne, cu drept cuvânt speriate. Multe și variate emoțiuni până se văzură în Marea Neagră. Dar, lucru surprinzător, peste o lună primi Costache o cartă de la Hotelul Regina din Paris, unde îi spunea că bagajele adunate din Piața Gării fuseseră depozitate în magazii și vor fi expediate dacă erau reclamate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
avea nici o știre de la voi?“ „Nu, mamă, nici una.“ „Asta va fi cel mai grozav.“ „Nu, mamă, îi ziceam aproape deodată amândoi, ce va fi mai grozav este că îi vedem aici.“ Ionel s-a sculat să nu-i vadă mama emoțiunea și în hall, cu brațul pe umerii mei și cu capul aplecat pe al meu, zise: „Sunt nenorocit văzând atât de nenorociți pe cei pe care îi iubesc mai mult - țara și pe voi“. „Dar ce fericiți vom fi când
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și Pillații în casa Creditului Rural, iar Vintilă la Mitropolie. Iau masa împreună. Ionel cu Eliza stau departe. Ne mai spunea că sunt sănătoși și că nu lipsesc de nimic. Fiecare adaugă o frază de iubire și de dor. Ce emoțiune! Pe rând, ne treceam foaia ca să urmăm citirea, căci, pe rând, ne orbeau lacrimile. Deși înstrăinat prin scriitură și limbă, era primul ecou direct de la ei, întârziat, atenuat, dar, în fine, îi revedeam cu gândul împrejurul aceleiași mese, toți la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
atâta filozofie, se chinuia pentru noi și slăbise mult. Voind să vadă pe Lia, plecă pe jos, căci nu aveam voie să ne urcăm în trăsuri fără o permisiune specială a poliției. Când ajunse în strada Cosma, oboseala drumului și emoțiunea de a o vedea pe Lia bolnavă o făcură să leșine. Rămase acolo de dejun și o aduse înapoi d-na Slătineanu, care dispunea de cupeul Crucii Roșii. Din fericire, nu trecură pe Calea Victoriei, înțesată de agenți germani, căci ar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sper că se va potoli când va afla că, cel puțin material, sunt bine acolo. pasărea plecarea la pasărea La ora fixată a sosit auto-ul, noi toți eram în birou, ne-am îmbrățișat acolo, nevoind să ne vadă Moos emoțiunea. De la servitori mi-am luat ziua-bună dinainte, toți plângeau și m-au făcut și pe mine să plâng; cu mama însă am fost zdravănă, lacrimile ei nu au adus pe ale mele pe obraz. Am ieșit în vestibul cu Costache
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Eram ca amorțiți și amețiți și trebuia să facem o sforțare ca să ne aducem aminte că nu putea fi catastrofa definitivă în care se prăbușea țara și ai noștri cu dânsa. Azi, după ce am mai trecut prin atâtea încercări, prin emoțiunile înspăimântătoare ale revoluției ruse, ale păcii separate, [ale] ofen sivei din Moldova, suntem relativ liniștiți și încrezători în convingerea că, oricât ar mai ține și orice s-ar mai întâmpla, sfârșitul este al nostru. Nu se mai îndoiește nimeni, nici
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
am băut în sănătatea mamei, a lui Ionel, a lui Oni, care împlinise tocmai zece ani, a tuturor românilor, a României Mari, care nu era încă proclamată, dar pe care o puteam deja considera ca înfăptuită. O veselie mare, fără de emoțiunile și lacrimile pe care le prevedeam când ne gândeam, în zile grele, la întâlnirea noastră. Tineretul a împrăștiat gândurile triste. Mama n-a voit să se așeze la locul ei obișnuit, ci în mijlocul celor trei fii. La al doilea prânz
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
guvernul. Dincolo, pe șosea, mulțimea. Armata cu regele și regina apar în aclamațiile poporului; regele în uniformă, regina în portul național. După revista armatei, cortegiul pornește spre Poarta lui Mihai Viteazul, unde îi întâmpină primarul cu pâine și sare. Mare emoțiune și când, în cuvântarea lui, vorbește de principele moștenitor, pe obrajii regelui curg două lacrimi. Regina stăpânește pe ale ei. Pentru toți, aceasta fu singura umbră în acele zile radioase. După răspunsul regelui, oficialitatea se duse la recepție spre prezentarea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Trăiască. Steagurile fâlfâiau pe cerul albastru, cortegiul se cobora pe piață, cu regele și regina în frunte, lumea îi urma ca un val nesfârșit; batistele, pălăriile se mișcau deasupra capetelor descoperite. Era o vibrațiune imensă de culori, de sunete, de emoțiune, poate unică în viața unei națiuni, căci într-acea clipă părea că se înfăptuise unirea poporului ardelean cu suveranii care simbolizau întreaga Românie Mare. Regele, regina și autoritățile s-au oprit în fața tribunei și defileul cortegiului etnografic a început. A
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
comitetul ei, printre care două trei săsoaice. Seara, mare prânz în Sala Unicum - 400 de tacâmuri -, toate notabilitățile Ardealului, oficialitățile și fruntașii din Vechiul Regat, militarii și înaltul cler. Regele face un toast frumos, dar așa de rău spus în emoțiunea ce-l cuprinde, încât îți este milă de el. Pe urmă vorbesc domnii Pherekyde și Maniu. La orele 12 noaptea sfârșește această lungă zi. făgăraș Vizita la Săliște improvizată în dimineața următoare, în afară din program, îl întârziază cu totul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]