5,930 matches
-
textului, al Cărții. "E un soi de mistica laică ("că o timidă religie/ ascultînd cum îmi crește o fereastră"). O concepție aparent mallarméană, care-l atrage însă nu direct, ci pe calea ocolita (mai bine zis foarte ocolita!) a lumii empirice. O abstractizare în trepte, contînd nu atît rezultatul, mai mult enunțiativ, cît fazele intermediare ale distilării fenomenalului în idealul scriptural. E o ceremonie dinspre "impuritate" spre "puritate". E ca si cum o persoană ar execută un dans complicat în jurul unui pom, înainte
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
puțin cunoscut, pentru că s-a retras din mediul universitar pentru a-și putea dezvolta în cărțile sale ideile filozofice și științifice în afara restricțiilor tradiției aristoteliene-scolastice, dominantă în universități. El a fost un critic înflăcărat al metafizicii și a promovat abordarea empirică (pe bază de experiență) în filozofia naturii, fiind premergătorul empirismului modern timpuriu. Opera sa a avut o influență foarte mare asupra unor filozofi de marcă ai epocii, precum Tommaso Campanella, Giordano Bruno (ambii din Italia), Pierre Gassendi (Franța), Francis Bacon
Româno-americanul Florentin Smarandache a primit Medalia de Aur pentru Știință!. In: Editura Destine Literare by Florentin Smarandache () [Corola-journal/Journalistic/85_a_470]
-
o va citi în viitor? Poate că aceasta e marea strădanie a celui ce creează. Ce se întâmplă de fapt cu o carte după ce a fost scrisă și a fost dăruita istoriei și timpului. Să zicem că există un cititor empiric. Pentru Eco acesta pare să nu prezinte interes, pentru el interesul se pare că îl ocupă cititorul model și scriitorul model. Atunci apare imediat întrebarea pe care mi-o pun atât de firesc cu privire la mine, cum să facă ca într-
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
pare că îl ocupă cititorul model și scriitorul model. Atunci apare imediat întrebarea pe care mi-o pun atât de firesc cu privire la mine, cum să facă ca într-un text de al lui Eco eu să trec barieră de cititor empiric și să ajung la cel de cititor model, adică să devin chiar acel cititor la care s-a gandit autorul, să devin acea voce interioară care poate să îi ducă mai departe ideile și înțelesurile către alte lumi, către alte
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
acel cititor la care s-a gandit autorul, să devin acea voce interioară care poate să îi ducă mai departe ideile și înțelesurile către alte lumi, către alte existente. Care este raportul dintre autor, text, cititor. Poate fi un cititor empiric, care privește textul din perspectiva vieții lui și a modului sau de înțelegere. Un cititor nu poate sp facp abstracție de bogăția vieții lui atunci când se raportează la un text, un cititor empiric va căuta să înțelegă un text argumentându
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
autor, text, cititor. Poate fi un cititor empiric, care privește textul din perspectiva vieții lui și a modului sau de înțelegere. Un cititor nu poate sp facp abstracție de bogăția vieții lui atunci când se raportează la un text, un cititor empiric va căuta să înțelegă un text argumentându-și propriile idei făcând raportare la textul citit, folosindu-se de el, cumva vectorul de înțelegere este pornit dinspre cititor către autor. Ori un cititor model se va lăsa condus de text, va
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
ale îndoielii sunt cele ale lui și autorul model știe să le joace și să le înțeleagă: „cogito, ergo sum” va spune la sfarsit autorul împreună cu cititorul. Cine îl construiește pe cititorul model? Autorul? Putem gândi autorul că un personaj empiric care relatează faptele construindu-și cititorul model al său? Să luăm pentru exemplificare „Meditațiile” lui Rene Descartes. Cărui tip de cititor se adresează el? „Meditații metafizice către Domnii Decani și Profesori ai Sfintei Facultăți de Teologie din Paris, Domnilor, motivul
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
împreună cu trupul, cu siguranță că nu pare posibil să-i faci vreodată pe necredincioși să creadă în adevărurile vreunei religii și nici aproape în nici o virtute morală”. Cui se adresează de fapt Decartes? Se adresează în primul rând preoților, cititorul empiric, deoarece aceștia îl vor citi și înțelege pe masura așteptărilor lor. Celor care nu sunt credincioși, tot cititorul empiric. Dar Filosoful se adresează în primul rând celor care îi vor înțelege argumentația, celor care se vor lăsa seduși de lectură
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
religii și nici aproape în nici o virtute morală”. Cui se adresează de fapt Decartes? Se adresează în primul rând preoților, cititorul empiric, deoarece aceștia îl vor citi și înțelege pe masura așteptărilor lor. Celor care nu sunt credincioși, tot cititorul empiric. Dar Filosoful se adresează în primul rând celor care îi vor înțelege argumentația, celor care se vor lăsa seduși de lectură ideilor sale, cititorului model, si nu în ultimul rând nouă, cititorul etern, atemporal, care e în afară de timp și se
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
mitul R.: Istoria de mai sus confirmă faptul că de multe ori realitatea depășește ficțiunea. Dar nu mi-ați răspuns la o întrebare: prezența mitului cu rol de catalizator al acțiunii în cărțile d-voastră se datorează cumva subestimării realității empirice? M.T.: Nicidecum. Realul trăirii trebuie antrenat în roman atâta vreme cât el are semnificație. Mitul prezintă avantajul unui concentrat de semnificații, în absența cărora el ar dispărea. Numai că relațiile dintre mit, experiență trăită și literatură nu sunt deloc simple, se produc
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
începe cînd "punem în afara jocului poziția generală a existenței" aparținînd esenței acestei atitudini naturale. Este deci o știință eidetică, asemeni matematicilor. Metoda este reducția. Acel epohé husserlian, adică punerea în paranteză (a fenomenului studiat, fenomen natural ). Introspecția lucrează pe teren empiric, apoi induce, trecînd la general. Reflecția fenomenologică încearcă să prindă esențele, plasîndu-se, din capul locului, pe terenul universalului. " Dacă ne plac paradoxurile, - și cu condiția de a înțelege cum trebuie semnificația ambiguă a frazei următoare, - putem să ne îngăduim să
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
cu toate aceste gesturi caraghioase, dar un asemenea volum atrage atenția ca un musafir împopoțonat pe care nimeni nu l-a invitat și despre care nimeni nu știe nimic. Pentru că trebuie spus că nu este dată nici o informație despre eul empiric și mult prea contingent al autoarei, lăsîndu-ne doar speranța unei expertize grafologice. Postfața, în afară de hazul nebun pe care-l produce involuntar, se păstrează în aceeași imponderabilitate anonimă probabil pentru a ne da un exemplu de moralitate la care doar două
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
gîndiți la cititor. Vă gîndiți la ce scrieți? Deci acordați și prin aceasta o autonomie literaturii? M. M.: "L'art pour l'art"... Da, cred că zona artei este de fapt specific autarhică și nu coincide cu cea a vieții empirice, autentice. Nu avem voie să uităm că există felurite legături: avem deci autorul și cartea - o unitate binară - iar cînd cartea este terminată, ea îi aparține cititorului. Nu există o legătură directă între autor și cititor, există o legătură între
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Alina Chiriac Imaginarul clasic dezvăluie în viziunea lui Toma Pavel lumi bogate și bine desprinse de universul empiric. Arta îndepărtării. Eseu despre imaginația clasică este o carte despre iubirea clasicilor pentru lumile lor strălucind de demnitate și frumusețe, plutind deasupra restului lumii. Este o carte care vorbește și despre despărțirea modernilor de viziunea "completă", plină de sens a
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
și discreției. Ideea centrală a cărții este că poetica ficțiunii se nutrește dintr-o poetică a mentalului, iar în această poetică a mentalului, fundamental este faptul că lumile ficțiunii clasice își propun să atragă spectatorul în afara câmpului său de experiență empirică imediată. Perfecțiune, atenție, detașare sunt cheile unui univers care convinge prin asimetrie, prin contrastul dintre realul concret și idealul care purifică și organizează lumea ficțională. Literatura franceză a sec. XVII, remarcă autorul, este de asemenea literatura unei epoci în care
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
semne ale trecerii spre altceva, ale schimbării modalității de reprezentare a realității. În urma unei ultime analize, a seninătății întruchipate prin comedie, epilogul vine să stabilească raportul dintre epoca clasică și epoca modernă. Lumile imaginare, bogate și bine desprinse de universul empiric, universuri înzestrate cu un "supliment ontologic vizibil", cultivau publicului gustul și obișnuința extraordinarului. Departe de "transfigurarea banalului" și de "sacralizarea locului comun" pe care se bazează arta contemporană, arta clasică se înconjoară cu o aură de sublim și extraordinar în
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
ipoteze despre felul în care se formează identitatea personală sau despre cît de accesibil înțelegerii noastre este universul lăuntric al altei făpturi. Avantajul lui Damasio este că argumentele lui au forța de seducție (valabilă pentru cititorul zilelor noastre) a observației empirice. Ca neurolog, autorul cărții știe multe despre oameni, despre misterele și ciudățeniile minții lor. Pacienții săi devin veritabile personaje literare. Între aceștia, o oarecare Emily (numele nu e cel real, firește), așteaptă să devină cu adevărat eroină de roman: datorită
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
să le ocrotesc/ mi-aș vrea o lume a bunătății/ a frumuseții lipsite de cuvinte" (Mi-aș vrea o lume). Contopirea dorită acum nu e cu materialitatea, ci, prin mijlocirea acesteia, cu spiritul universal, căci tendința deschiderii eului depășește entitățile empirice, devenind elan mistic: "să nu mai vezi nuanțele/ să intri în Marele Tot/ omogen/ să înoți într-una// spre largul oceanului/ spre locul unde/ și cerul este ocean" (Marele Tot). Misticismul înseamnă însă lepădarea de natură, despuierea de tot ce
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
private le creează insomnii sau, și mai grav, le aruncă direct în coșmar bietele conștiințe bugetare, cei deprinși să monopolizeze, conform tradiției, nenumărate competențe ca apanaj al puterii, și-au revizuit spontan calificarea și au început să judece, cu instrumentele empirice ale unor esteticieni de ocazie, calitatea participanților și valoarea lucrărilor realizate de-a lungul celor patru ediții. Și pentru că orice confuzie mentală are o expresie nemijlocită în confuzia terminologică, unul dintre consilierii primăriei, un fel de infanterist al strategului ascuns
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
lumii ca atare. Voluptatea de-a trăi, bucuria de-a palpa materiile și de-a contacta ființele, hedonismul transpar în textele lui Nicolae Țone ducînd la un ethos liric a cărui figură nu e decît răsfrîngerea în oglindă a eului empiric. Rebeliunea împotriva cadrelor rigide ale limbajului e subsumată, evident, unei revolte împotriva artificializării existenței, a rutinei și ipocriziei, însă fără accentul exclusivist, frigid, al paradigmei, ci într-o atmosferă de îmblînzitoare relativizări, de seducătoare nuanțări. Desigur, inconformismul continuă a se
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
este suficient să amintesc faptul că a obținut un doctorat în științe politice și că a susținut numeroase conferințe în instituții academice prestigioase din SUA. Astfel că intuiția scriitorului se combină în proporția ideală cu spiritul de inițiativă al omului empiric și cu vocația analitică a observatorului social și politic. Nu cred că-i cazul să-i înalț aici statuie. Ajunge doar să spun că, fără să fie vreun nou geniu al românilor, Stelian Tănase era, la "Orient Expres", omul potrivit
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
adică din care ia naștere obsesia cu pricina. Culturile monocolore sau cu dominante nete suferă mai puțin de neîncredere în ele înseși și nu țin numaidecît și la tot pasul să se autodefinească. Există totuși unele excepții de la această regulă empirică, dacă o pot numi așa, care sînt importante, fiindcă în loc să confirme regula, par s-o pericliteze. O excepție este chiar țara de adopțiune atît pentru Steiner, cît și pentru Judt: SUA. Multiculturalismul central-european de acum două secole seamănă, raportat la
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
ca volum, calibru, ideatică. Deși atinsă de morbul studiilor culturale (adică speculativă uneori dincolo de bunul gust și de rigorile logicii), se citește ușor, cu imensă plăcere, chiar dacă nu pe nerăsuflate. Ideile, ipotezele, raționamentele te obligă să reflectezi, să cauți verificări empirice în ceea ce ai auzit sau cunoscut pe cont propriu. Ăsta e necazul nostalgiei: toți sîntem victimele ei -într-un fel sau altul - și deci toți ne putem socoti specialiști. Judecînd după prezentarea de la simpozionul menționat, ori după un articol pe aceeași
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
și deosebirile dintre elemente, rămîne limitată la atît dacă lipsește cumva complementul ei dialectic, ideea unificatoare ce "domnește peste întreg" și care, pe cale genetică, dă conturul "imaginii generale" mai sus amintite. Empiria fără abilitatea generalizării, dar și generalizarea fără verificare empirică, inducția fără deducție, dar și deducția fără inducție, conduc doar la parțialitate și la incapacitatea de a atinge, prin puterea inerent limitată a subiectului, nelimitarea și certitudinea obiectului, care este natura în întregul ei. "Tipul" formal astfel definit devine, după
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
de sarcină - sînt șocante prin aerul lor orwellian. Capitolul final se ocupă de efectele pe termen lung ale strategiilor demografice comuniste: numărul mare de copii abandonați (unii cu handicapuri ca urmare a încercărilor nereușite de întrerupere a sarcinii prin metode empirice), preferința pentru avort ca unică (și finală) metodă contraceptivă, lipsa de cultură în privința planificării familiale. Concluziile la care ajunge cercetătoarea americană, de un realism dur, sînt (încă) un semnal pentru o analiză autohtonă serioasă a lumii de dinainte de 1989 și
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]