148 matches
-
Mircea Florian remarca "puternicele infiltrații" ale romantismului până în pozitivismul și în neopozitivismul zilelor noastre. El definea romantismul drept "o renaștere a antropocentrismului în climatul științific modern" (Recesivitatea..., II, p. 342). Deși nu putem trece cu vederea relația pozitiviștilor cu tradiția empiristă afirmată programatic în pozitivismul secolului XX, afirmațiile lui M. Florian ne întăresc totuși convingerile atât în legătură cu rădăcinile istoriste ale pozitivismului, cât și în legătură cu deja discutata resurecție a paradigmei romantice într-o epocă istorică sau alta. 213 Această afirmație a lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey este inclusă și "ideea regulativă" (Simmel și Freyer vorbesc, poate mai expresiv, despre un weltanschauliches Apriori vezi III, 4) ne întărește convingerea că filozoful german nu abandonează cu totul apriorismul, ci numai varianta lui kantiană. În schimb, în viziunea empiristă există numai doi factori: faptele și construcția, pentru că "o idee regulativă" ar scăpa de sub controlul faptelor. Schnädelbach notează că "dubla confruntare cu filozofia și cu științele naturii, foarte caracteristică pentru conștiința istorică din Germania, solicită istoricilor o reflecție epistemologică și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
5), ele sunt incluse de la bun început chiar în actul interogației filozofice, pentru care devin constitutive. Din această perspectivă putem înțelege mai bine distincția operată de către Blaga între abordarea transcendentală (care analizează condițiile de posibilitate în procesul cunoașterii) și abordarea empiristă, care se rezumă, cel puțin din punct de vedere programatic, numai la doi factori (faptele investigate și construcția teoretică), pentru că se ignoră în mod deliberat condițiile apriorice, fie ele și relativizate, așa cum apar la Dilthey (vezi II, 2Ba, 2Bd și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și exemplifica prin axiomele geometriei euclidiene. Economiștii austrieci și în special von Mises îmbrățișau aceeași opinie, în pofida unor critici venite dinspre fizica modernă, considerînd că postulatele de bază ale științei economice constituie astfel de adevăruri sintetice a priori. Deci ideile empiriste nu sunt universal admise, deși par "evidente". Nu toate adevărurile logice au nevoie de testare observațională. E ca și cum aș vrea să demonstrez că toate triunghiurile au trei colțuri, sau că aserțiunea "acest pătrat este rotund" e falsă. David Hume argumenta
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Engelmann și neîncheiate, aceste amintiri au apărut la o jumătate de secol după elaborarea Tractatus-ului. Receptată mai întâi de Russell, de cei apropiați filozofului englez, precum și în Cercul de la Viena - un grup de filozofi și oameni de știință de orientare empiristă și pozitivistă - cartea lui Wittgenstein a fost socotită mult timp drept o contribuție fundamentală la filozofia logicii și a limbajului, un domeniu care interesează doar un cerc restrâns de cunoscători. Din discuțiile sale cu Wittgenstein, lui Engelmann Tractatus ul i-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fundamentală despre lume sau despre condițiile posibilității experienței. Cu alte cuvinte, atât o respingere a metafizicii clasice, cât și a metafizicii înțeleasă ca filozofie transcendentală. Se putea, așadar, presupune că scrierea reprezintă o nouă contribuție la critica metafizicii de pe poziții empiriste.3 Cei care au perceput Tractatus-ul în acest fel, bunăoară fostul profesor și protector al tânărului Wittgenstein, Bertrand Russell, trebuie să fi fost contrariați însă de formulări din partea finală a lucrării, de exemplu, de propoziția 6.45: „Contemplarea lumii, sub
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
la acele expresii care descriu fapte, expresii ce sunt fie adevărate, fie false. „Propoziția poate fi adevărată sau falsă doar datorită faptului că este o imagine a realității“ (4.06). Ceea ce pare să apropie Tractatus-ul de opere reprezentative ale filozofiei empiriste și pozitiviste a vremii. Era o filozofie care avea deja o tradiție în spațiul de limbă germană. Autorul Tractatus ului a putut fi astfel socotit un urmaș al lui Ernst Mach sau al mai puțin cunoscutului Fritz Mauthner și, mai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
inițiată de Cercul de la Viena. Putem înțelege o asemenea asociere dacă ne gândim că în una dintre înfruntările de pe scena filozofică vestică, la mijlocul secolului al XX-lea, linia frontului despărțea metafizica tradițională și kantiană de o „filozofie științifică“ de orientare empiristă și pozitivistă. Tentația de a situa Tractatus-ul în primul rând prin raportare la această confruntare era, prin urmare, puternică. Această încadrare, indiferent de însemnătatea care va fi atribuită operei de tinerețe a lui Wittgenstein, face însă să scape cu totul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
confruntare era, prin urmare, puternică. Această încadrare, indiferent de însemnătatea care va fi atribuită operei de tinerețe a lui Wittgenstein, face însă să scape cu totul vederii ceea ce constituie originalitatea ei. Cei care văd Tractatus-ul, înainte de toate, drept o critică empiristă a metafizicii îl vor citi ca pe o contribuție în domeniul teoriei cunoașterii și al filozofiei limbajului. Ei vor presupune că în centrul lucrării stă formularea unui criteriu al semnificației cognitive pentru expresiile limbajului și delimitarea, pe această bază, a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
expresiile limbajului și delimitarea, pe această bază, a științei pozitive de metafizica speculativă. Și vor considera că Tractatus-ul propune o teorie, una înrudită cu cea kantiană, în măsura în care este tot o teorie a experienței, diferită însă de aceasta prin orientarea ei empiristă. O formulare foarte clară a acestei receptări răspândite a Tractatus-ului a dat-o, cu câteva decenii în urmă, filozoful american Wilfrid Sellars. „Wittgensteinul Tractatus-ului - scria Sellars - este un caz deosebit de interesant deoarece deși se integrează, în anumite privințe, în mod
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
metafizicii, ca tot atâtea încercări de a spune ceva despre ceea ce nu poate fi obiect al descrierii - despre absolut, despre necondiționat, despre valori -, sunt nonsensuri. Ceea ce nu înseamnă, cum au putut crede cei care au receptat Tractatus-ul drept o critică empiristă și pozitivistă a metafizicii, că acestor enunțuri li se contestă orice semnificație. Semnificația lor va fi căutată însă în ceea ce „se arată“ în ele, nu în ceea ce „spun“ ele. Nici observația de la 6.54 că cel care îl înțelege pe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
transcendentă și valorile, care au constituit în mod tradițional obiectul predilect al discursului filozofic. În temeiurile ei, raportarea la metafizica tradițională a susținătorilor „cotiturii filozofiei“ a fost esențial diferită de cea a Tractatus-ului. Din punctul de vedere al acelei critici empiriste a metafizicii pe care o întâlnim în scrierile lui Rudolf Carnap sau ale lui Otto Neurath, enunțurile metafizicii sunt lipsite de obiect, în opoziție cu enunțurile care pot fi raportate la fapte. Acestea din urmă sunt enunțuri verificabile. Referindu-se
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se poate vorbi și ar trebui să se vorbească. Este o observație care semnalează o neînțelegere elementară. Perceperea scrierii de tinerețe a lui Wittgenstein drept o operă reprezentativă pentru o critică a metafizicii, care se întemeiază pe principiile noii filozofii empiriste a cunoașterii 79, o percepere favorizată de reacțiile la Tractatus ale lui Russell și ale unor membri influenți ai Cercului de la Viena, se sprijină, de fapt, pe o legendă. Este o legendă care îl integrează pe autorul Tractatus-ului în curentul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mai bun caz, lipsa de înțelegere față de sursele și motivațiile acelei orientări a minții omenești care susține îndeletnicirile metafizicii. Wittgenstein ar fi fost un „atotdistrugător“ mult mai radical decât a fost Kant. El s-ar fi sprijinit pe o analiză empiristă și verificaționistă a cunoașterii, care i-a fost inspirată de standarde de excelență ale științei exacte.3 A doua judecată preconcepută, cu efecte asemănătoare, este aceea că Wittgenstein și-ar fi pus, aidoma scepticilor, întreaga încredere în gândirea comună, în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
tărâm al nesiguranței și, în final, al spaimei fără rețineri. Fantomele care își fac apariția prin cotloanele bătrânului castel din Udolpho se disipează instantaneu în fața cartezianismului naratoarei. De altfel, critica vremii (și nu numai) i-a reproșat autoarei tocmai graba empiristă de a închide orice portiță de scăpare explicației care depășește frontierele bunului-simț. Totuși, autoarea are intuiții remarcabile din perspectiva postmodernității, de vreme ce, în proza sa, cultivă cu abilitate dialogul intertextual cu fragmente aparținând unor scriitori englezi (Shakespeare, Milton) sau italieni (Ariosto
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
istorii naționale în sînul istoriei europene a filozofiei, a literelor, a artelor; acestea sînt într-o relație osmotică unele cu altele, însă fiecare își are propriile trăsături dominante sau propriile sfere de excelență. Astfel, tradiția filozofică anglo-saxonă este mai curînd empiristă, cea franceză, mai curînd raționalistă, cea germană, mai curînd idealistă; însă în fiecare țară există contracurente puternice, pluralism, devieri. Astfel, Rusia nu a încetat să întrețină în ea însăși o dialogică între despotism și populism, între slavofilie și occidentalism, iar
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
absența umorilor care ar putea să-i aburească lentila. Faptele sînt revelatoare și nu trebuie distorsionate de efuziunile emoționale ale autorului. Autenticitatea lor se păstrează nealterată doar dacă nu sînt interpretate. Prin opțiunea sa, Defoe arată, În acord cu spiritul empirist și pragmatic al vremii sale, „o deosebită prețuire a experienței practice și a faptului palpabil”. Neutralitate constitutivă și franchețea nesofisticată a stilului său nu par Însă să eludeze implicarea emoțională pentru a proteja o sensibitate prea vulnerabillă și nici nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a adevărului în politica internațională și să ne întrebăm din perspectiva cui este forța interstatală "legitimă" cea mai semnificativă expresie a violenței și o posibilă explicație pentru război. Totuși, dacă întrebările despre locul femeii în politica mondială, adresate de către feminismul empirist depinde de conceperea genului ca un construct analitic care răspunde de marginalizarea femeilor în relațiile interna-ționale, atunci teoria feminismului normativ pune sub semnul întrebării conceptul binar de gen. Opoziția reciproc exclusivă dintre masculinitate și feminitate nu este "esența prin care
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ale rațiunii, la principii sau concluzii stabilite de intelect prin raționament și deducție. Modelul coerentist are în vedere adecvarea reciprocă a opțiunilor și acțiunilor unui om, "potrivirea" lor una la alta sau, altfel spus, adecvarea manifestărilor în raport cu principiul necontradicției. Modelul empirist are, evident, în vedere adecvarea opiniilor și conduitelor la experiență, în timp ce modelul utilitarist vizează adecvarea la scopurile urmărite sau la cerințele de amplificare a câștigului și reducere a pierderilor". 412 Michael Oakeshott, Raționalismul în politică, Editura All, București, 1995, p.
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
apărea o culegere de studii: Practica doctorului Sydenham. Cartea aceasta apare în limba engleză, spre deosebire de celelalte care sunt scrise în latină. Sydenham recomandă cunoașterea naturii în care se află și cauzele și leacurile bolilor. Prietenul său John Loke, filosof, medic empirist și practician, l-a apreciat mult, operele lor interinfluențându-se. Ca șef de școală și formator al atâtor clinicieni Sydenham a știut să-i fructifice selectiv pe înaintași și tot selectiv să asimileze curentele științifice și filosofice ale timpului său. Acest
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
meseriașilor), tratatul italianului Bernardino da Carpi Ramazzini și, după câțiva ani doar, apare Teoria medica vera (Adevărata teorie medicală) a lui Georg Ernest Stahl; apare, în traducere latină Căutarea adevărului a raționalistului René Descartes, Eseu asupra intelectului omenesc al filosofului empirist John Locke. în 1704, fizicianul matematician și astronom, Isaac Newton, publică Traité d’optique iar Denis Papin ia mările în stăpânire cu invenția sa, vaporul. Folosit pentru a furniza energie defibratorului (ca și în alte scopuri) acest generator electrostatic de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe această bază metodologică nu condamnă ineluctabil la un empirism trivial capabil să ofere doar un descriptivism steril teoretic. Cercetătorul social ce mânuiește metoda analizei documentelor poate evita, cu puțin efort și simț teoretic, ceea ce ar putea fi numită eroarea empiristă, constând în "confundarea științei cu acea vană erudiție care acumulează mașinal fapte" (Comte, 1999, p. 26). Dimpotrivă, metoda analizei discursive, mobilizată de un cercetător imaginativ, pune la dispoziția acestuia o platformă metodologică robustă de analiză a datelor empirice. Mânuită cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
b) Conservatorismul ca model politico-epistemic În ceea ce privește cea de a doua mare ideologie a modernității, și anume conservatorismul (ca și epistema care îi este proprie), aici problema cunoașterii este discutată în mod explicit, dată fiind regăsirea resurselor sale intelectuale în filosofia empiristă britanică. Deloc întâmplător, și teoreticienii politici contemporani care se înscriu în această epistemă insistă asupra diferenței dintre cunoașterea practică (knowing-how) și cunoașterea tehnică (knowing-what)51. De pe poziții sceptice cu privire la extinderea posibilităților de cunoaștere până acolo încât aceasta din urmă să
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
sublinia Burke, "omniprezența faptului-surpriză este rezultatul firesc al caracterului schimbător al tuturor lucrurilor"; e) antiintelectualismul cunoașterea nu poate fi universală, așa cum consideră raționaliștii, deoarece a susține această idee înseamnă a avansa o pretenție nejustificată. Nu este vorba, în cazul gândirii empiriste și conservatoare, despre prezența unui pesimism gnoseologic. Dimpotrivă, empiriștii sunt optimiști, dar manifestă un optimism gnoseologic moderat, bazat pe așa cum am văzut mai sus ideea failibilității rațiunii umane. Ei preferă, de aceea, să se refere la lucrurile particulare, acelea care
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
din Manualul de știință politică coordonat de Goodin și Klingemann, publicat în România în 2005, și în impresionantul Handbook of International Relations publicat de Carlsnaes, Risse și Simmons. Teoriile feministe în Relațiile Internaționale Feminismul liberal, asociat sau nu cu feminismul empirist (ca reflecție metodologică a unei poziții ontologice), este, într-o abordare cronologică, primul curent feminist în Relațiile Internaționale. El se înscrie în prima etapă identificată de True, aceea a genului ca variabilă. Scrierile feminismului liberal nu contestă granițele Relațiilor Internaționale
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]