330 matches
-
scrisori, ca și în majoritatea discursurilor sale. Încheierea plină de succes a Conciliului Vatican II a marcat istoria Bisericii, dar istoria își va aminti și de riguroasa sa reformă a Curiei Romane, mesajul său de salut la ONU din 1965, enciclica sa Populorum progressio (din 1967), a doua mare scrisoare socială a sa Octogesima adveniens (din 1971) - prima care a aratat conștientizarea multor probleme care abia fuseseră scoase la lumină - și îndemnul său apostolic Evangelii nuntiandi, ultima sa declarație importantă care
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
celui mai mare povățuitor a eparhiei aceea, după hotărârea bisericească și politicească. Iar eu pentru înștiințarea la comandirii acelor ținuturi am scris. Al Preasfinției Tale plecat slugă: 1773, aprilie 25 subscris; Graf Rumianțof În urmarea acestei epistole mitropolitul înștiințează prin enciclică pe toată tagma bisericească și pe toți creștinii ortodoxi din ținuturile anexate la eparhia de Huși (Ismail, Eeni, Achennan și Bender) că, după înțelegerea cu graful Petru Alexandrovici Rumianțof, ei pe viitor au a asculta de Inochentie, episcopul de Huși
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Jaurès, precum și numeroase grupuri anticlericale, printre care unele protestante; la dreapta, Liga patrioților, catolicii reuniți În jurul ziarului La Croix, antisemiții și moștenitorii blocului moral al ultramontaniștilor. Sfântul Scaun Îl condamnă pe Lamennais și, o dată cu el, ideile moderne (liberalismul moral, progresul). Enciclicele Mirari vos a lui Grigore al XVI-lea, Quanta cura și Syllabus ale lui Pius al IX-lea (1864) sunt percepute de către o parte a opiniei publice ca niște manifestări ale Întoarcerii În forță a clericalismului. Afirmarea dogmei infailibilității pontificale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
discernământul valoric s-a acutizat. Opozițiile față de regimurile socialiste au fost atât interne țărilor cărora le-a fost impus, cât și externe. Astfel, de la începutul anilor '80 s-au intensificat acțiunile catolicilor polonezi, precum și ale statului Vatican. În ultima sa enciclică, Spe salvi (Mântuire prin speranță), actualul papă Benedict al XVI-lea (n. 1927 în Bavaria) continuă critica naturalismului ateist marxist începută de papa Ioan Paul al II-lea odată cu ocuparea Sfâtului Scaun, a comunismului doctrinar susținut de acea filosofie. Cu
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
deschis susținerii acestei Uniuni. Chiar dacă nu împărtășim integral ideea platoniciană despre filosoful-rege (26), pentru că nu se mai poate repeta pregătirea filosofică prealabilă a oamenilor, înțelegerea sensului, consensului, solidarității, libertății, responsabilității, precum și a drepturilor-datoriilor necesită idei și teorii promovate prin cărți, enciclici, scrisori deschise și altele. Faptele de viață trăită și cunoscută direct de participanți pot întregi demersurile abstracte. Neîndoielnic, nu se poate face abstracție de istoria de jumătate de secol de integrare "estică", prin Cominform (1947-1956), Tratatul de la Varșovia (1955- 1991
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Rupe legăturile cu Marea Lojă Engleză și devine În mod hotărât laic și radical. 1879 Fondarea lui Societas Rosicruciana În SUA. 1880 Începe activitatea lui Saint-Yves d’Alveydre. Leopold Engler reorganizează Iluminații din Bavaria. 1884 Leon al XIII-lea, prin enciclica Humanum Genus, condamnă masoneria. Catolicii o părăsesc, iar raționaliștii se grăbesc să intre În ea. 1888 Stanislas de Guaita fondează Ordre Kabbalistique de la Rose-Croix. Fondarea, În Anglia, a lui Hermetic Order of the Golden Dawn. Unsprezece grade, de la neofit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
deși, în fine, prin manoperele atotputerniciei guvernamentale se trage până și acest teren de activitate publică de sub picioarele majorităților locale pentru a-l supune procedimentelor cunoscute ale majorităților parlamentare, totuși, mai departe decât oricând de un regim de adevărată libertate, enciclicele papei din Strada Doamnei plouă, și părintele revoluționarilor din Paris, cari se complimentează acolo cu zgomot cu foștii corifei ai comuniștilor, crede de cuviință a-și atribui în public toate meritele șie, toate demeritele altora. Am pierde numai timpul discutând
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
gustul patrioților din Strada Doamnei. Dar culmea acestei procedări nedemne e jucăria pe care d. Cîmpineanu și-o permite cu persoana și semnătura șefului statului. [ 5 iunie 1880] ["NU FĂRĂ DURERE AM CITIT... Nu fără durere am citit cele cinci enciclice ale d-lui C. A. Rosetti, șeful partidului roșu din România. Să nu fie oare dureros a vedea o viață întreagă de om scurgîndu-se întru a inventa pretexte pentru a se deosebi pe sine de ceilalți și a îndeplini - cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lua pe rând cele opt scrisori ar însemna a ne supune unei dispoziții de materie precum i-a convenit, poate din întîmplare numai, bătrânului magistru al democrației române. Va fi mai interesant poate pentru public daca din numărul celor opt enciclice vom începe cu aceea care istoricește e cea mai însemnată, de vreme ce atinge convenția ruso-romînă, participarea noastră la război, pierderea Basarabiei, impunerea cestiunii izraelite. Aceasta e scrisoarea a șaptea. E de prisos a mai discuta mult asupra oportunității sau neoportunității convenției
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
importanță politică acestor alegeri și cu toate acestea le-am dat-o. E inexact. Am spus și repetat că nu, dăm noi importanță politică alegerilor, dar le va da guvernul și partidul guvernamental, ceea ce s-a și întîmplat. Cele nouă enciclice ale d-lui C. A. Rosetti, candidatura în colegiul I de Ilfov a prințului Dimitrie Ghica, alesul în Senat al acestui colegiu și președintele majorității roșie din Corpul ponderator - toate acestea dovedesc că toate coardele au fost întinse, că partidul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
În a doua jumătate a secolului al III-lea. Îngroparea misteriosului vas de lut de la Nag Hammadi, a cărui descoperire, În 1945, a deschis un capitol nou (și nici pe departe Încheiat) În studierea gnosticismului, s-ar putea explica prin enciclica energicului Patriarh al Alexandriei, Atanasie (mort la 373), prin care se interzicea, În anul 367, păstrarea cărților extracanonice. În cazul acesta, Înseamnă că scrierile de la Nag Hammadi erau proprietatea unui călugăr 30. Sistemul gnostic cel mai important și biserica misionară
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
transmisie din Occident, Biserica Domnului, sprijinită pe o tradiție de grație comparabilă cu "o veritabilă saga a imaginii" (Baudinet), n-a fost așadar luată prin surprindere de noile tehnologii. Încă din 1936, papa Pius al XI-a consacră cinematografului o enciclică, Vigilanti cura; succesorul său, una televiziunii, Miranda prorsus, în 1957: "Așteptăm de la televiziune consecințe de cea mai înaltă importanță prin revelarea tot mai strălucitoare a Adevărului pentru inteligențele credincioase. S-a spus că religia este în declin, dar, cu ajutorul acestei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Pontifex maximus Nimic nou: arta merge către bani (ca artiștii de ieri spre New York și, în curând, spre Tokyo), iar banii către sacru. Nu există o contradicție între o explozie a prețurilor la Sotheby's și înmulțirea conciliilor, hagiografiilor și enciclicelor despre sensul ultim al pătratului negru pe fond alb. Între marii preoți și evaluatori. Afacerile cultului și cultul afacerilor. Cuvintele "speculație" și "valori", să nu uităm, se folosesc în două sensuri: temporal și spiritual. În toamna lui 1991, s-a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
generat, ca o consecință a răspândirii lor, o mutație culturală substanțială atât de incisivă, încât a determinat ceea ce oamenii de știință au denumit trecerea de la homo sapiens la homo communicans. Nu întâmplător Ioan Paul II, la n. 37 din Scrisoarea enciclică Redemptoris missio, pune problema: „Primul areopag al timpului modern este lumea comunicațiilor, care unifică umanitatea, făcând-o - după cum se obișnuiește să se spună - un «sat global». Mijloacele de comunicare socială care au ajuns la o astfel de importanță încât sunt
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
un timp în care se constată pierderea sensului viitorului ultim, la a cărui vestire nu poate renunța în niciun mod. Preotul, de la amvon, trebuie să educe pentru „marea speranță” despre care a vorbit Benedict XVI în a doua sa Scrisoare enciclică, și să nu se piardă în previziuni asupra viitorului scurt care nu depășește umbra sa și pe aceea a creștinilor care îl ascultă. 2. A vorbi cu stil. Biserica, care a cunoscut perioade strălucite în arta vestirii, astăzi, simte nevoia
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
și însoțește persoana în această lungă călătorie existențială, în continuu orientată spre realizarea obiectivelor pline de semnificație. „În fond vrem un singur lucru - «viața fericită», viața care este pur și simplu viață, pur și simplu «fericire»”, scria Papa Ratzinger în enciclica sa despre speranță. Dacă ne lăsăm conduși de dorința prezenței lui Dumnezeu, căutarea noastră va aduce roade, deoarece vom putea descoperi o fericire «infinită», prezentă deja în acel aici și acum al multor situații pe care persoana le trăiește: în
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de formare pentru a ajunge la o viață consacrată Domnului în mod fericit nu poate fi limitată numai la bunăvoința individuală a persoanelor sau la o condiție particulară (un capitol general despre bucurie, cele-brarea unui an special, sau lectura unei enciclice) ci trebuie să se regăsească printre prioritățile educative ale unei existențe în sintonie cu valorile carismatice și cu obiectivele motivaționale care sunt esența consacrării. Persoanele consacrate învață să fie fericite numai dacă știu să integreze bogățiile pe care le au
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
a sosit în capitala imperiului papa Vigilius, în ianuarie 547; opera, compusă din douăsprezece cărți dedicate lui Iustinian, a fost terminată cîteva luni mai tîrziu - oricum înainte de 11 aprilie 548, cînd Vigilius, aflat încă la Constantinopol, a respins condamnarea prin enciclica Iudicatum. Facundus, care lua apărarea celor trei teologi, nu îl atacă niciodată pe Vigilius în această carte, lucru pe care îl va face însă în scrierile următoare. Nu putem prezenta aici în mod detaliat modul în care Facundus discută această
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
către Flavian din 13 iunie 449, care pregătise termenii definiției de la Calcedon; reconciliat cu „ortodoxia”, Ghenadie aduce multe laude scrierii, subliniind că aceasta se opune diferitelor erezii și că nu propune inovații terminologice în raport cu tradiția Părinților Bisericii. Am amintit deja enciclica promulgată de sinodul de la Constantinopol în 458 sau 459, care ne-a parvenit în două redactări. Se păstrează apoi o parte dintr-o scrisoare, adresată probabil lui Martirios de Antiohia, referitoare la primirea ereticilor în sînul Bisericii, unde Ghenadie face
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
operă nu-i aparține lui Vasile. Bibliografie. Ediții: Omilii: PG 85, pp. 27-474; pentru celelalte cf. CPG IV, nr. 6656-6670; ediția omiliilor 7, 11, 31, 35: J.M. Tevel, De preken von Vasile von Seleucië, disertație, Vrije Univ. Amsterdam, 1990. Epistola enciclică: ACO II, 5, pp. 46-50. Viața și minunile Sfintei Tecla: G. Dagron, Vie et miracles de S. Thècle, Société des Bollandistes, Bruxelles, 1978. 13. Timotei Eluros Primul succesor al lui Chiril pe scaunul episcopal de la Alexandria a fost Dioscor (patriarh
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o formă de inflație lipsită de importanță în epoca noastră, însă principiile utilizate în demersul său sunt de actualitate"511. Preocupările pentru moneda metalică și deprecierea sa au existat chiar înainte de Nicholas Oresme. Papa Inocențiu al III-lea vorbește în Enciclica sa Qvanto (1199) despre "devalorizarea monedelor"512, denunțând-o ca pe un fapt negativ. În ce consta inflația monedei metalice? Principala sa formă de manifestare a constituit-o deprecierea conținutului în metal prețios, ca urmare a furtului sau a seniorajului
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
fost acceptate de Sinoadele Ecumenice. O altă situație semnificativă viza faptul că deciziile unor Sfinți Părinți, singurii participanți la concilii, au fost admise și adoptate de Sinoadele Ecumenice - a se vedea epistola Sfântului Dionisie al Alexandriei (264), împărțită în canoane; enciclica Sfântului Grigorie Taumaturgul (270), divizată în canoane; discursul de căință al Sfântului Petru al Alexandriei (311), împărțit în canoane; 3 epistole ale Sfântului Atanasie cel Mare (373); 8 enciclice și scrierea despre Sfântul Duh ale Sfântului Vasile cel Mare (379
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
se vedea epistola Sfântului Dionisie al Alexandriei (264), împărțită în canoane; enciclica Sfântului Grigorie Taumaturgul (270), divizată în canoane; discursul de căință al Sfântului Petru al Alexandriei (311), împărțit în canoane; 3 epistole ale Sfântului Atanasie cel Mare (373); 8 enciclice și scrierea despre Sfântul Duh ale Sfântului Vasile cel Mare (379), divizate în 92 de canoane; epistola Sfântului Grigore de Nyssa (395); 2 epistole ale Sfântului Chiril al Alexandriei (444) și ale altor Părinții ai Bisericii. Contrapunând aceste argumente valide
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a Revelației. Evidența reprezintă modelul adevăratei cunoașteri trecute prin filtrul apofatic. Este vorba de noțiunea de cunoaștere vie, cunoaștere-viață, cunoaștere-iubire, în sensul teoriei lui Homiakov. Cu alte cuvinte, Adevărul nu se descoperă decât iubirii reciproce a tuturor. Teologul rus relevă enciclica Patriarhilor răsăriteni trimisă Papei Pius al IX-lea, în 1848: Păstrătorul Adevărului este tot poporul Bisericii, aceasta fiind formula noțiunii de sobor sau de colegialitate. De fapt, unitatea dintre rațiune și credință se stabilește pe măsura apartenenței ființei la Biserică
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Predaniei bisericești, care leagă și pe episcopi, este cheia de boltă a Ortodoxiei. Ea a fost recunoscută și de Scrisoarea Patriarhilor răsăriteni - această scrisoare este numită și Răspunsul patriarhilor ortodocși orientali (răsăriteni) către Papa Pius al IX-lea sau Epistola enciclică a Bisericii una, sfântă, catolică și apostolică, către ortodocșii de pretutindeni (6 mai 1848), ca răspuns la enciclica papei Pius al IX-lea, Ad Orientalis. In suprema Petri Sede (6 ianuarie 1848), ce afirmă fundamentele Ortodoxiei împotriva tuturor ereziilor (în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]