327 matches
-
a sosit în capitala imperiului papa Vigilius, în ianuarie 547; opera, compusă din douăsprezece cărți dedicate lui Iustinian, a fost terminată cîteva luni mai tîrziu - oricum înainte de 11 aprilie 548, cînd Vigilius, aflat încă la Constantinopol, a respins condamnarea prin enciclica Iudicatum. Facundus, care lua apărarea celor trei teologi, nu îl atacă niciodată pe Vigilius în această carte, lucru pe care îl va face însă în scrierile următoare. Nu putem prezenta aici în mod detaliat modul în care Facundus discută această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
către Flavian din 13 iunie 449, care pregătise termenii definiției de la Calcedon; reconciliat cu „ortodoxia”, Ghenadie aduce multe laude scrierii, subliniind că aceasta se opune diferitelor erezii și că nu propune inovații terminologice în raport cu tradiția Părinților Bisericii. Am amintit deja enciclica promulgată de sinodul de la Constantinopol în 458 sau 459, care ne-a parvenit în două redactări. Se păstrează apoi o parte dintr-o scrisoare, adresată probabil lui Martirios de Antiohia, referitoare la primirea ereticilor în sînul Bisericii, unde Ghenadie face
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
operă nu-i aparține lui Vasile. Bibliografie. Ediții: Omilii: PG 85, pp. 27-474; pentru celelalte cf. CPG IV, nr. 6656-6670; ediția omiliilor 7, 11, 31, 35: J.M. Tevel, De preken von Vasile von Seleucië, disertație, Vrije Univ. Amsterdam, 1990. Epistola enciclică: ACO II, 5, pp. 46-50. Viața și minunile Sfintei Tecla: G. Dagron, Vie et miracles de S. Thècle, Société des Bollandistes, Bruxelles, 1978. 13. Timotei Eluros Primul succesor al lui Chiril pe scaunul episcopal de la Alexandria a fost Dioscor (patriarh
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
postaristotelică 5. Dar esența acestui măreț curriculum exista deja în Akademia platonică și Lykeonul isocratic. Ba mai mult: Diogene Laerțiu, relatând despre Aristip, menționa comparația pe care acesta o făcea între cei care studiaseră e)gkuklia maqhvmata (enkyklia mathémata = „învățătura enciclică”) și pretendenții Penelopei. Aceștia „aveau acces” la sclavele reginei din Itaca, dar nu și la nurii ei. „Mathemații” neglijau filosofia, rămânând fie un fel de „specialiști”, fie simpli semidocți 6. Așadar, e)gkukliVos paideia era, în esență, împlinire spirituală, adică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai puțin alfabetizat în sens teologic. Cu excepția filozofului de la Port-Royal sau a scriitorului Georges Bernanos (1888-1948), lipsesc numele unor gânditori catolici de referință care au comentat geneza și transformarea lumii moderne. De la papa Leon al XIII-lea (autor al faimoasei enciclice Rerum novarum, 1891) la autori profunzi și sofisticați precum Hans Urs von Balthasar (1905-1988), Henri de Lubac (1896-1991) sau Louis Bouyer (1913-2004), vocile teologiei apusene găsesc puțin ecou. În privința tradiției ortodoxe, cu excepția pr. Serghei Bulgakov (1871-1944) și André Scrima (1925-2000
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui Daniélou, iar pe de altă parte, de cărțile despre Sfântul Toma ale lui Henri Bouillard și De Lubac Însuși, nu va rămâne fără ecou la Vatican. Pius al XII-lea, probabil la instigația lui Garrigou-Lagrange, publică, În 1950, epistola enciclică Humani generis, „despre câteva false opinii care amenință să surpe temeliile Învățăturii catolice”. Iată câteva pasaje revelatorii: PASAJ RETRAS Ceea ce expun Enciclicile Pontifilor Romani despre caracterul și constituirea Bisericii este, În mod sistematic și deliberat, neglijat de unii, cu scopul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
înființează în 1901 acest Centru, ca să apere catolicismul de învinuirea de "reacționar", aruncată de republicani. În 1905, C.A.D.C. are un periodic, Estudos Sotides, care durează până în 1910. Aci se vorbește de "corporație" în nenumăratele articole care comentează entuziast enciclica Rerum Novarum. Și tot aici, încă din 1908, sunt discutați Maurras și Valois. "Centrul" lucrează după tradiția creștină, prin adunări și nuclee închise, la care iau parte, totuși, un număr tot mai mare de studenți. Era exact ceea ce îi convenea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al Republicii (1911), poartă pecetea spiritului lui Salazar. Se regăsesc în ea toate principiile fundamentale pentru care militase Salazar încă din anii săi de studenție de la Coimbra, principiile care inspiraseră doctrina socială a catolicismului modern. Izvoarele noii Constituții portugheze sunt enciclica Divini Redemptoris a lui Pius XI, Carta del lavoro italiană dar mai ales enciclica Quadragesimo Anno din mai 1931. Inspirația această catolică nu înseamnă, firește, că avem de-a face cu un act de filială obediență a unui pios membru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fundamentale pentru care militase Salazar încă din anii săi de studenție de la Coimbra, principiile care inspiraseră doctrina socială a catolicismului modern. Izvoarele noii Constituții portugheze sunt enciclica Divini Redemptoris a lui Pius XI, Carta del lavoro italiană dar mai ales enciclica Quadragesimo Anno din mai 1931. Inspirația această catolică nu înseamnă, firește, că avem de-a face cu un act de filială obediență a unui pios membru al "Centrului Catolic" devenit fără voia lui dictator al Portugaliei. Salazar nu se inspira
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din mai 1931. Inspirația această catolică nu înseamnă, firește, că avem de-a face cu un act de filială obediență a unui pios membru al "Centrului Catolic" devenit fără voia lui dictator al Portugaliei. Salazar nu se inspira, din sociologia enciclicelor papale pentru că e un bun catolic, ci pentru că e un bun și adevărat portughez; reintegrând politica portugheză în matca istoriei sale, se reîntoarce, firesc, la tradiția creștină, latină și națională. Constituția din 1933, deși impregnată de spiritul celebrelor enciclice, prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sociologia enciclicelor papale pentru că e un bun catolic, ci pentru că e un bun și adevărat portughez; reintegrând politica portugheză în matca istoriei sale, se reîntoarce, firesc, la tradiția creștină, latină și națională. Constituția din 1933, deși impregnată de spiritul celebrelor enciclice, prin care șefii Bisericii romano-catolice încercaseră să soluționeze gravele conflicte sociale ale lumii moderne, este totuși, înainte de toate, un act de politică naționalistă portugheză. Libertatea pe care și-o păstrează Salazar față de Biserica romano-catolică o dovedește nu numai articolul 46
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
generat, ca o consecință a răspândirii lor, o mutație culturală substanțială atât de incisivă, încât a determinat ceea ce oamenii de știință au denumit trecerea de la homo sapiens la homo communicans. Nu întâmplător Ioan Paul II, la n. 37 din Scrisoarea enciclică Redemptoris missio, pune problema: „Primul areopag al timpului modern este lumea comunicațiilor, care unifică umanitatea, făcând-o - după cum se obișnuiește să se spună - un «sat global». Mijloacele de comunicare socială care au ajuns la o astfel de importanță încât sunt
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
un timp în care se constată pierderea sensului viitorului ultim, la a cărui vestire nu poate renunța în niciun mod. Preotul, de la amvon, trebuie să educe pentru „marea speranță” despre care a vorbit Benedict XVI în a doua sa Scrisoare enciclică, și să nu se piardă în previziuni asupra viitorului scurt care nu depășește umbra sa și pe aceea a creștinilor care îl ascultă. 2. A vorbi cu stil. Biserica, care a cunoscut perioade strălucite în arta vestirii, astăzi, simte nevoia
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
reunit tot ceea ce face parte din teatru: entrée, simfonii, minuete, rigaudons, arii pentru o singură voce, duete, coruri, acompaniamente de tamburi, trompete, corni, oboaie, viori, flaute. O adevărată capodoperă a mondenității. Și astfel de mărturii sunt foarte multe. 5.4 Enciclica „Annus qui”, de Benedict al XIV-lea Pe parcursul secolului al XVIII-lea, abuzurile s-au înmulțit: abandonarea cântecului latin medieval, invazia muzicii teatrale și instrumentale; superficialitatea și mondenitatea execuțiilor exhibiționiste (afirmarea soliștilor vocali și a instrumentiștilor); înlocuirea textelor liturgice oficiale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
situația liturgică a principalelor bazilici romane în care răsuna o muzică profană, și pentru a nu-i scandaliza pe pelerinii ce urmau să sosească în orașul papal, pontiful a încercat remedierea situației. A publicat astfel, în anul 1749, o lungă enciclică numită Annus qui, care, după bula lui Ioan al XXII-lea, este documentul cel mai important în materie de muzică sacră. Atentă la fenomenele timpului său, enciclica este o descriere interesantă a situației liturgice-muzicale a barocului târziu, în care sunt
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pontiful a încercat remedierea situației. A publicat astfel, în anul 1749, o lungă enciclică numită Annus qui, care, după bula lui Ioan al XXII-lea, este documentul cel mai important în materie de muzică sacră. Atentă la fenomenele timpului său, enciclica este o descriere interesantă a situației liturgice-muzicale a barocului târziu, în care sunt tratate diferite teme de muzicologie liturgică și este prezentată o analiză istorică, în vederea unor concluzii serioase și echilibrate. Problemele muzicale diagnosticate sunt cele care au ieșit deja
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
impune”. 6.3 Conciliul Vatican II Între documentul Papei Pius al X-lea și Conciliul Vatican al II-lea au mai existat și alte intervenții magisteriale. Acestea au fost: constituția apostolică Divini cultus, de Papa Pius al XI-lea (1928); enciclica Mediator Dei, de Papa Pius al XII-lea (1947) și enciclica Musicae sacrae disciplina, de același papă Pius al XII-lea (1955). Toate aceste reflecții au confluat și au fost sintetizate în capitolul al VI-lea din constituția Sacrosanctum Concilium
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
X-lea și Conciliul Vatican al II-lea au mai existat și alte intervenții magisteriale. Acestea au fost: constituția apostolică Divini cultus, de Papa Pius al XI-lea (1928); enciclica Mediator Dei, de Papa Pius al XII-lea (1947) și enciclica Musicae sacrae disciplina, de același papă Pius al XII-lea (1955). Toate aceste reflecții au confluat și au fost sintetizate în capitolul al VI-lea din constituția Sacrosanctum Concilium, din cadrul ultimului conciliu ecumenic, Vatican al II-lea (1962-1965). Acesta reafirmă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Rupe legăturile cu Marea Lojă Engleză și devine În mod hotărât laic și radical. 1879 Fondarea lui Societas Rosicruciana În SUA. 1880 Începe activitatea lui Saint-Yves d’Alveydre. Leopold Engler reorganizează Iluminații din Bavaria. 1884 Leon al XIII-lea, prin enciclica Humanum Genus, condamnă masoneria. Catolicii o părăsesc, iar raționaliștii se grăbesc să intre În ea. 1888 Stanislas de Guaita fondează Ordre Kabbalistique de la Rose-Croix. Fondarea, În Anglia, a lui Hermetic Order of the Golden Dawn. Unsprezece grade, de la neofit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
va fi necesar să ne angajăm pe deplin pentru o „globalizare a solidarității”, în respectul și atenția față de demnitatea celui de lângă noi, mai ales față de cel mai expus și marginalizat. PERSOANA ȘI CONȘTIINȚA CREȘTINĂ ÎN CONCILIUL VATICAN II ȘI ÎN ENCICLICA VERITATIS SPLENDOR Introducere În viața cotidiană a multor persoane se poate observa o oarecare lipsă de reflecție și de confruntare critică, curajoasă, în raport cu problemele societății actuale, care încearcă să ia proporție și să se impună într-o măsură tot mai
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
doilea loc legătura obiectivă care obligă subiectul moral. În acest context, conștiința apare ca o expresie a individualității și a geniului personal, și nu ca expresie a raportului imediat cu adevărul moral care transcende persoana. 2.2 Conștiința morală în enciclica Veritatis splendor (1993) Enciclica V.S., „așteptată îndelung”, reprezintă o culme a domeniului moralei pentru faptul de a fi trasat itinerariul post-conciliar al teologiei morale. Noul context este descris ca o „punere în discuție, globală și sistematică, a patrimoniului moral, bazat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care obligă subiectul moral. În acest context, conștiința apare ca o expresie a individualității și a geniului personal, și nu ca expresie a raportului imediat cu adevărul moral care transcende persoana. 2.2 Conștiința morală în enciclica Veritatis splendor (1993) Enciclica V.S., „așteptată îndelung”, reprezintă o culme a domeniului moralei pentru faptul de a fi trasat itinerariul post-conciliar al teologiei morale. Noul context este descris ca o „punere în discuție, globală și sistematică, a patrimoniului moral, bazat pe concepții antropologice și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
preceptelor sale; intervenția Magisteriului în materie morală este numai pentru a îndemna conștiințele și fiecare va urma apoi, în mod autonom, alegerile sale de viață; dubiul asupra legăturii dintre credință și morală. Se cuvine să aruncăm o privire asupra conținutului enciclicei. În prima parte, pagina inspirată din evanghelia lui Matei schițează spațiul ideal de întâlnire cu Cristos, în care se poate auzi răspunsul la întrebările morale fundamentale asupra binelui de făcut și asupra perspectivelor de perfecțiune pentru cel care observă poruncile
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în Cristos și obligația lor de a aduce rod în iubire pentru viața lumii” (O.T. 16). Echilibrul uman remarcabil și sensul profund al credinței sfântului Alfons sunt propuse ca model și ghid pentru reînnoirea voită și constituie spiritul acestei enciclici. Enciclica distinge între cele două voci ale conștiinței morale: „vocea legii” și „vocea lui Dumnezeu”, exaltând-o pe cea dintâi și punând-o pe un plan secund pe cealaltă. Formularea conștiinței ca „sanctuar al omului” i-a făcut pe unii
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Cristos și obligația lor de a aduce rod în iubire pentru viața lumii” (O.T. 16). Echilibrul uman remarcabil și sensul profund al credinței sfântului Alfons sunt propuse ca model și ghid pentru reînnoirea voită și constituie spiritul acestei enciclici. Enciclica distinge între cele două voci ale conștiinței morale: „vocea legii” și „vocea lui Dumnezeu”, exaltând-o pe cea dintâi și punând-o pe un plan secund pe cealaltă. Formularea conștiinței ca „sanctuar al omului” i-a făcut pe unii să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]