261 matches
-
Voastre") nemeritată de mediocrul Lorenzino de Medici. Dedicația se citește cu plăcere, de la un capăt la celălalt, pentru jocul inteligent al analogiilor și unda de ironie amară în care se răscumpără însuși gestul dedicator. Cartea, spune autorul, e fără podoabe encomiastice, fără ficțiune; prețul ei e noutatea conținutului practic. Nici un dar mai prețios decît ceva util. Principele e cea mai veche, mai sistematică și mai durabilă carte de antropologie politică, Are toate atributele unui text clasic. Sau poate e chiar textul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
așezată pe picior de egalitate cu originalul ebraic, iar tălmăcitorii erau considerați nici mai mult, nici mai puțin decât urmașii spirituali ai profeților. Philon, cu un secol după Pseudo-Aristeas, redă ceva din această atmosferă, elogiind acuratețea transpunerii și felicitându-i encomiastic pe făptuitori: Așa cum, cred eu, în geometrie și dialectică, noțiunile nu suportă un vălmășag de interpretări, ci aceea stabilită de la început rămâne neschimbată, tot astfel, pare-se, și acești traducători au găsit cuvintele care să coincidă cu realitățile exprimate, singurele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
victima vreunei discriminări sau a vreunei maladii care să ne trezească compasiunea, e greu de crezut că pe umerii lor vor poposi vreodată laurii unei largi consacrări publice. Cartea lui Bernstein are meritul de a nu se număra printre pietrele encomiastice puse din inerție la temelia soclului lui Einstein. Am fi avut atunci încă una din multele cărți plate care au dus la demonetizarea numelui lui. Dimpotrivă, volumul de față nu ni-l înfățișează pe Einstein ca pe un ucenic vrăjitor
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
decît după ce s-a făcut de rîs. Și astfel, alunecînd pe toboganul exagerărilor, Nietzsche, hotărît să-l eclipseze pe Wagner în urma comparației cu un alt geniu al muzicii, ajunge să-l contrapună lui ... Bizet. Urmarea este un portret atît de encomiastic că pînă și Beethoven ar fi fost invidios pe autorul operei Carmen. "Am ascultat ieri - mă veți crede? - pentru a douăzecea oară capodopera lui Bizet. Din nou am stăruit pînă la capăt într-o blîndă reculegere, din nou am reușit
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
ce a fost dominant la noi. Cînd spun asta mă gîndesc că, pînă la plecarea din țară a lui Petru Dumitriu, despre prozator s-a scris elogios, pentru ca, după plecare, să nu se mai scrie deloc. După 1990 această tradiție encomiastică a fost reluată. Din nou, Petru Dumitriu a fost prezentat ca un scriitor mare a cărui Cronică de familie este o capodoperă literară. În realitate, felul în care a fost tratat l-a deservit profund. Oana Soare se rupe de
Premiile pentru Debut ale României literare by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7283_a_8608]
-
talent ca cel al Roxanei s-a înhămat la traducerea masivă a lui Freud în limba română, supunîndu-și darurile unei îndeletniciri de pe urma căreia scriitoarea poate ieși în pierdere. Oricum, textul despre Leonardo da Vinci e frumos, informat și viu. Deloc encomiastic, fără a ni-l înfățișa pe Leonardo după detestabila schemă a geniului providențial lipsit de cusururi, studiul Roxanei Melnicu ne pune în fața unui renascentist proteiform și contradictoriu: pe de o parte, cărturar, om de știință, artist, vrăjitor, inventator, mag, inginer
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
21 mai 1943); prima jumătate a numărului cuprinde articole și studii despre Eminescu, unele interesante și utile, îndeosebi acelea care tratează aspecte precise legate de opera poetului (Eminescu în iconografia românească sau în medalii), altele, multe (prea multe!), ilustrând stilul encomiastic și prejudecățile didactice de care Eminescu nu a fost, vai, niciodată cruțat, festin de locuri comune („Originalitatea operei eminesciene, scrie neobositul iconodul Al. Florin Țene, constă într-o știință a mijloacelor artistice și o conștiință creatoare") sau de formule pretențioase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6221_a_7546]
-
ce nu convine politicii de îmbogățire a patronilor. În viziunea acestui juriu, adevărul și bunul simț nu sunt valori demne de luat în seamă. Doar așa se explică faptul că a premiat - și i-a înecat, apoi, într-o baie encomiastică de-o rară slugărnicie - pe o seamă de indivizi pentru care deontologia înseamnă batjocură curată. Or, avem proba indubitabilă că tocmai profesionismul a fost sistematic încălcat de corifeii de la Antene: nenumăratele amenzi aplicate de CNA. Culmea nerușinării, una dintre „laureate
Scursura catodică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6256_a_7581]
-
declarații de principiu și la confesiuni cărora Biddle le pune la îndoială conformitatea cu adevărul. Wayne Biddle și-a asumat misiunea ingrată de a reconstitui ceea ce nu se știa sau fusese trecut sub tăcere. Concepută ca o replică la scrierile encomiastice, cartea lui nu-și propune nici ea să țină dreapta cumpănă. Partea luminată a Lunii, contribuția majoră a lui von Braun la cucerirea spațiului cosmic de către americani și mai ales la câștigarea cursei spațiale, după ce primul Sputnik îi iritase la
După ștergerea urmelor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6144_a_7469]
-
iar pe de alta, „egoismul literar" și „limbajul personalist-agresiv" pot fi excelent probate chiar prin textele sale personale. Să mai reamintim că poziția sa față de „foiletonism" și „eseismul dubios" exhiba decepția că n-a fost comentat atît de des și encomiastic cum se aștepta? Ceea ce îl irită în special în critică este „scrisul frumos" („Se cultivă, în continuare, cu tenacitate, mitul cronicii literare «frumoase», «beletristice», de «talent»"). Ca și cum n-am avea a face, în exegeza literară, cu o speță, orice s-
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
complexe, exhaustive, uneori disperant de amănunțite, egoiste în note până a nu lăsa altuia bucuria unui adaos.” Splendidul portret pe care i-l face G. Călinescu lui Nicolae Iorga, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, nu este deloc encomiastic. Fără să facem, Doamne ferește!, protocronism, astăzi ne este mai limpede decât în 1941 că geniul lui Iorga a intuit, cu ani și chiar decenii mai devreme, câteva dintre direcțiile noii istoriografii, ce va apărea în siajul școlii de la Annales. Și
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
asemenea cazuri, soluția de rezervă impune apelul la poeme adiacente. Sensurile se precizează din apropieri și sunt, pe cale de consecință, aproximative. Cu atât mai mult cu cât, luată cu totul, cartea probează stăpânirea foarte multor registre. Metafizicul, existențialul, profanul, confesivul, encomiasticul, parodicul se manifestă separat sau interferând. Până la finalul demonstrației a mai rămas un pas. Dar un pas inevitabil. Cum tratăm, așadar, în lumina celor notate până acum, numeroasele semne de livresc implicit? Fiindcă livrescul fățiș nu comportă mari dificultăți). Gabriel
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
Ceea ce nu exclude unele articole „pe linie”, chiar și în anii în care acestea nu mai erau obligatorii. Una peste alta, ca și poezia, publicistica lasă impresia unui Arghezi care trăiește o a doua tinerețe, întunecată doar de amintitele articole encomiastice, și adumbrită uneori de apariția, între subiecte, a celor ce țin de memorialistică, semn indubitabil al senectuții. Calitativ, însă, volumul de față ne oferă dovezi incontestabile pentru o analiză rece, nesentimentală, a adevăratelor raporturi dintre poet și regimul comunist. În
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
cartea stă într-o procesiune de cuvinte frumoase. Autoarea are atîta reverență față de persoanele pe care le descrie încît le dăunează prin părtinirea cu care le schițează portretul. O galerie de reușite umane care au asupra cititorului efectul unei monotonii encomiastice culminînd în sațietate. După ce te-ai plimbat pe marmura impecabilă a muzeului cu portrete, simți nevoia să vezi cutele neînfrumusețate ale unor oameni vii. Al doilea portret care iese din ștanța obișnuită a elogiilor politicoase e cel al lui Dragoș
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
și pentru bibliofilul fascinat de laboratorul de creație, cartea îndeamnă la visare. Dmitri Nabokov mărturisește în încheierea prefeței că n-a avut nici un moment intenția să ardă manuscrisul cărții. Chiar dacă felul în care se referă la ciornele romanului e apăsat encomiastic, putem pune excesele pe seama pietății filiale. E limpede însă că nici el, și nici truditorii pe manuscrisele rămase de la marii scriitori nu trebuie să suporte stigmatul din fruntea rândurilor de mai sus. Dincolo de oarba sete de bani a moștenitorilor există
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
în Istoria... sa), nu același lucru se poate spune despre Ioana Postelnicu, prozatoare prolixă, astăzi pe drept uitată. Mărturii literare este o apariție utilă din punct de vedere documentar și agreabilă la lectură, în ciuda stilului cam reverențios, pe alocuri ușor encomiastic. Distincția personală și umorul delicat care subîntind discursul fac pasabil patetismul.
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
știi să spui? Un om puternic? Un ticălos? De obicei, un roi de muște grase se așază pe cadavrul omului mare. Cu Jung nu s-a întâmplat așa. L-au stors de sânge când încă mai trăia. Dacă nu e encomiastică, adică de aruncat la coș, și fără să fie agresivă biografia scoate la iveală ceea ce autobiograful trece sub tăcere, măcar și din bun simț. Rezultatul: cu egoismul lui hiperbolic, Jung m-a îmbolnăvit. Mi-a pierit orice chef. Ioan Es
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4787_a_6112]
-
a religiilor nu a putut să vină). Înțeleptul taoist Cel de-al treilea articol va fi publicat la Paris, în revista „Limite”, cu o întârziere de peste un an. Să fi fost oare din cauza reținerii lui Virgil Ierunca față de tonul său encomiastic? Într-adevăr, articole atât de entuziaste nu ieșiseră nici de sub pana celor mai lirici admiratori ai savantului septuagenar. De această dată, el nu mai este identificat doar cu o simplă știință, ci cu însuși obiectul ei. Culianu începe prin a
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
două ucronii, una veche, Cu neputință aici, de Upton Sinclair, cealaltă mai nouă, Complot împotriva Americii, de Philip Roth. La noi, însă, el a avut o materialitate insuportabilă și până și în ziua de azi i se consacră o literatură encomiastică de neconceput pe alte meridiane (ea este principalul obiect de activitate a două sau trei edituri, cărți din această categorie sunt încununate cu premii oficiale, numai săptămâna asta au fost popularizate în emisiunea „Parte de carte” două sau trei apariții
Bagatelizarea fascismului by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5805_a_7130]
-
și de slăvirea numelui lui (prin psalmi, rugăciuni, imnuri), de fortificarea virtuții și de educarea în spiritul smereniei creștine (prin meditația morală) ori de istorisirea unor întâmplări istorice în spiritul aceleiași smerenii [...] Toate acestea presupuneau precumpănitoare intenții religioase, pedagogice, istoriografice, encomiastice, o anume sobrietate indigestă, o ținută sacramentală, o solemnitate aspră, stângace și nobilă. Din acest peisaj al poeziei cernite, veșnic încruntate, neostenit ceremonioase a medievalității noastre târzii, au lipsit, multă vreme, gratuitatea, savoarea, bucuria vieții. Când putem semnala, în literatura
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
21 iunie 1931 în Coșnița-Dubăsari, Transnistria), figură de vîrf a cercetării românești de peste Prut. Articolele sînt semnate de Maria Mona Vâlceanu, Ion Ungureanu, Mihai Cimpoi și Nicolae Dabija, conturînd imaginea unei veritabile personalități. Numai că Ion Ungureanu, furat de elan encomiastic, îl definește lapidar pe Petru Soltan drept un scriitor rătăcit printre matematicieni sau, dacă vreți, viceversa (în articolul Bucuria comunicării sau invitație „la o cafea”). Iată cum iadul poate fi pavat cu bune intenții. Vrînd să-i aducă un elogiu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4518_a_5843]
-
autorul unei opere atât de vaste, cât și despre editorii săi (din motive foarte diverse, mergând de la instrumentarul filologic la impozițiile politice, editarea s-a întins pe mai multe decenii). Bogăția manuscriselor este tratată, până astăzi, mai degrabă în termeni encomiastici decât științifici. Dificil de accesat direct de către cercetători, de nu chiar «tabu», manuscrisele eminesciene descurajează proiectele de genetică pe care instrumentarul de astăzi al domeniului le-ar permite. Lipsa de cunoștințe în materie de resurse, instrumente și metode ale geneticii
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
ți-o lasă Celibidache în volumul pe care Stéphane Müller și Patrick Lang, doi foști studenți, l-au publicat după moartea maestrului, dintr-o intenție omagială pe cît de vădită, pe atît de precară în expresia ei. În genere textele encomiastice, menite a lăuda un ilustru decedat, au o serbezime care exclude pretențiile de profunzime, și dacă nu ar fi secvențele de interviu care dau carne la jumătate din paginile de aici, volumul Celibidache. Întîlniri cu un om de excepție nu
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
proferat-o a rămas stingheră, exotică și oricum ininteligibilă. Totuși simțim că e ceva adevărat în intuițiile lui Celibidache, în ciuda neputinței de a se face înțeles în timpul vieții. O carte care se mărginește la dialogurile lui Celibidache, restul fiind zgură encomiastică.
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
domină și ilustrează vremea sa în mod incomparabil. Cu cât timpul trece, cu atât impunătoarea sa statură crește. El nu se lasă ușor de abordat în cărți sau înșiruiri de fraze, oricât ar fi ele de sintetizate, frumos meșteșugite sau encomiastice. Nici un Părinte bisericesc nu a lăsat o moștenire literară atât de vastă și nici o personalitate din timpul său nu s-a distins și nu a atras interesul contemporanilor și cinstirea posterității ca dânsul. Pentru creștini, Sfântul Ioan Gură de Aur
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]