100 matches
-
foarte mică (0,02-0,10 m/s). Fasciculul His conduce impulsurile cu viteză mare (1,5-3 m/s), endocardul ventriculului drept fiind depolarizat cu 0,1 s înaintea endocardului ventriculului stâng. Rețeaua Purkinje conduce impulsurile cu 1-4 m/s, de la endocard spre epicard. Jumătatea subepicardică a miocardului ventricular se depolarizează succesiv, din aproape în aproape, cu o viteză de conducere mică (0,4-0,5 m/s). Excitabilitatea (funcția batmotropă) constă în proprietatea miocardului de a răspunde printr-o contracție la acțiunea
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
cresc forța contracției sunt inotrop pozitivi. 12.1. Histologia funcțională a inimii Cordul uman este tetracavitar, format din două atrii și două ventricule, cu comunicare numai la nivelul orificiilor atrio-ventriculare (AV), prevăzute cu valve (fig. 30). Cavitățile sunt căptușite de endocard (epiteliu pavimentos unistratificat). Epicardul este stratul de celule epiteliale ce acoperă aderent suprafața externă a cordului, reprezentând de fapt foița viscerală a pericardului, separată de foița parietală printr-o cantitate mică de lichid pericardic. Cordul prezintă un schelet fibros, format
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
contractil. Pentru comparație menționăm că viteza de propagare a potențialului de acțiune poate fi mai mare de 100 m/s în fibre nervoase groase și este de ordinul câtorva m/s în mușchiul scheletic. Excitația se propagă în ventricule dinspre endocard spre epicard, în ordinea generală sept, vârf, bază. Viteza de conducere în diversele structuri miocardice este setată în așa fel încât asigură contracția coordonată pentru dezvoltarea eficientă a presiunii. Conducerea între nodul sino-atrial și cel atrio-ventricular se realizează prin masa
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
sodiului la schimb cu potasiul. Secreția de aldosteron este reglată prin mecanisme de feedback negativ de către natremie și kaliemie. Excesul de aldosteron poate fi un factor important în mecanismul de producere al hipertensiunii arteriale. Factorul atrial natriuretic, eliberat la nivelului endocardului atrial ca răspuns la creșterea cronică a presiunii atriale, este un vasodilatator și un diuretic endogen important, care poate media natriureza aldosteron independentă de compensare a hipervolemiei. 13.3.4. Hipertensiunea arterială Hipertensiunea arterială ca situație patologică a suferit numeroase
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
trei dilatații în formă de cuiburi („sinusurile Valsalva”) [2]. STRUCTURA INIMII - Structura peretelui cardiac. Inima este formată dintr-un strat muscular gros cu o structură complexă (miocardul), învelit la exterior de epicard și tapetata pe dinăuntru de o membrana subțire (endocardul). - Miocardul (Myocardium). Reprezintă structura principala a peretelui cardiac, alcătuită din fibre musculare striate (Myocitus cardiacus) și componenți fibroși inextensibili („aparatul fibros al miocardului”), care servesc că platforma de sprijin pentru elementele contractile și aparatul valvular. - Aparatul fibros al miocardului ansamblează
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
myocytus conducens cardiacus), care în zona apicala se răsfrânge pe pereții laterali ai ventriculelor, împânzind întreg miocardul ventricular. Prin calibrul lor mai mare, prin sărăcia miofibrilelor și prin conținutul lor bogat în glicogen acestea se deosebesc de miofibrele cardiace obișnuite. ENDOCARDUL (ENDOCARDIUM) Întreaga suprafață internă a inimii, endocardul este o membrana asemănătoare intimei vaselor, care căptușește, fiind mult mai groasă în atrii (mai ales în cel stâng) decât în ventriculi, unde apare că o lamă transparență. Dedesubtul endoteliului se așterne un
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
se răsfrânge pe pereții laterali ai ventriculelor, împânzind întreg miocardul ventricular. Prin calibrul lor mai mare, prin sărăcia miofibrilelor și prin conținutul lor bogat în glicogen acestea se deosebesc de miofibrele cardiace obișnuite. ENDOCARDUL (ENDOCARDIUM) Întreaga suprafață internă a inimii, endocardul este o membrana asemănătoare intimei vaselor, care căptușește, fiind mult mai groasă în atrii (mai ales în cel stâng) decât în ventriculi, unde apare că o lamă transparență. Dedesubtul endoteliului se așterne un strat subțire de țesut conjunctiv (Stratum subendotheliale
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
unde apare că o lamă transparență. Dedesubtul endoteliului se așterne un strat subțire de țesut conjunctiv (Stratum subendotheliale), iar sub acesta un strat mai dens format din fibre elastice, colagene și miocite (Stratum myoelasticum). Ultimul strat conjunctiv lax, care leagă endocardul de miocard (Stratum conjunctivum externum), conține capilare sanguine și fibrele Purkynje. Inflexiunile endocardului, fortificate de fibre colagene și elastice, iau parte la formarea valvelor atrioventriculare și semilunare. VASCULARIZAȚIA ȘI INERVAȚIA INIMII [9] Arterele coronare Inima este bogat vascularizata de două
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
de țesut conjunctiv (Stratum subendotheliale), iar sub acesta un strat mai dens format din fibre elastice, colagene și miocite (Stratum myoelasticum). Ultimul strat conjunctiv lax, care leagă endocardul de miocard (Stratum conjunctivum externum), conține capilare sanguine și fibrele Purkynje. Inflexiunile endocardului, fortificate de fibre colagene și elastice, iau parte la formarea valvelor atrioventriculare și semilunare. VASCULARIZAȚIA ȘI INERVAȚIA INIMII [9] Arterele coronare Inima este bogat vascularizata de două artere coronare, ce se desprind din aorta ascendentă, în apropierea locului sau de
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
așezate în țesutul grăsos subepicardic, au un traiect sinuos, emanând în unghi drept numeroase ramuri secundare, care pătrund în miocard. Din acestea se desprind în unghi ascuțit buchete de ramuri terțiare și cuaternare, care pot fi urmărite până în stratul subendocardic. - Endocardul parietal nu posedă vase proprii. Cel care acoperă cuspidele valvelor primește ramuri fine pe de o parte dinspre inelele fibroase, iar pe de altă parte din „arterele în tirbușon” ale mușchilor papilari, care emană arteriole la cuspidul respectiv de-a
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
vorbim de endoteliul vascular gândindu-ne în primul rând la capilarele cele mai abundente care se găsesc în piele, în mușchi, țesutul adipos, care însumează peste 2/3 din volumul corpului și mai puțin la cele care tapisează vasele mari, endocardul și unele cavități. Referindu-ne la diabetul zaharat în care mortalitatea prin complicații cardiovasculare depășește 80% din cazuri, trebuie să facem următoarea remarcă: diabetul devine într-adevăr o boală atunci când endoteliul vascular este profund afectat, exprimându-se sub forma microangiopatiei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
evoluția febrei, a leziunilor porții de intrare, a localizărilor secundare și a parametrilor biologici. 12.6 Endocardita infecțioasă Endocardita infecțioasă este o formă particulară de infecție sistemică, cu evoluție aciclică (nelimitantă), în care focarul primar de multiplicare a germenilor este endocardul. Endocardita este favorizată de cele mai multe ori de cardiopatii preexistente, dar poate apare și pe un cord normal. După riscul de a se complica cu endocardită, cardiopatiile se clasifică în două categorii: Grup A (cu risc crescut): proteze valvulare, cardiopatii congenitale
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
intrare: Dentară: streptococi orali si negrupabili, HACEK* Cutanată: stafilococi Uro-genitală: BGN Digestivă: enterococi Cateter: stafilococi, BGN, fungi * HACEK: grup de bacterii gram negative cu creștere lentă, care aparțin florei normale, reprezentate de specii de Haemophillus, Actinobacillus, Cardiobacterium, Eikenella, Kingella. Patogenie Endocardul este o structură anatomică slab vascularizată. Germenii grefați pe leziunile endocardice sunt greu accesibili fagocitozei și penetrării antibioticelor, din cauza rețelei locale de fibrină. “Protejați” de fibrină, germenii se multiplică și se eliberează permanent în sânge, recoltarea hemoculturilor fiind indicată indiferent
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
slab vascularizată. Germenii grefați pe leziunile endocardice sunt greu accesibili fagocitozei și penetrării antibioticelor, din cauza rețelei locale de fibrină. “Protejați” de fibrină, germenii se multiplică și se eliberează permanent în sânge, recoltarea hemoculturilor fiind indicată indiferent de prezența febrei. Infecția endocardului recunoaște următoarele etape: 1. Prezența leziunilor inițiale, formate din depozite fibrino-trombocitare abacteriene 2. Formarea vegetațiilor infecțioase prin grefarea și multiplicarea germenilor la nivelul leziunilor inițiale, conducând la distrugerea valvelor prin ulcerare și perforare 3. Extinderea infecției la structurile vecine, cu
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
apreciază utilizând clasificarea Heath-Edwards. D. SINDROMUL PERICARDIC Pericarditele reprezintă un sindrom produs de inflamația acută sau cronică a celor două foițe pericardice (viscerală și parietală), putându-se întâlni ca o afecțiune izolată sau asociată cu afectarea miocardului și/sau a endocardului. Majoritatea pericarditelor sunt secundare altor afecțiuni [10, 37, 50]. CLASIFICAREA PERICARDITELOR [10, 20] Cea mai frecvent folosită în clinică, este cea anatomo-clinică și cea etiologică. CLASIFICAREA ANATOMO-CLINICĂ: I. Pericardita acută: A. uscată (fibrinoasă); B. lichidiană. II. Pericardita cronică: A. lichidiană
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
jugularelor - în formele cu afectarea VD; - semne de insuficiență cardiacă stângă sau/și dreaptă. EXAMINĂRI PARACLINICE - Examenul radiologic toracic: - Semne de congestie venoasă pulmonară, dilatarea atriilor; - ECG-microvoltaj, modificări difuze de fază terminală, aritmii. - Ecocardiografia - Îngroșarea pereților ventriculari și septului interventricular; - Endocard îngroșat [10, 20]. G. SINDROMUL INSUFICIENȚEI CARDIACE EPIDEMIOLOGIE. PREVALENȚA ȘI INCIDENȚA INSUFICIENȚEI CARDIACE Insuficiența cardiacă (IC) este o boală frecvent întălnită, fiind principala cauză de mortalitate în cardiologie. După Braunwald (2005) prevalența insuficienței cardiace crește cu vârsta: 1-2% la persoane
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
acid lactic - Întârzie deteriorarea morfologică și funcțională asociată opririi ischemice. Răcirea se produce din exterior spre interior și este improbabil că ar determina răcirea subendocardului și a septului interventricular, datorită returului prin colateralele mediastinale și bronșice, care pot determina încălzirea endocardului în absența hipotermiei. Răcirea miocardică profundă determină apariția leziunilor miocardice prin cristalizarea lipidelor membranare și prin scăderea performanței de perfuziei ventriculară. Hipotermia, ca metodă de limitare a consumului miocardic de oxigen, și astfel a leziunilor de ischemie, a început cu
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
Cateter venos central Stafilococ alb, BGN, fungi Vancomicina + C3g +/Amfotericina B Infecțiile sistemice 152 8.6 Endocardita infecțioasă Endocardita infecțioasă este o formă particulară de infecție sistemică, cu evoluție aciclică (nelimitantă), în care focarul primar de multiplicare a germenilor este endocardul. Endocardita este favorizată de cele mai multe ori de cardiopatii preexistente, dar poate apare și pe un cord normal. După riscul de a se complica cu endocardită, cardiopatiile se clasifică în două categorii: Grup A (cu risc crescut): proteze valvulare, cardiopatii congenitale
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
cresc forța contracției sunt inotrop pozitivi. 12.1. Histologia funcțională a inimii Cordul uman este tetracavitar, format din două atrii și două ventricule, cu comunicare numai la nivelul orificiilor atrio-ventriculare (AV), prevăzute cu valve (fig. 30). Cavitățile sunt căptușite de endocard (epiteliu pavimentos unistratificat). Epicardul este stratul de celule epiteliale ce acoperă aderent suprafața externă a cordului, reprezentând de fapt foița viscerală a pericardului, separată de foița parietală printr-o cantitate mică de lichid pericardic. Cordul prezintă un schelet fibros, format
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
contractil. Pentru comparație menționăm că viteza de propagare a potențialului de acțiune poate fi mai mare de 100 m/s în fibre nervoase groase și este de ordinul câtorva m/s în mușchiul scheletic. Excitația se propagă în ventricule dinspre endocard spre epicard, în ordinea generală sept, vârf, bază. Viteza de conducere în diversele structuri miocardice este setată în așa fel încât asigură contracția coordonată pentru dezvoltarea eficientă a presiunii. Conducerea între nodul sino-atrial și cel atrio-ventricular se realizează prin masa
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
sodiului la schimb cu potasiul. Secreția de aldosteron este reglată prin mecanisme de feedback negativ de către natremie și kaliemie. Excesul de aldosteron poate fi un factor important în mecanismul de producere al hipertensiunii arteriale. Factorul atrial natriuretic, eliberat la nivelului endocardului atrial ca răspuns la creșterea cronică a presiunii atriale, este un vasodilatator și un diuretic endogen important, care poate media natriureza aldosteron independentă de compensare a hipervolemiei. 13.3.4. Hipertensiunea arterială Hipertensiunea arterială ca situație patologică a suferit numeroase
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
complet prin septurile interatrial și interventricular. Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv prin orificiile atrio-ventriculare prevăzute cu vâlve: stânga (bicuspida) și drepta (tricuspida). care se deschid doar într-un anumit sens, spre ventricule. Structural inima este alcătuită din trei tunici: endocardul, miocardul și pericardul. Endocardul sau tunica internă căptușește interiorul inimii. Pliurile endocartului formează aparatele valvulare. Miocardul, sau mușchiul cardiac, este tunica mijlocie, fiind alcătuit din miocardul propriu-zis sau miocardul contractil și din țesutul specific sau excitoconductor. Miocardul contractil are o
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
și interventricular. Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv prin orificiile atrio-ventriculare prevăzute cu vâlve: stânga (bicuspida) și drepta (tricuspida). care se deschid doar într-un anumit sens, spre ventricule. Structural inima este alcătuită din trei tunici: endocardul, miocardul și pericardul. Endocardul sau tunica internă căptușește interiorul inimii. Pliurile endocartului formează aparatele valvulare. Miocardul, sau mușchiul cardiac, este tunica mijlocie, fiind alcătuit din miocardul propriu-zis sau miocardul contractil și din țesutul specific sau excitoconductor. Miocardul contractil are o grosime diferită în cei
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
parenchimului pulmonar se scurge lichid roz, aerat, spumos, pericardul este lucios, umed, transparent; cordul de 14/10,5/5,5 cm, având grosimea de cca 2 cm la nivelul ventriculului stâng; cavitățile cordului de partea dreaptă conțin puțin sânge lichid; endocardul este lucios, cu depozite cenușii-gălbui-dure, predominant la nivelul valvulelor sigmoidale aortice; miocardul pe secțiuni de culoare roșiatică, cu benzi albicioase, longitudinale; vasele mari cu depozite cenușii gălbui, dure și elastice scăzută; coronarele au pereți cu elasticitatea diminuată și lumen, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cresc forța contracției sunt inotrop pozitivi. 12.1. Histologia funcțională a inimii Cordul uman este tetracavitar, format din două atrii și două ventricule, cu comunicare numai la nivelul orificiilor atrio-ventriculare (AV), prevăzute cu valve (fig. 30). Cavitățile sunt căptușite de endocard (epiteliu pavimentos unistratificat). Epicardul este stratul de celule epiteliale ce acoperă aderent suprafața externă a cordului, reprezentând de fapt foița viscerală a pericardului, separată de foița parietală printr-o cantitate mică de lichid pericardic. Cordul prezintă un schelet fibros, format
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]