67 matches
-
și exogamiatc "3.3.3.3. Reguli de căsĂtorie\: endogamia și exogamia" Mai mult sau mai puțin ferm, toate culturile practică atât endogamia - cerința ca mariajul să aibă loc între membrii aceluiași grup, cât și exogamia - căsătoria în afara grupului. Prin endogamie se asigură circumscrierea, stabilitatea și reproducerea specificului contextului sociocultural, iar prin exogamie, legăturile și schimburile cu alte populații sau segmente populaționale și deci revigorarea grupului ce o practică. Acest lucru este evident la populațiile exotice, unde schimbul intertribal de femei
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
6.2.). Expresia „reguli de căsătorie” acoperă mai multe realități detectabile în toate culturile umane: cu cine să te căsătorești (începând de la „aranjamente”, unde se desemnează și persoana concretă, și trecând prin restricții de principiu, precum tabuul incestului, exogamia și endogamia); când (la ce vârstă, cu ce statut socioeconomic, în ce anotimp etc.) și cum (ce ritualuri, cu ce înțelegeri de avere, ce angajamente mutuale). Despre „cu cine” și „când” s-au făcut referiri și se vor mai face în capitolele
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sunt prezente în mod egal și, mai ales,simultan. Contrar a ceea ce credea L. Morgan, teză preluată apoi în concepția engelsiană a evoluției familiei în funcție de proprietate (vezi 1.5.2), structurile familiale și regulile de descendență n-au evoluat de la endogamie și promiscuitate la matriliniaritate, apoi la patriliniaritate și, odată cu creșterea gradului de „civilizație” și „raționalitate”, la descendență bilaterală. Grupul cognatic, ca și matriliniaritatea și patriliniaritatea au existat de la începutul istoriei omenești și continuă să coexiste. De fapt, în puține cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Mariajele sunt, la scară statistică, puternic homogamice - se căsătoresc proporțional mai mult între ei cei de aceeași etnie, clasă socială, vârstă apropiată etc. Heterogamia, căsătoriile între indivizi cu statute sociodemografice diferite, sunt statistic mai reduse. Să menționăm însă că, spre deosebire de endogamie și exogamie, în cazul homogamiei și al heterogamiei distincția este mult mai difuză, ridicându-se întrebarea: homogamic (și heterogamic) după ce criteriu? Datorită faptului că unul și același individ face concomitent parte din mai multe grupuri sociale și are mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pe care mitul le prelucrează). Într-o ordine crescîndă de abstractizare, realitatea mitică este decupată în patru nivele de manifestare: nivelul geografic, tehnico-economic, sociologic și cosmologic. Aceste distincții permit ordonarea substanței semantice a mitului conform opozițiilor sus/jos, bărbat/femeie, endogamie/exogamie. "Mesajul mitului se poate rezuma într-o formulă care înregistrează diversele scheme și care se prezintă în cazul gestei lui Asdiwal în felul următor: Începutul povestirii femelă axa est-vest foame mișcare Sfîrșitul povestirii mascul axa sus-jos săturarea foamei imobilism
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care le examinăm, destinul intervine pentru a corecta nedreptatea. Nunta, "complexul de obiceiuri care ceremonializează căsătoria" apare ca o dramă, ce dezvăluie un conflict acut între două familii. În formele lui vechi, conflictul a fost generat, probabil, de trecerea de la endogamie, la exogamie; manifestarea lui cea mai frecventă era atunci căsătoria prin rapt (răpirea miresei). Alegoria vânătorii fabuloase nu-și leagă semnificațiile doar de momentul pețitului, ci și de un context situațional larg, modelat, la nivel ideal, de căutarea soției (vânătoarea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
În istorie numai puține societăți au făcut excepție de la tabuul incestului. Căsătoriile între frații și surorile familiilor regale, astfel ca în Egiptul antic si ceva mai tîrziu în Hawaii, au fost cele mai cunoscute excepții la această regulă. Exogamie versus endogamie. Exogamia este căsătoria între oameni din grupuri diferite, astfel ca rasă, religie ori grup etnic. Endogamia este pattern-ul în care partenerii din căsătorie se așteaptă sau li se cere să fie din același tip de grup social. Spre exemplu
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
familiilor regale, astfel ca în Egiptul antic si ceva mai tîrziu în Hawaii, au fost cele mai cunoscute excepții la această regulă. Exogamie versus endogamie. Exogamia este căsătoria între oameni din grupuri diferite, astfel ca rasă, religie ori grup etnic. Endogamia este pattern-ul în care partenerii din căsătorie se așteaptă sau li se cere să fie din același tip de grup social. Spre exemplu, o credință religioasă particulară poate interzice membrilor ei căsătoria cu membrii altui grup religios. Multe societăți
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
deja, aceasta este temelia vieții noastre, a tuturora: să renunțăm la propriile rădăcini pentru a ne obișnui cu noi hotare de relație, pentru a lărgi, ulterior, șansa de viață, în așa fel încât să o îmbunătățim, evitând cu grijă pericolele endogamiei - nu doar pe cele fizice, ci și pe cele psiho-spirituale. În versiunea greacă a Bibliei lui Aquila și Symmachus, expresia din Gen 2,18 sună cam în acești termeni: «nu este bine ca omul să fie monachos»! Umanitatea, în conformitate cu cartea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pretinde ca toate părțile teritoriului sătesc devenite proprietate a unei gospodării să fie vândute de preferință gospodăriilor înrudite; dreptul de preemțiune permite anularea vânzării către un străin de sat, dacă rudele apropiate nu au fost prevenite. O altă modalitate este endogamia faptul că membrii comunității încearcă să își găsească partener de căsătorie în sat. Desigur că se poate vorbi de endogamie doar până la un anumit punct în evoluția istorică a satului românesc, astăzi nemaifiind o modalitate frecventă de alegere a partenerului
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
preemțiune permite anularea vânzării către un străin de sat, dacă rudele apropiate nu au fost prevenite. O altă modalitate este endogamia faptul că membrii comunității încearcă să își găsească partener de căsătorie în sat. Desigur că se poate vorbi de endogamie doar până la un anumit punct în evoluția istorică a satului românesc, astăzi nemaifiind o modalitate frecventă de alegere a partenerului. În același scop, de a nu înstrăina pământului satului, fetele nu primeau ca zestre pământ, proprietatea gospodăriei transmițându-se numai
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
moștenesc casa sau pământul, fetele moștenesc doar bunuri mobiliare. Descendența este patriliniară, pământul pe care este construită gospodăria tinerilor aparținând bărbatului (Ciobănel, 1995). O dată cu trecerea spre modernitate aceste norme se pierd: familia nucleară câștigă tot mai multă importanță în defavoarea neamului, endogamia dispare aproape complet, reședința nu mai este neapărat virilocală. Obștea ca formă de proprietate funciară nu este astăzi dispărută. După legea nr. 1 din ianuarie 2000, o parte din suprafața de pădure restituită redevine proprietate devălmașă, aflată în posesia obștilor
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
În mai multe faze, care cuprind trepanația craniană și decapitarea adulților pentru păstrarea separată a capului. Pentru că este evidentă formarea unor unități antice tribale, devine verosimil faptul că religia contribuie la motivarea și consolidarea ideii de trib, a teritoriului, a endogamiei, a importanței crescânde a rangului atribuit unor indivizi. Se va vedea ulterior că unele aspecte ale acestei tradiții vor trece aproape neschimbate În neolitic. O importantă descoperire aruncă lumină asupra unei societăți Învecinate cu India nordică (Kenoyer et al., 1983
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care ar fi fost favorizate de căsătoriile mixte: avem de-a face deci cu o segregare rasială care se potrivește bine cu noua politică sasanidă. În khw¶d½dah, pentru care nu există urme În zoroastrismul antic, vedem o formă de endogamie Împinsă la extrem (Gray, 1930, pp. 456 sqq., cf. Frye, 1985; Macuch, 1991, și pentru bibliografie) - abandonată cu timpul -, tipică perioadelor istorice În care, din necesități sociale și politice, comunitatea zoroastriană a Încercat să se Închidă fie pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiscal care privilegia păturile Înalte ale societății (În izvoare, toate puternic anti-mazdakite, acesta este acuzat că ar fi fost adeptul folosirii În comun a bunurilor și femeilor; acest din urmă fapt submina instituția căsătoriei consangvine și orice altă formă de endogamie). Programul social și economic al mazdakismului - interpretat fie ca produs al maniheismului, fie ca erezie a zoroastrismului - pare să se fi dezvoltat dintr-o doctrină religioasă fondată nu pe ideea de providență divină, ci pe concepția conform căreia lumea este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
identifica În mod ferm cu nucleul fundamental al doctrinei zoroastriene, dovedindu-și originalitatea și forța intrinsecă de convingere. Pentru ca prima condiție să fie Îndeplinită, zoroastrismul trebuie, la fel cum a abandonat după epoca sasanidă căsătoria consangvină, să renunțe la rămășițele „endogamiei”, făcând astfel diferența Între moștenirea sângelui și alegerea etică: ar opri În acest mod un exod care devine din ce În ce mai puternic (Hinnells, 1981, p. 49). Cea de-a doua condiție poate fi Îndeplinită printr-o acceptare sinceră și deschisă a doctrinei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fantastic la „realismul miraculos”, se oprește asupra lui Borges și García Márquez, cuprinzând însă și o încercare de a da o viziune nouă asupra fantasticului și a variantelor sale categoriale. Lucrarea se închide, simetric, printr-un eseu intitulat Serialismul și endogamia, cu aplicare tot la universul macondin. O altă carte, Suprarealism și „suprarealisme”. Grecia, România, țările hispanice, apărută în varianta românească la Timișoara în 1996 și în limba greacă la Atena în 1997, este un studiu asupra traseelor pe care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]