613 matches
-
previzibilă. În sensurile sale figurate, legate de atitudini și sentimente umane, a seca evocă în primul rând durerea, suferința ("Cîntă cucu dă mă sacă", citat în Dicționarul limbii române, tomul X, partea a 2-a, 1987) - de la care trecerea către enervare și plictiseală nu e imposibilă, dar nici foarte probabilă. Derivatul vechi secătură "om de nimic, lichea etc." este mult mai ușor de explicat, prin evoluție de la sensul "uscat, inutil, lipsit de valoare" și prin analogie cu alți termeni peiorativi (uscătură
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
sau de către I. Negoițescu în deceniile 6-7 ale secolului XX". Funinginele idolatriei plutesc în atmosfera curentă a pioaselor aniversări culturale. Pe fundalul habitual al iconoduliei de care au parte personalitățile epocilor trecute, "însuși spiritul critic e confundat deseori cu iconoclastia". Enervarea generată de răsunătoarele articole "antieminesciene" din ŤDilemať n-ar trebui să ducă la respingerea lor de plano, ci la o analiză calmă, disociativă, deoarece "ea a azvîrlit în aceeași oală atitudini critice absolut legitime cu sfidări puerile și fără temei
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
afinități: campaniile de presă tendențioase și alarmiste și funcționarii statului sau ai administrației locale (Andrei Manolescu), traficul din București și televiziunile care sînt vinovate de isteria colectivă în care trăim (Mircea Vasilescu), cărțile și edițiile și traducerile proaste (Simona Sora), enervările proprii din nimicuri (Matei Florian), forumurile și blogurile unde dau lecții tot felul de frustrați (Marius Chivu - responsabilul acestui număr - și Alex. Leo Șerban), cei care deschid geamul mașinii și-și aruncă gunoaiele sau țigările (Iaromira Popovici), "calmul cu care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
insuportabile, și a-ți face apoi siesta, eventual în șosete, orice se poate întîmpla. Jocul de-a închisul și deschisul ferestrei, repetat mașinal, e o scenetă de teatru absurd pe care îți trebuie umor, totuși, ca s-o guști fără enervare. Singura cale de-a scăpa e ironia, destul de groasă, după situație: " - Să deschidem fereastra. Aici e un aer insuportabil. Mă sufoc, spunea doamna. - Ba nu, fereastra trebuie să fie închisă. N'am poftă să fac o pneumonie și să crăp
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
N'am poftă să fac o pneumonie și să crăp de pofta Dumitale! riposta domnul. La un moment dat, un călător care părea că moțăe într'un colț al compartimentului, se adresă celorlalți călători, cari începuseră a da semne de enervare: - Domnilor, eu aș avea o idee, care ar pune capăt acestei neînțelegeri. - S-o auzim! cerură toți. - Aș fi de părere așa: să închidem fereastra ca să se sufoce Dumneai; să o deschidem după aceia să crape Dumnealui, și pe urmă
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
umor dubios, pe alocuri. Una peste alta (pardon de expresie!), este cartea unui om care a intrat În teatru, cu prudență, și nu mai poate scăpa de microb, pe veci! Între roluri și șprițuri, turnee și obligații familiale, reușite sau enervări frisonante, neuitînd perioada școlii, ori pe cea a armatei, Vali se adaugă azi lungului șir de artiști care au dat samă, și-n scris. Dar În carte m-am trezit pomenit și eu, nu Întîmplător: cu modestie amintesc că Începuturile
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
meditație. Era profesoara de engleză, care în ultima perioadă mai venise așa, neanunțată, sub pretextul că Beatrice îi solicitase un plus de ore. Pentru un moment, Doina se gândi să nu-i deschidă ușa. O cuprinsese chiar o stare de enervare. Nu putea să aibă în casa ei un răgaz pentru intimitatea cerută într-un cămin conjugal. În plus, Teo trebuia să sosească din clipă în clipă, să ia masa de seară. Urma să discute diverse probleme, ca doi soți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
luându-și rămas bun de la colega ei, porni cu băiatul de mână spre casă. După felul în care-l ținea, smucindu-l din când în când, după pașii nervoși, largi, nesincronizați cu cei ai copilului, se intuia starea unei cumplite enervări, o ieșire din matcă datorată acestei vești care o descumpănise. Și spuneai că ești băiat mare, mai zise ea, zgâlțâindu-l cu putere, încât copilul, dacă nu ar fi fost ținut zdravăn de mână, și-ar fi pierdut echilibrul. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca trăsnit în moalele capului. Chiar cu dragul său frate, cu mult-iubitul său amic, cu enigmaticul său prieten, pe care niciodată, până atunci, nu-l părăsise sau uitase, iată că nu vorbise de această dată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de un suflet adevărat”, se auzeau voci din rândurile ei. - Ar trebui ca toți clevetitorii aceștia netrebnici să o lase pe mama să se odihnească în conștiința acelora pentru care chiar contează!, îi spuse Osvald într-o zi, tulburat de enervare, surorii sale. Osvald era adânc afectat de moartea mamei sale - nimic de zis -, dar parcă tot mai tare îi adusese atingere oprobriul public, la care fusese invariabil supus. Acum, mai rămăseseră doar el împreună cu sora sa. Iar ambii trăiau din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
scrise, baronii aleși de când lumea, nu poți aspira decât la un post de plasator râios. De două ori riscant. Drogații te vând pe un sfert de doză, patronii bagă șișul în tine ca într-o varză la cea mai mică enervare. Nu, nu, cărarea asta e plină de hoituri la care nimeni nu se uită. Afacerea țigărilor a fost compromisă de niște diletanți. Alcoolul a invadat piețele și a devenit o afacere măruntă la care trebuie să transpiri prea mult. Poate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai spus, din cauza tulburării permanente a liniștii locatarilor, îndeosebi între anumite ore din zi și noapte, pentru care sunt prevăzute sancțiuni pecuniare în Legea nr.61/1991. Din cauza zgomotelor repetate și interminabile din apartamente, nu rareori vecinii ajung în culmea enervării și disperării, recurgând nu numai la injurii și violențe verbale reciproce, dar și la amenințări cu moartea, existând chiar unele acte preparatorii în acest sens, așa cum s-a întâmplat într-un oraș de provincie, unde un bărbat de 40 de
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
recunosc. Dar ce să-i mai fi spus? Nu era frumos să-i arunc în față un: "Băi, artistu' viselor, n-ai viziune deloc, n-ai pic de imaginație, n-ai nimic, da' te dai marele prozator". Și poate, dincolo de enervarea mea de moment, avea și el procentul ăla de dreptate al lui. Fiind deci pe cât de rațional, pe atât de mărinimos, n-am zis nimic de felul ăsta, ci am scos un "Nu-i nicio problemă. Las' că dacă oi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
opri la insecticid. Nu la cel vărsat, de care în momentul acela nu-i păsa în niciun fel, ci la cel uitat în sticlele împrumutate de la nea Vasile, dosite în spatele tomberoanelor. Îl enervase dobitocul ăla de Anton și din pricina acestei enervări gândul îi fugise de la ele, când ieșise furios pe poartă, dimineață. Stătu un pic să analizeze mai atent problema. La finalul acestei scurte și nu prea intense operațiuni, ajunse la concluzia că asta trebuie să fi fost sursa apăsării neliniștitoare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sistemul lor teoretic, operele de anvergură pe care, întâmplător, unii dintre aceștia le-au dat. Contestarea lor e una strict funcțională. Ea îi dă "criticului de a doua zi" punctul de plecare și starea de spirit necesară. Dacă acceptăm fără enervare această poză marțială și trecem de formele mediat-publicitare ale lui Cornel Regman (singurul care, mă-nțelegi, are curajul de a lua taurul de coarne și a da cu el de pământ, fie ce-o fi), vom avea câteva surprize plăcute
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
care o avea alături și abia după aceea Îi răspunse: — Tu cine dracu mai ești? Domnule, te rog să-mi vorbești politicos, așa cum ți-am vorbit și eu. Ia te uită, ce obrăznicie! se miră bătrînelul, cu vocea pițigăiată de enervare. — Îl cheamă David, Îi explică lui Pablo omul cu fața verde. Ai grijă, că nu e În toate mințile. David rînji sfidător și oarecum satisfăcut, vrînd parcă să lase impresia că vorbele aceluia Îl Înveseliseră. — CÎnd voi ajunge la Washington
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
seara. Cu toate acestea, Îmi mai rămânea o oră Întreagă neacoperită, oră În care am susținut că am stat cu vecinul meu pe banca din scuarul În care locuiesc, În timp ce Ivan Britz și brutăreasa Își executau exercițiile de calistenie spre enervarea muncitorilor de la construcții, dar spre marea bucurie a lui Chérie. Dacă dintr-un motiv anume poliția ar Începe să suspecteze că moartea a survenit mai devreme, și Domnul Vogelsang ar vrea să demonstreze că e un cetățean conștiincios, În ciuda senilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
puteau preschimba, fără veste, într-o CRIZĂ TERIBILĂ devenise, pentru mine, viața așa cum trebuie să fie ea. Romancierul ăla, cum îi zice, Markfield, a scris undeva, într-o povestire, că până la vârsta de paisprezece ani a fost ferm convins că „enervare“ e un cuvânt evreiesc. Ei bine, cam același lucru l-am crezut eu despre „agitație“ și „balamuc“, două dintre cuvintele preferate ale maică-mii. Ca și „spatulă“. În clasa întâi eram deja marele favorit, despre care se credea că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
curte. Domnul J.L.B. Matekoni, aici de față, nu-i decât un bărbat. Nu te poți aștepta din partea lui să păstreze casa curată. Menajera căscă ochii și se holbă la Mma Ramotswe cu o ură prost disimulată. Nările îi fremătau de enervare și buzele i țuguiară cu un aer agresiv. — Lucrez pentru bărbatul ăsta de mulți ani, șuieră ea. În fiecare zi n-am făcut altceva decât muncă, muncă și iar muncă. I-am gătit mâncare gustoasă și i-am lustruit podelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Dumneavoastră puteți înțelege ceva?" "Dar dumneavoastră n-ați priceput chiar nimic? Doar ați fost atît de, cum să spun, atît de apropiată, chiar așa, atît de apropiată de sufletul ei!" K.F. a dat din mînă a neputință. Ori, poate, a enervare, a sîcîială. Sigur că am stat lîngă ea. Zi și noapte. Și n-am reușit să aflu nimic. Așa că am privit și eu. Am privit pînă cînd m-a luat amețeala. Dar de văzut, n-am văzut nimic. Nimic. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
șervețel și amănuntul o ferici de-a binelea. Mulțumită, întinse mâna către triunghiul alb, îl împături și-și tamponă cu el buzele. Atunci observă că femeia din fața ei, care aștepta să-i fie adusă tava cu mâncare, dădea semne de enervare evidente. Se înroșise, porii mari, saturați de cremă și pudră luceau, gura i se schimonosise. Ei, nu, rosti, pornită din senin, păi așa nu mai merge, dragă. Nici alaltăieri nu am putut să mănânc nimic, dar nimic era o varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
niciodată nu e prea târziu când ai o cauză dreaptă. Eșecurile ne sunt date în viață doar pentru a ne proba tăria. Trebuie să lupți, să lupți, să lupți. Lașitatea e o boală care macină pe mulți. Vocea ștrangulată din pricina enervării, ușoara congestionare a feței, saliva care i se cernea printre dinții tociți până la gingii, ochii mici, verzui, tulburi, în care cu greu mai pătrundea lumina, pleoapele umflate, roșietice, zbătându-se rar, rar. Tu mai înveți sau ce faci? Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să te văd eu la vară cum ai să vii cu buzele umflate. Atunci o să stăm noi de vorbă, domnișoară, amenința. Da, da, exact atunci, îi țipa prin ușă Carmina, numai atunci. Intra în camera lui cu pomeții vineții de enervare: Tu-i irodialul ei de fată, zicea cu năduf. Asta-mi face pocinogul, ai să vezi. Mai taci, cobe, răspundea mama, certurile astea nu-s bune la nimic. Își menținea supărarea trei, patru zile, nu-și vorbeau nici la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
salte capul? De ce să-i strivim în marea asta lașă, să aruncăm deasupra lor toate păcatele noastre, toate nemulțumirile? Am impresia că nu vorbim aceeași limbă, mă, o întrerupse Alexe. Albastrul devenit tulbure în ochii lui era un semn de enervare. Am spus și susțin că acei oameni, de care faci atâta caz, există și ei nu pot fi incluși în marea celorlalți, pentru simplul motiv că ei stau ca uleiul deasupra, înțelegi, nu pot fi omogenizați și basta, ce naiba? Vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sistematizezi și toate astea nu-s la îndemâna oricui. Apropo, mai zise, ce-ai făcut cu examenul de admitere? Într-un timp te-am auzit că vrei să dai la o facultate. Carmina revăzu, odată cu întrebarea profesorului, fața tatălui iritată de enervare, ochii congestionați, bărbia lunguiață, cu marginile dreptunghiulare scăpătând către gât în timp ce rostea: cu rigurozitate, cu seriozitate, cu planificare, nu se poate să nu reușești. Un panou luminat cu multe butoane și semne: Apeși pe butonul rigurozitate, apeși pe cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]