627 matches
-
N. Filipescu, intitulat Politica bunului simț (1932), cu un debut seducător, de o alcătuire imposibil de urmărit, cred, de aproximativ 80% dintre parlamentarii de astăzi. E un exordiu care solicită atenția înțelegătoare a adversarului politic forțat să aplaude și nu enervarea stârnită de intervenții vulgare, uneori flagrant mincinoase, ce nu au nimic cu oratoria. Abuzul extensiei textului se răscumpără prin valoarea lui antologică. Iată-l: ,Deși prezența mea în mijlocul dv. ar putea să pară paradoxală, unora, dați-mi voie să împing
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
desprecopii.com) -, dar și la crize de disperare - "o să te crizezi mai frecvent decât o telenovelistă că-i moare Luis Fernando" (forum.softpedia.com) etc. Participiul crizat este folosit pentru a descrie (cu sens predominant verbal) o stare temporară de enervare sau (cu sens tipic adjectival) o trăsătură permanentă a persoanei (iritabilitate, irascibilitate, nebunie): "Ce să te faci cu un diriginte crizat?" (haha.ro); "flăcăul crizat de la OTV" ("Evenimentul zilei" = EZ 29.12.2005, 23). Foarte ușor se face pasul următor
"A se criza" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10907_a_12232]
-
fi convinși că mitul marelui scriitor român nu face decît să aducă mari prejudicii operei. Exegeții, "superspecialiștii", sînt îndemnați cu convingere să ia poziție în fața șarlataniei, a demagogilor care utilizează fără milă numele "Eminescu". Dintr-o astfel de iritare, de enervare au ieșit și aceste studii. Ilina Gregori nu a stat cuminte în bibliotecă doar ca să aducă mici și utile contribuții în exegeza eminesciană. Isteria �eminescoidă" declanșată de anul jubiliar a adus-o pe cercetătoare la capătul răbdărilor: Deși, logic vorbind
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
îndreptățire să acuze România de poluare cînd se știe că SUA sînt cel mai mare poluator mondial, bla-bla!. Un ton serios (poate prea!) are, în schimb, dl Andrei Brezianu, și d-sa însă din cale-afară de enervat. E oarecum neașteptată enervarea unui om care trăiește de ani buni în SUA provocată (evident!) de faptul că un american cutează să spună despre România ceea ce spun mulți români de bună credință. Dl Brezianu preia o opinie a lui G.F. Kennan conform căreia țările
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
interzis ortodocșilor să părăsească sinodul (unii ardeau de dorința deja s-o facă). Însă zilele treceau, fără a aduce nimic nou. Paleologul trăgea de timp, înduplecându-și, totodată anturajul să se grăbească să clarifice adevărul. Papa, care dădea semen de enervare, își zorea oponenții, cerând nu ședințe ale comisiilor preliminare, ci întrunirea sinodului propriu zis. Relațiile dintre catolici și ortodocși s-au înrăutățit și, atât în mediul unora, cât și în al celorlalți, și-a făcut loc neîncrederea în capacitatea sinodului
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
ambalez, gândurile mi-au alunecat către Adam și dintr-odată m-am simțit fericită. Foarte fericită. Mi se învârtea capul pe umeri. Tot felul de chestii neobișnuite îmi treceau prin minte. Un mare batalion de gânduri mărșăluia hotărât către zona Enervării, dar a fost distras de la calea cea dreaptă și a luat-o pe un drum greșit, așa că, spre surpriza lui, s-a trezit la o cu totul altă destinație: Mulțumirea Visătoare. Ceea ce vă asigur că a stârnit o avalanșă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Azi am purtat o discuție foarte interesantă cu George, i-am răspuns într-o doară. — Da? m-a întrebat el încercând să nu pară tulburat. Dar un spasm de ceva - frică poate? Sau se putea oare să fie vorba de enervare? - i-a trecut peste chip. — Îhî, am zis eu inspectându-mi unghiile. Da, chiar așa. A urmat o pauză. James a rămas în picioare, uitându-se la mine cum se uită șoarecele la pisică. Da, am continuat pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
meditație. Era profesoara de engleză, care în ultima perioadă mai venise așa, neanunțată, sub pretextul că Beatrice îi solicitase un plus de ore. Pentru un moment, Doina se gândi să nu-i deschidă ușa. O cuprinsese chiar o stare de enervare. Nu putea să aibă în casa ei un răgaz pentru intimitatea cerută într-un cămin conjugal. În plus, Teo trebuia să sosească din clipă în clipă, să ia masa de seară. Urma să discute diverse probleme, ca doi soți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
luându-și rămas bun de la colega ei, porni cu băiatul de mână spre casă. După felul în care-l ținea, smucindu-l din când în când, după pașii nervoși, largi, nesincronizați cu cei ai copilului, se intuia starea unei cumplite enervări, o ieșire din matcă datorată acestei vești care o descumpănise. Și spuneai că ești băiat mare, mai zise ea, zgâlțâindu-l cu putere, încât copilul, dacă nu ar fi fost ținut zdravăn de mână, și-ar fi pierdut echilibrul. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
i se citea o privire sălbatică și avea aerul unei bombe pe punctul să fie detonată. A întâmpinat-o pe Alice într-o manieră chiar mai nepoliticoasă decât de obicei: — Tot nu te-ai măritat? — Nu. Alice și-a reprimat enervarea cauzată de întrebarea cu pricina. În fond, nici nu se așteptase la altceva. Era indubitabil că toată după-amiaza avea să aibă parte de astfel de investigații. — Tot fără copii ești? Alice a clătinat din cap. Unchiul Tommy i-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la plimbare prin Bath de unul singur. Poate că ăsta era sentimentul fantastic la care se referise Jake, și-a zis el cu acreală. Hugo i-a comunicat asta lui Jake, satisfăcut să vadă cum fața celuilalt bărbat pălea de enervare. —De fapt, a spus Jake supărat, am venit aici pentru o întâlnire importantă cu un arhitect care e foarte nerăbdător să-mi dezvolte ideile legate de casele ecologice. În special cele referitoare la complexul de apartamente subterane cu acoperișuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bărbat. Majoritatea bărbaților mă plac. Sigur, cu excepția nenorocitului de Fergus, a adăugat ea înveninată. Spre groaza lui Hugo, Theo începuse acum să râdă și să gângurească spre Laura. Ba își flutura și mânuțele grăsuțe. Pe Hugo începuse să-l cuprindă enervarea. El nu beneficia niciodată de un astfel de tratament, și îl hrănea și-l îmbrăca pe nenorocitul ăsta de copil. Ca să nu mai spună că se și trezea de mai multe ori pe noapte ca să-i satisfacă dorințele. Laura și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
revistele comentau atacurile aceste; toate cercurile literare luau atitudine... Poetul singur nu spunea nimic. Și-mi aduc aminte de un articol din "Viața" lui Vlahuță, semnat de Vlahuță însuși, care se ocupa de situația aceasta, și care sublinia, cu o enervare stăpânită, strania tăcere a poetului. Vlahuță releva impresia produsă de campania lui Lazu; făcea, pe cât mi-aduc aminte, unele observații despre toate lucrurile aceste și termina cam așa: "toată lumea vorbește, toată lumea bârfește; poetul singur tace. Fericită natură!". Mai târziu lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Părul negru Îi era strâns Într-o plasă, la spate. Era destul de schimbată față de Înfățișarea ei din Moldova. Părea mai matură, mai Îngrijită, dar, În același timp, mai rece. Pe chipul ei nu se citea nici surpriză, nici bucurie, nici enervare. Poate doar o ușoară indiferență, o insesizabilă grabă de a lichida ceva neplăcut și de a se Întoarce la existența ei cotidiană, făcută din cu totul altceva decât din nedorite Întâlniri. Alexandru surprinse această nouă Înfățișare a mamei sale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
țara? Nu se Întâlnește cu generalii? Fetița nu mai izbucni În râs, dar Întreaga ei față exprima o veselie de nestăpânit. - Copilul Albastru habar n-are! - Midori! se auzi din nou vocea mamei, de data asta cu un Început de enervare. - Gata, trebuie să plec, spuse fetița, cu același zâmbet larg. Poate ne vedem mâine. Trebuie să-mi povestești de unde vii. - Nu ne vedem mâine, spuse băiatul, fiindcă mâine plec din Kyoto. - Și nu te mai Întorci? se răsuci fetița, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
La ușă se auzi o bătaie discretă și comandantul gărzii intră, Înclinându-se. - Luminăția ta, Ali beg nu poate fi găsit. Am aflat că a fost trimis la Dunăre, cu o misiune secretă. - O misiune secretă? spuse sultanul cu o enervare crescândă. Ce misiune secretă? Eu nu l-am trimis nicăieri! - A fost trimis de Cei Patru, luminăția ta, și doar ei știu unde se află... știau, adică... Ștefănel Îl privi pe Mahomed cu Înțeles. Era dovada că Ali se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Universității București, Facultatea de Relații Internaționale și Integrare Europeană. Stagii de specializare la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales Paris și Universitatea Laval Canada. Alumni al Colegiului Noua Europă, București. Cărți publicate: Biserică, Stat, Societate în anii '30 (2007); Enervări sau bucuria de a trăi în România (2007) (împreună cu Codruț Constantinescu, ilustrații de Dan Perjovschi); Locul celuilalt. Ortodoxia în modernitate (2007). Mirel Bănică, (c) 2010 Institutul European, Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43, 700107
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bogăție (ceas Rolex, haine scumpe), dorește să plătească cu un card Visa Gold. Cardul emis de o bancă din Maica Rusie se blochează, nefiind acceptat de mașina noastră electronică. Trebuie să telefonez proprietarului acasă, în jur de ora 00.15. Enervare generală, rusul se teme că vreau să-i fur datele de pe card. Știa el ce știa... Îi spun că nu suntem în Est, problema se rezolvă în cele din urmă. Rusul îmi aruncă la final o monedă mică în tava
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din cameră pentru a le atrage atenția asupra gestului deplasat, a orei înaintate, a respectului față de ceilalți. Evident că nu le-a păsat. S-au uitat lung și bovin la mine pe sub cozorocul caschetelor de baseball pe care le purtau. Enervare cumplită după, nu mai reușesc să adorm etc. Sunt un animal asocial obligat să trăiască zilnic în turmă. Mi-ar fi trebuit fie o mansardă, fie o casă la țară. Sau refugiul ultim, o chilie de călugăr. Mă salvez mergând
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu i-a fost de folos, deoarece, așezîndu-l pe braț, micuțul a fugit rapid pe pielea repede și a dispărut înainte de-a-l înțepa, cum s-ar fi cuvenit, și înainte ca băiatul să-l repună pe traseu, încît, din enervarea unei a doua încercări, să-și facă treaba. Apoi s-a gîndit că-i inutil să mai caute păianjeni, căci laboratorul și eprubetele nu prezentau prea mare încredere. Care-ar fi fost șansele să găsească vreo substanță secretă acolo? La
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Asta era doar acoperirea, În caz că cineva v-ar fi bănuit sau, mai rău, dacă cineva ar fi descoperit trucul cu Fecioara. Se opri, așteptând ca francezul să replice. Însă acesta continua să tacă, studiindu-l. Poetul simțea cum Îi crește enervarea În fața atitudinii lui. - Dimpotrivă, sunt sigur că, În proiectul vostru, exista ceva Încă și mai perfid. Cel care a conceput planul voia ca trucul să fie descoperit, pentru ca asta să Întărească În mintea dușmanilor voștri convingerea că au de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
purtăm de grijă, o să-l luăm acasă, o să-l spălăm, o să-l uscăm și o să-i găsim un loc unde să se odihnească“. Uneori, tendința lui Adam de a personifica tot ce-l înconjura o indispunea pe Gabriel până la limita enervării. Și Adam părea să apese deliberat pe coardele sensibilității ei torturate: „Urciorul ăsta se întreabă în sinea lui: «Oare o să mă cumpere doamna asta drăguță?»“. „Nu fi prost, nu vezi că-i plesnit tot, nu folosește la nimic“, răspunsese Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deși, cu timpul, s-ar putea ca și lucrul ăsta să se schimbe în concordanță cu schimbarea moravurilor tinerei generații. Această tânără generație, acea jeunesse dorée care preluase, la Băi, Bazinul Interior, preluase în ultima vreme și Omul Verde, spre enervarea mușteriilor obișnuiți din Burkestown, ca de pildă doamna Belton. În această seară, se găsea adunată acolo întreaga distribuție a piesei Triumful Afroditei, după o repetiție la Sala Mare; mulți dintre actori încă își purtau costumele de scenă. Surescitată, trupa împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
temutelor vulpi, în perimetrul zidului de piatră care împrejmuia grădina Belmont, dăduse peste Diane, pitită, ghemuită sub crengile joase ale unui arbust de tisă. Te ascunzi? o întrebă Ruby. De ce te ascunzi? Cu un ușor „Ah“ de tristețe și de enervare, Diane ieși din ascunzișul ei. Venise la biserică numai în rochie, fără pardesiu, și acum tremura de frig. Rochia ei era lipicioasă din cauza pământului vâscos și se furișă, ca un șobolan hăituit, pe la marginile grădinii până ajunse la poteca strâmtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prostii lumești? Domnul Hanway avea o delicatețe pudică pe care Emma o aprecia mult. — Nu, nu. — Pari atât de timid în general. Emma, care nu se considera deloc timid, și care era confruntat cu necesitatea eroicei sale opțiuni, roși de enervare. — Nu sunt timid, sunt numai încurcat. Nu poți obliga întotdeauna oamenii să asculte un zgomot atât de răsunător și de neobișnuit. — Dragul meu Scarlett-Taylor, ce manieră de a-ți descrie excepționala voce! Emma se gândi: „Acum e momentul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]