137 matches
-
Petrescu, Scriitori, 85-89; Tomuș, Răsfrângeri, 88-92; Constantin, Prozatori-critici, 35-39; Georgescu, Printre cărți, 232-236; Paleologu, Simțul practic, 102-104; Dimisianu, Valori, 141-144; Nițescu, Repere, 72-84, 160, 161; Martin, Metonimii, 363-366; Ungureanu, La umbra cărților, 65-74; Bălan, Artă, 202-204; Ungheanu, Arhipelag, 370-375; Negoițescu, Engrame, 161-173; Regman, Explorări, 148-158; Baltag, Polemos, 119-122; Dobrescu, Foiletoane, I, 124-128, II, 223-226; Popescu, Cărți, 13-21; Grigurcu, Critici, 455-471; Martin, Paranteze, 149-151; Livescu, Scene, 219-222; Petru Poantă, Nicolae Balotă, „Mapamond literar”, ST, 1983, 6; Sângeorzan, Anotimpurile, 145-158; Gheorghiu, Reflexe, 145-148
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
Ungheanu, Pădurea, 173-184; Raicu, Structuri, 15-25; Cioculescu, Itinerar, I, 210-213, II, 286-290, V, 406-431; George, Sfârșitul, I, 134-141, II, 158-165, IV, 130-141, 148-161; Baltazar, Evocări, 107-116; Zaciu, Bivuac, 11-15; Popa, Spații, 48-64; Ungheanu, Arhipelag, 287-292; Crohmălniceanu, Literatura, III, 119-159; Negoițescu, Engrame, 189-194; Ileana Vrancea, Confruntări în critica deceniilor IV-VII, pref. George Macovescu, București, 1975; Alexandru George, În jurul lui E. Lovinescu, București, 1975; G. Gheorghiță, Sburătorul, București, 1976; Steinhardt, Între viață, 206-216; Papahagi, Exerciții, 147-177; Cristea, Arcadia, 133-138; Ungureanu, Contextul, 154-164; Ileana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
comparațiilor ori printr-o anumită tehnică a citatului. Cu toate acestea, originalitatea sa rămâne frapantă, pe unele paliere chiar ostentativă. Cărțile tipărite până la plecarea din țară sunt în majoritate culegeri de studii și articole: Scriitori moderni (1966), Însemnări critice (1970), Engrame (1975), Analize și sinteze (1976), Alte însemnări critice (1980). Simptomatic rămâne faptul că, în timp ce își construia Istoria literaturii române, simte nevoia să facă elogiul foiletonului critic (cronica și recenzia), definit drept expresia cea mai vie, imediată, „a modalității critice în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
mișcare, Sibiu, 1944; Scriitori moderni, București, 1966; Poezia lui Eminescu, București, 1968; Sabasios, București, 1968; Poemele lui Balduin de Tyaormin, București, 1969; E. Lovinescu, București, 1970; Însemnări critice, Cluj, 1970; Lampa lui Aladin, București, 1971; Moartea unui contabil, București, 1972; Engrame, București, 1975; Analize și sinteze, București, 1976; Viața particulară, București, 1977; Ion Negoițescu - Radu Stanca, Un roman epistolar, București, 1978; Alte însemnări critice, București, 1980; În cunoștință de cauză. Texte politice, Cluj-Napoca, 1990; Istoria literaturii române, I, București, 1991; Scriitori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
religiilor (Prolegomene), pref. Mircea Handoca, cuvânt înainte Angelo Moretta [Dan Petrașincu], București, 1993 (în colaborare cu Mircea Handoca). Repere bibliografice: Ștefan Giosu, O analiză subtilă a „Istoriei ieroglifice”, CL, 1971, 6; Nicolae Manolescu, Avatarii Meșterului Manole, RL, 1975, 37; Negoițescu, Engrame, 188-189; Dumitru Micu, „Eseu despre etapele creației”, CNT, 1976, 10; Popa, Dicț. lit. (1977), 554-555; Popa, Ist. lit., II, 1 122-1 123; Dicț. scriit. rom., IV, 512-513. C. V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290055_a_291384]
-
original, VL, 1934, 160; Lovinescu, Scrieri, II, 404-408, VI, 263-264; Streinu, Pagini, V, 191-194; Călinescu, Ist. lit. (1941), 838, Ist. lit. (1982), 924; Pericle Martinescu, „Revoluția”, „Dacia rediviva”, 1943, 2; Dan Petrașincu, O carte mare: „Revoluția”, VAA, 1943, 627; Negoițescu, Engrame, 195-207; Piru, Panorama, 267-269; Crohmălniceanu, Literatura, I, 582-583; Negoițescu, Analize, 173-179; Ion Simuț, Proza insolită a lui Dinu Nicodin, F, 1982, 7, 9; [Interviuri], RRI, II, partea I, 592-599; Elena Zaharia-Filipaș, Un scriitor uitat: Dinu Nicodin, CC, 1991, 6-9; Negoițescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
a comutat între timp spre microunitățile și macrounitățile vieții psihice, spre secvențele motoare ale vieții perceptive, spre unitățile computaționale din sistemele neuronale din scoarța cerebrală, spre rețelele de neuroni din sistemul amigdalian responsabili de viața afectivă, spre suportul molecular al engramelor memoriei, spre cele referitoare la ecologia vieții psihice. Oricare dintre ele încap în întregime în raționalismul actual al paradigmei psihologiei, ca aparținând unuia sau unor colective de cercetători din diverse centre universitare sau de cercetare din lume. Problema oricăror inițiative
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în spațiul social este și ceea ce ține de valoarea recunoscută a interiorității, nu numai ceea ce provine din necesități exculsiv colective. Iar în interiorul unui mediu provocator este nevoie de pacea lăuntrică pe care o asigură structura intelectivă exersată și fixată în "engrame" cognitive. De aceea împrumutul spiritual pe care îl garantează circuitul închis al interiorității este unul dintre temeiurile stabilității personalității și ale forței ei de pătrundere în unghere nebănuite ale datului vital. O definiție exclusivistă a omului-social care uită de reperul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Raicu, Structuri, 339-342; Andriescu, Disocieri, 73-77; Pop, Poezia, 223-244; Poantă, Modalități, 179-187; Tomuș, Istorie, 227-230; Cristea, Un an, 154-159; Iorgulescu, Rondul, 64-74; Martin, Pro Patria, 132-135; Dimisianu, Valori, 87-89; Felea, Secțiuni, 64-68, 101-107; Cândroveanu, Alfabet, 162-173; Zalis, Tensiuni, 172-184; Negoițescu, Engrame, 104-107; Barbu, O ist., 120-135; Ardeleanu, Opinii, 214-218; Piru, Poezia, II, 382-394; Ungheanu, Arhipelag, 107-116; Cristea, Domeniul, 118-123; Raicu, Critica, 306-312; Alexiu, Ideografii, 29-33; Felea, Aspecte, I, 16-21, II, 94-100, III, 107-112; Ștefănescu, Preludiu, 105-111; Ungureanu, Proză, 242-245; Negrici, Expresivitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
în așa fel încât cunoștințele teoretice să poată fi cât mai utile în practica profesiunii și a vieții sociale? 3. Baza fiziologică a memoriei nu este încă elucidată. Se presupune că excitațiile venite de la organele senzoriale lasă anumite urme (denumite engrame) în structurile cerebrale. Unii susțin rolul acidului ribonucleic din cromozomii neuronilor, alții consideră că se formează noi puncte de contact între celule. O altă problemă este aceea referitoare la modul în care putem găsi și evoca o anume amintire din
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
serviciul unui preot catolic. Acestuia îi plăcea să citească cu glas tare fragmente din Biblie, în cele două limbi clasice. Femeia, trebăluind prin casă, auzea totul, dar nu înțelegea nimică necum să facă eforturi de memorare. Febra a activat însă engramele formate. Scăzându-i temperatura ea nu și-a mai amintit nimic. Alte argumente sunt cazurile de memorie excepțională, semnalate încă din secolul trecut. În zilele noastre, Al. Luria, fiziolog și psiholog reputat, a examinat cazul unui ziarist capabil să rețină
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
1999; Opera lui G. Călinescu, București, 2001; Ioan Alexandru, Brașov, 2002. Ediții: G. Călinescu, Enigma Otiliei, București, 2000. Repere bibliografice: Liviu Petrescu, Ion Bălu, „Cezar Petrescu”, RL, 1972, 21; Piru, Varia, I, 459-462; Grigurcu, Idei, 269-274; Nițescu, Repere, 53-57; Negoițescu, Engrame, 259; Șerban Cioculescu, Biobibliografie călinesciană, FLC, 1976, 10; Nicolae Manolescu, „Eram bărbatul care...”, RL, 1982, 7; Al. Piru, Ion Bălu, „Viața lui G. Călinescu”, LCF, 1982, 8; Z. Sângeorzan, O carte despre Labiș, CL, 1983, 8; Dobrescu, Foiletoane, III, 167-173
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285594_a_286923]
-
au mulțumit cu secretari, lăsînd în seama altora grija urmelor perene. Ci pentru că se stabilește o legătură obscură între dinamica voințelor și statica stocurilor, agrare sau simbolice, grînare și biblioteci, care își are ecoul în dialectică, mai bine elucidată în privința engramei și a programului, a tradiției și a proiectului. Fiecare știe că un individ, un grup, o societate fără amintiri își croiesc cu mare dificultate un viitor care să le fie propriu. Nașterea concomitentă a agriculturii și a scrierii, a crestăturii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mea parteneră de emoții, ne-a urmărit, la pas cu caii, până dimineața. Lăsam în urmă o primă etapă din viața mea, o lume și oameni. Pe cei mai mulți i-am pierdut pentru totdeauna. * Acești ani au rămas în mine ca engrame care mi-au conturat cu timpul nu numai structura personalității, dar și un anumit Weltanshauung care are câteva semne particulare, oarecum exotice, pe care le resimt și acum. * Cu acest suflet, la Dorohoi, în timpul școlii primare, eram un străin; mărginaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
actualitatea critică prin volumul Scriitori moderni (1966). În 1968, publică Poezia lui Eminescu (scrisă încă din 1953 din perspectiva „criticii profunzimilor“ și, totodată, unul dintre „corpurile delicte“ în procesul său politic). Volumele sale de critică, în special Însemnări critice (1970), Engrame (1975) și Analize și sinteze (1976), reprezintă, de fapt, fragmente din proiectata Istorie a literaturii române, al cărei plan, conceput încă din anii de detenție politică, a fost anunțat în revista Familia (nr. 2, 1968). Publică proză de tip decadent
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
experiență estetică în cultura română, dilatând totodată programul clasicist goethean. „Omul structurilor axiologice“ rămâne însă în centrul atenției sale, de aici provenind și interesul pentru baladă și tragedie (teoretizate de Radu Stanca și concretizate de cerchiști). Clasicul reprezintă, la autorul Engramelor, un termen foarte elastic, el corespunzând nu numai creației grecești, ci în genere și operelor fundamentale din aria europeană, care, devenind „dătătoare de canoane“, s-au clasicizat. Cultura-receptor nu trebuie să se deschidă oricărei influențe, ci numai aceleia ce corespunde
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pornind de la unele sugestii freudiene din analiza făcută lui Leonardo, cu nuanțările aduse de Jung și Proust), subiectivismul, plăcerea de a se travesti (prezentă, între altele, și în dorința lui I. Negoițescu de a fi pictat ca artist renascentist). Autorul Engramelor n-a fost toată viața doar un „copil“, ci, mai mult decât atât, un „copil teribil“, ce se manifestă, cu predilecție, prin exhibiție, capricii, extravaganță și provocare, urmărind mereu să șocheze. Voința de a surprinde favorizează, mai târziu, apariția acelei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și mai dezinhibată confesiune scrisă vreodată la noi. E o pierdere ireparabilă pentru cultura noastră, neobișnuită încă cu asemenea introspecții de profunzime, faptul că ea s-a întrerupt brusc. Abia părți disparate vor putea fi, oarecum, înlocuite de câteva dintre „engrame“ ori de unele dintre pasajele cenzurate din Romanul epistolar. Oricum, chiar și prin atâta câtă este, Autobiografia lui I. Negoițescu va marca, în mod sigur, maniera de a scrie proză subiectivă la noi. PREFAȚĂ Notă asupra ediției I. Negoițescu a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
celorlalte proze ale sale, fiind însuși povestitorul. SCRIERI: Opera lui Mateiu I. Caragiale, București, 1977; Meditații critice, îngr. și introd. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1983; Titu Maiorescu și cultura română, îngr. și pref. Cornel Ungureanu, Pitești, 2000. Repere bibliografice: Negoițescu, Engrame, 175-183; Cornel Ungureanu, Ovidiu Cotruș, „Opera lui Mateiu I. Caragiale”, O, 1977, 37; Șerban Cioculescu, „Opera lui Mateiu I. Caragiale, RL, 1977, 40; Nicolae Manolescu, Mateiu I. Caragiale, RL, 1977, 47; Mircea Tomuș, „Opera lui Mateiu I. Caragiale”, T, 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
corecția deprinderilor greșite printr-un program etapizat al exersării vorbirii. Deficitul predominant receptiv impune stimularea asociativă a percepției asociația dintre sunet și imaginea vizuală în oglindă, ilustrată sau simulată pe Introducere în recuperarea tulburărilor de comunicare verbală 91 calculator a engramei fonoarticulării a fonemelor, asociația dintre sunet și vibrațiile laringiene, nazale, toracale etc., asociația dintre semantica concretă indicată, ilustrată și reprezentată sau semantica abstractă generică reprezentală și cuvântul ca formă sonară sau scrisă - pentru formarea canalelor paraverbale în recepția și decodificarea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
prin mimică, fapt ce ar impune un efort ce ar asigura plasticitatea neuronală. Metoda constrângerii induse respectă principiul progresivității în stimulare și principiul adaptării la complexitatea structurilor lexicale administrate. (362) Recuperarea în afazie 105 Metoda de stimulare-facilitare Stimularea urmărește refacerea engramelor gnozico-mnezice și semantice, morfo-sintactice sub aspect structural și operațional de recunoaștere, refacerea praxiei verbale și refacerea engramelor motorii prin răspuns. Metoda de stimulare-facilitare se bazează pe următoarele principii: 1. Stimularea auditivă intensivă se referă la administrarea stimulilor verbali auditivi consecvent
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
principiul progresivității în stimulare și principiul adaptării la complexitatea structurilor lexicale administrate. (362) Recuperarea în afazie 105 Metoda de stimulare-facilitare Stimularea urmărește refacerea engramelor gnozico-mnezice și semantice, morfo-sintactice sub aspect structural și operațional de recunoaștere, refacerea praxiei verbale și refacerea engramelor motorii prin răspuns. Metoda de stimulare-facilitare se bazează pe următoarele principii: 1. Stimularea auditivă intensivă se referă la administrarea stimulilor verbali auditivi consecvent, la un ritm care se apropie de vorbirea normală; 2. Stimularea senzorială repetitivă se referă la readministrarea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
exprimare are un grad de inteligibilitate rezonabil, se admite că încurajarea răspunsului permite formarea unei baze perfective în exprimarea viitoare. Din punct de vedere tehnic, după Voinescu I, se procedează astfel: În afaziile receptive este necesară refacerea, accesibilizarea și reorganizarea engramelor senzoriale și funcției paradigmatice. Stimulii auditivi au caracter colocvial întrebare - răspuns și se administrează bolnavului prin fraze, cu repetiții, asociate cu imagini, mimică, gesturi lăsând timp de decodificare a mesajului. Progresiv, se reduce complexitatea stimulului verbal spre propoziții scurte sau
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
mesaj scris. În afaziile expresive se urmărește restabilirea funcției sintagmatice, încât se pleacă de la stimuli verbali simpli spre cei complecși, de la cuvânt la sintagme, apoi spre propoziții și fraze cu structură lexicală îmbogățită. (48, 344) Facilitarea urmărește creșterea accesului la engramele încă păstrate, pe principiul general al tehnicilor de facilitare, ce constau în pornirea de la administrarea multisenzorială de stimuli facilitatori precursori, simultani sau succesivi stimulilor verbali propriu-ziși. Se accesibilizează recunoașterea și evocarea în engramele senzoriale verbale și funcția de paradigmare, cât
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
48, 344) Facilitarea urmărește creșterea accesului la engramele încă păstrate, pe principiul general al tehnicilor de facilitare, ce constau în pornirea de la administrarea multisenzorială de stimuli facilitatori precursori, simultani sau succesivi stimulilor verbali propriu-ziși. Se accesibilizează recunoașterea și evocarea în engramele senzoriale verbale și funcția de paradigmare, cât și declanșarea engramelor motorii și funcția de sintagmare. Ulterior se recurge la o reducere progresivă a stimulilor facilitatori pe măsură ce afazia se ameliorează. Facilitarea se realizează prin: 1) repetarea concomitentă, apoi succesivă cu imaginea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]