714 matches
-
octombrie 1948, când încheie versiunea definitivă a romanului, încearcă același sentiment de "tristețe pustiită" și de singurătate. în același timp însă înregistrează cu satisfacție un sentiment de orgoliu: "...încă o luptă câștigată cu halucinații lumii configurate din adânc!" De aceea, entuziasmat, ține să-și anunțe această victorie "în luptă cu moartea", lui Ionel Teodoreanu, care, ne amintim, rostise aceste cuvinte, și lui G. Călinescu, al doilea mare idol al său. Dorește să-i citească romanul înaintea tuturor. Lui, maestrului său spiritual
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
fost lansat..." Ceea ce autorul nostru dă cu o mână, ia cu două: apelul de care vorbește este cel cunoscut, al lui Gabriel Liiceanu, deloc prolix, și n-ar fi putut fi lansat de pe o altă rampă decât firește, cea anticomunistă. Entuziasmat este C. Coroiu de jurnalul, de fapt, jurnalul de creație, al lui Marin Preda, o carte sugestiv caracterizată încă din titlu "care crestează sufletul". Răsfoindu-i carnetele de atelier, criticul constată că romanul Delirul l-a preocupat pe scriitor mai
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
Să notăm că întâmplarea se petrece în 1973, în preajma plecării lui Matei Călinescu din țară, ceea ce poate constitui o premisă a "relativismului moral" de care, în câteva ocazii, Ion Vianu se învinovățește cu subliniată exigență.) Răspunsul cinic al unui activist, entuziasmat că din acel moment situația urma să depindă exclusiv de el, va genera din partea lui Vianu o adevărată întoarcere a armelor. Eliberat de tensiuni, acesta va intra într-una din cele mai indiferent luminoase perioade ale vieții lui. (Firește că
Un epilog by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7058_a_8383]
-
zi după anunțarea premiilor. Nu am văzut nici o emisiune televizată și nici o dezbatere în vreo revistă culturală în legătură cu romanul premiat, cu celelalte premii și cu celelalte nominalizări. Nici un interviu cu autoarea, nici o promisiune de reeditare a cărții de către vreun sponsor entuziasmat (dacă greșesc, e vina mea, mi-a scăpat informația, însă nici nu a răzbătut vreun ecou până la mine). Agenți literari care să promoveze cărțile nu există. Mai toți editorii trimit cărțile pe la biblioteci sau le țin prin tipografii. Librarii și
Mai este nevoie de ficțiune? by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/6986_a_8311]
-
un Tribunal din Moldova. Primiți, vă rog, și cu astă ocazie, încredințarea respectului și a devotamentului ce vă păstrez. A[rtur] Gorovei * Fălticeni, 16 noiembrie 1897 Stimate domnule Maiorescu, Un tânăr de la noi, din Fălticeni, d[omnul] I.V. Ivanciuc 5, entuziasmat și voind a-și crea un mijloc de existență prin literatură, mă roagă să-l recomand către d[umnea]v[oastră] a-l ajuta în reușita planurilor lui. Scuzați-mă, vă rog, de îndrăzneala ce am; îl cunosc și știu
Un cărturar autentic – Artur Gorovei by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2675_a_4000]
-
Chopin”. „Die genze Literattur spielt Sie!” exclamă maestrul mirat. Atunci cântă Bach! Începui cu Marea Fantasie și Fugă în sol de Bach-Liszt. Maestrul era fericit, încântat, surprins, mai ales de claritatea interpretării Fugei. „Încă ceva”. Cântai din Schumann și Chopin. Entuziasmat, marele pianist mă primi de-a dreptul în clasa sa de perfecțiune și totodată, caz unic în analele Conservatorului din Lipsca, fui primită ca bursieră a institutului. Pentru studiile contrapunctului și fugei aveam ca profesor pe Emil Paul, un artist
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
care îmi făceam exercițiile pregătitoare pentru concert. Fără să aibă cea mai mică pretenție pentru o oarecare taxă de chirie și transport. „Sie erinnern mich an den jungen Liszt” îmi spunea întruna cu admirație în timpul concertului. Presa a fost foarte entuziasmată, așa că acest prim debut în metropola austriacă, a fost cât se poate de promițător. După puțin timp plec la Berlin spre a cunoaște pe celebrul impresar al Firmei Wolf, Fermio [?], care primind din partea maestrului Reisenauer o strălucită scrisoare de recomandație
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
20 de ani, pentru că mulți oameni cred că regimurile sunt foarte asemănătoare. Avem televiziuni, avem Internet, dar puterea este aceeași pentru că domnul Băsescu ... a ținut totul sub controlul său - parlamentul, guvernul, serviciile de informații, de aceea lumea este atât de entuziasmată să scape de el. Dar, ca să fiu foarte sincer, am piedut mult timp și energie în ultimii 20 de ani, de aceea sper că ceva s-a schimbat în mod radical vara aceasta", a încheiat Victor Ponta interviul din The
The Guardian: Ponta, dispus să coabiteze cu Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/42901_a_44226]
-
holul e singurul loc cu conexiune. Din senin aud o melodie cunoscută și o voce incredibilă. Cred că e Azzuro, a lui Celentano. Mai butonez nehotărâtă până la primul refren și o zbughesc înapoi înăuntru. Michele e pe scenă, Francesco bate entuziasmat ritmul în fața scenei. Sunt din nou în lumea și limba lor. Restul populației îi privește neinteresată. Totuși, pentru câteva minute, locul a prins viață. Și băiatul e ca la el acasă acolo sus, cu microfonul în mână. Se întoarce lângă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
s-ar fi dus și orice ar fi făcut. O vedeam reflectată în pupile mărite de admirația hămesită, invidioasă, adoratoare, impudică, violentă, ale altora. O vedeam. Incapabilă să se hotărască să se bucure de strălucirea ei. De mine era ba entuziasmată, ba apropiată ca ntr-o amiciție caldă și non-autoritară, ba ruptă total, ca și cum nu aș fi fost cu nimic diferit de ei, de celelalte gângănii adulatoare. Eram mamășifiumamășifiumamășifiumamășifiu. Și nu eram. Nu. Eram doi nebuni tineri și înstrăinați, plângându-l, fiecare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aproape de epuizare și mi-a spus știi, mi-a spus, tu știi că sunt mame care-ți vor povesti mereu despre miracolul lor, despre cum ai crescut tu înăuntrul lor și cum te-au simțit mișcând și cât erau de entuziasmate. Eu, mi-a spus, eu am urât toate transformările fizice și m-am temut mereu pentru tine, pentru noi. Nu mi s-a părut fantastic, nu am trăit o maternitate din cele moderne și extrovertite, cu haine mulate peste un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dar am să te plătesc. Și dacă mai vii, iar am să te plătesc... Ca să fie clar că nu e nimic între noi. De câte ori plec dimineața, îți las bani lângă telefon. Am să te plătesc ca pe curve. E brusc entuziasmată și bate din palme, așa culcată și umedă cum e. — Dacă sistemul merge bine, ai să câștigi mult. Sau, mă rog, nu știu. O să vedem. Dacă vii rar, am să-ți las mai mult de fiecare dată. Dar dacă vii
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și în românește, nu se dezminte nici acum: "Bătrânul om de stat a venit alergând pe trepte să mă întâmpine. Clemenceau părea mai degrabă un tânăr." își manifestă simpatia față de România. Regina îi face o impresie așa de bună, încât, entuziasmat, îi comunică ministrului român, după încheierea conversației: "O regină ca a voastră poate fi primită numai cu onoruri militare, cu Mareșalul Foch în frunte." Cu multă bunăvoință, Regina Maria a fost salutată la Elysée de președintele Raymond Poincaré, prieten apropiat
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
de oameni prin înfometare, deportați în Siberia sau executați, uneori chiar de mâna lui Stalin, sub zidurile închisorilor. Regina Maria părăsește Parisul în triumf, condusă la gară de un alai grandios, în frunte cu Președintele Poincaré și Mareșalul Foch. Era entuziasmată: "Am dat țării mele o imagine energică, vie." La sentimentele de amiciție ale Franței se adaugă, încoronându-le, acelea ale Președintelui american Woodrow Wilson, apărător al statelor mici și promotor al Ligii Națiunilor. Atât de ocupat, el își face timp
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
Academiei, cu clădirile lui mutate, una cîte una, sub pămînt. Case cu nume, case cu personalitate. Statui, precum cele de la Universitate, din care prima dezvelită, într-o atmosferă de sărbătoare populară, cu odă scrisă de Alecsandri, cu drapele și studenți entuziasmați, a fost a lui Mihai Viteazul: "Pe străzi și în piețe, animația nu s-a potolit pînă noaptea tîrziu...". Un oraș care-și trăia cu adevărat evenimentele. Superba fîntînă de la Filaret, pe arșița revoluției, e descrisă și ea, și reprodusă
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
număr și o carte polițistă să îți iei cîmpii? Atunci cînd ele devin referințele capitale ale unui vast labirint în care singura ieșire trece prin descifrarea șaradei sfinxului, și anume aflarea celui care ești cu adevărat. Pas cu pas, întîi entuziasmat, apoi terifiat, Sparrow intră într-un mind game, cum ar zice Ioan Petru Culianu, în care totul capătă sens și totul gravitează în jurul numărului 23. Filmul amintește întrucîtva de romanul incitant și bizar al lui Thomas Pynchon, Strigarea lotului 49
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
Academiei Române care a propus ca locuința de la Suceava a etnografului să devină casă memorială, fostul ei proprietar având "mari merite". Ion Pillat, în cuvântul înainte la o antologie de legende spre păsări, extrasă din lucrarea lui Marian, Ornitologia..., a scris entuziasmat: "Marele merit al lui S. Fl. Marian este de a fi prins pentru totdeauna mitologia aceea fermecătoare pe care poporul a legat-o de aripile și penele zburătoarelor noastre. O mitologie care mai mult decât legendele legate de oameni dă
Un secol de posteritate by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/9614_a_10939]
-
izbucniră În ropote de aplauze furtunoase, fluierând admirativ. Aclamară și păpușarul, care se arătă din culise cu un mers săltăreț și primi felicitările meritate, Îmbogățite cu strigăte prelungi, nestăvilite, și o mulțime de bravooo. Înalt și slab, păpușarul salută publicul entuziasmat, Își Înclină apoi capul și, retrăgându-se câțiva pași, dispăru discret după cortină. Următoarele spectacole avură un succes și mai mare. Se vorbea deja despre un adevărat fenomen artistic. Gazetele Îl comentau În termeni foarte elogioși pe Grimmi, comparându-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
va ajunge frânghia? — Atunci mă întorc. Ideea era bună și nu a fost prea greu să fie toți convinși să colaboreze. Fiecare a scris un mic mesaj și a renunțat la bomboana și biscuitele de prânz în favoarea puștiului. Acesta ieși entuziasmat, se prinse cu mâinile și picioarele de frânghia care atârna în spatele cabinei, dar nu apucă să facă aproape nici o mișcare, căci mâinile îi alunecară și căzu, în ciuda disperării cu care încerca să se salveze. Ceilalți rămaseră încremeniți, pe bătrân îl
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu minte mai aprinsă decât alții, a propus: domnului primministru, să i se acorde o diplomă de merit. Dar pentru ce, pentru care merit? Ce merit deosebit are el? Este fiul Bocului celui mare, al tatălui său, adică. A, zise entuziasmat propunătorul, să-i acordăm o diplomă de merit și bătrânului Boc. Pentru ce? Pentru că e tatăl tânărului Boc. Asta, da, zic și eu idee! și i-au acordat, bătrânului, diploma de tată exceptional, al Bocilor de toată mâna. Că erau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu prin medicalizare excesivă. În afară de medicamente, ființa umană are nevoie de empatie, comunicare pozitivă, de contact uman și nu în ultimul rând, de încurajări sincere. Se terminase acea seară minunată la Forever și am mers acasă mult mai pozitivă și entuziasmată. După o lună, am mers la București, dar nu la spital așa cum făceam mereu, am mers la București, la o întrunire de nivel național al acestei Companii. Am mers la Sala Palatului, era pentru prima dată când intram acolo, era
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cu un elicopter, iar dedesubt numeroși oameni ai muncii strigau lozinci mobilizatoare și Îmi făceau semne cu mîna. Firește, eram mulțumit că populația ieșise Într-un număr atît de mare pe străzi, dar parcă erau totuși prea mulți și prea entuziasmați, iar cînd mă uitam mai bine, vedeam că de fapt Îmi arătau pumnul. Și despre acest vis, tovarășul Răutu mi-a spus că Înseamnă trădare. De altfel, orice vis i-aș fi povestit, mi ar fi spus același lucru, pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să distrugi pe oricine ar răni-o. Dar ei nu te-au văzut, par cu mințile total bușite de lipici și vin ieftin. Așa că te Întorci pe șosea și treci printr-un alt gard din sîrmă pe terenul de golf. Entuziasmat că ai scăpat În cel mai bun caz de niște insulte nasoale, tu iei bățul dintr-o gaură de pe teren și Îl arunci ca pe o suliță. Îți dai aere față de Rhona, dar ea zice: Nu Bruce... nu... În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o mai manipula cu furculița și lingurița - ca un chinez cu bețișoarele! Ce deprinderi își însușise în îndepărtatul Connecticut!). Lucrurile considerate exotice sau chiar tabu ea le înfăptuia fără probleme, ca pe ceva firesc: și m-am trezit exclamând la fel de entuziasmat (și asta încă nu-i tot) ca Desdemona când a auzit de antropofagi. Am dat în agenda ei peste o tăietură dintr-un ziar, cu un articol intitulat „O tânără din înalta societate pe zi“, care începea așa: „SARAH ABBOTT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care pot să ni-l dea, spuse el, făcând un calcul rapid al costurilor și hotărându-se să uite faptul că un tren reduce orice vin la o simplă banalitate. Va costa două lire de căciulă. Ea bătu din palme entuziasmată. — Nu vei Îndrăzni să le spui motivul. El Îi zâmbi. Le voi spune că bem În sănătatea iubitei mele. Mult timp rămaseră tăcuți, adăstând asupra cuvântului și sugestiei sale de confort și permanență, aproape de respectabilitate. Apoi ea clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]